Extermination volumul I

Încă o chestie pentru Mangashop.

Vol. 1

High-conceptul din spatele seriei ăsteia este prezentat ca ”Ce-ar fi dacă Batman și Doctor Doom ar face echipă într-un decor postapocaliptic”. Iar în primele scene cam asta oferă deschizând cu Nox, în rolul unui Batman mai puțin urecheat și mai convins de eficiența armelor de foc, împușcând în stânga și în dreapta gândaci psihedelici din atașul unei motociclete conduse de Red Reaper, un soi de Doc Doom foarte guraliv și destul de carismatic. Încercând să supraviețuiască se întâlnesc cu alți foști supereroi, precum The Promethean, un tip păros, cam tâmpit, care are obiceiul să trântească ”Bud” pe post de semn de punctuație și care-i folosit, împotriva voinței sale, de o mână de supraviețuitori pe post de rezervă regenerabilă de carne din cauza vitezei cu care se vindecă de orice rană.

Acțiunea este presărată cu flashbackuri la lumea așa cum era ea cândva prezentând interacțiunile dintre diferitele personaje, ajutând la caracterizare mai ales prin contrastul oferit și servind drept contrapuncte tematice destul de potrivite. De-a lungul acestui volum principalul conflict reiese din deciziile despre care Red Reaper încearcă să-și convingă neobișnuitul partener că ar fi necesare, fostul doctor malefic fiind de părere că în această lume decimată concepte precum moralitate sau lege sunt surclasate de nevoia de supraviețuire.

Grafica este oferită în cea mai mare parte de Jeffrey Edwards și este destul de mediocră. Lucrează într-un stil foarte generic, cu toate că n-aș putea să-l asemăn cu cineva anume, neavând multe trăsături salvatoare. Figurile și chipurile îi au oarece expresivitate și se chinuie să nu-i facă musculatura lui Red Reaper la fel de pronunțată ca cea a personajelor mai obișnuite cu lupta corp la corp, dar uită uneori. Și are obiceiul să piardă fundalul. Unele dintre interludiile în trecut sunt ilustrate de V Ken Marion în cel mai dubios stil Image circa 90 posibil, axat mult mai mult pe randare decât reprezentare.

Totuși, într-o oarecare măsură banda este trasă cu succes la mal de scenariul isteț, bine structurat, cu zvâcniri binevenite de umor și momente satirice al lui Si Spurier și cred că ar mulțumi pe oricine dispus să vadă diferite arhetipuri supereroice mergând în locuri în care Marvel și DC nu sunt dispuși să le poarte.

Recenzie și la al doilea volum.