Pentru că dorim să sprijinim industria și producția autohtonă de benzi desenate ne-am gândit să încropim o listă de publicații românește de benzi desenate. De dragul comodității începem cu benzi care pot fi citite online, unele abordând formatul de webcomic, altele pe cel al unei reviste digitale, iar altele dintre ele fiind prezente ca ilustrații pe bloguri personale. Luați aminte că aproape toate linkurile acestea vor duce la un moment dat, poate nu direct, la un loc NSFW. De asemenea, unele dintre benzi se mișcă mai greu că sunt proiecte din pasiune și din nefericire viața reală poate interfera cu
La momentul actual, încă e neclar ce e efectiv; oricum nu se vrea înfiptă în vreun gen anume. Patru tineri sunt scoși din rutina vieților destul de poticnite de telefonul primit de unul dintre ei de la un unchi distant care îl invită în Transilvania.
Este un ”magazin evazionist de subcultură pentru toate elitele” editat de Marian Mirescu dedicat benzii desenate, SFului și fantasyului, iar fiecare număr tematic găzduiește benzi desenate și texte despre aceste subiecte preluate din activitatea membrilor nucleului dur al benzii craiovene, dar și din cea a altor colegi binevoitori. Mă gândesc că din unele puncte de vedere poate fi considerat un precursor pentru BDC.
Bandă de umor din partea lui Vasile și a Elenei Barbu despre doi scheleți rămași neîngropați după ce apocalipsa care i-a trezit din morți s-a anulat. Face mișto de birocrație, percepția puerilă a religiei creștine și alte mituri urbane românești.
Revistă online editată de Mihai Grăjdeanu (După Gratii, Ciutanul, Legendele Dacilor Liberi) ”care iși propune să promoveze copiii talentați la desen și pasionați de benzi desenate, în urma participării lor la ateliere de creatie”.
Un webcomics simplu, vag autobiografic despre viața de licean roacker. Lipsa de specificitate îl face ușor de receptat, laicuit și șareuit.
Un webcomic simplu, vag autobiografic despre viața de student. Lipsa de specificitate îl face ușor de receptat, laicuit și șareuit.
E umoros tare, și e plin de înjurături. Asta-i singura descriere care mă mulțumește, orice altceva ar fi o gâtuire.
Pe Toma și Sergiu s-ar putea să-i știți din spectacolele lor de stand-up sau din clipurile destul de virale de pe Youtube la care au participat. Acum poate aflați și că fac benzi desenate. Stripuri scurte și amuzante, mergând mult pe jocuri de cuvinte și umor absurd acompaniate de un stil potrivit.
De asemenea, Toma a realizat și o repovestire comică a poveștii biblice despre Adam și Eva.
Pagină de issuu dedicată clubului de benzi desenate susținut de la Cluj și găzduit de Centrul Goethe. Conține benzi desenate concepute pentru publicațiile scoase sub sigla clubului. Unele dintre acestea pot fi găsite și pe pagina lor de blogspot alături de sfaturi pentru autorii de bandă desenată.
Înainte de Harap Alb-Continuă, înainte de Prâslea cel Voinic și Merele de Aur al Mariei Surducan, Collector of Fairytales de Raluca Zaharia s-a ocupat de reîmprospătarea folclorului românesc și transpunerea sa în bandă desenată printr-o serie de povești inspirate grafic de manga și meticuls documentate despre nobili valahi descoperind misterele și farmecele pământului strămoșesc.
Făcându-și apariția cam în fiecare miercuri, e un serial în care Vlad Forsea, zis și Nilu Crocodilul, caută să răspundă la tot felul de întrebări arzătoare. De exemplu, cum ar fi dacă cercetătorii de la CERN și-ar fi descoperit brusc vocația de brânzari și ar fi produs Șvaițărul cu găuri … negre. Sau dacă muzica ne-ar putea îmbăta.
”Uzină de poveşti înfiinţată în primăvara lui 2012 de către Felix Tzele şi Diana Necşulescu unde colaborează diverși meșteri, scriitori, ilustratori, calfe și zidari pentru a crea povești țais cu Ț. Azi, Dezarticulat este un loc de joacă pentru douăzeci de artişti. Suntem încă în creștere.”
Casă a mai multor benzi, fizice și digitale, din partea unei întregi echipe de autori. Cred că l-am putea considera primul colectiv de webcomics românesc.
Pare să fi crăpat
Și-a revenit, dar nu ca înainte. Puteți descărca antologia Lapsus de acolo care constă din benzi scurte inspirate de literatură românească. Și alte chestii.
E un alt webcomic hazliu publicat pe Facebook, și încă unul arătos, tras într-o grafică caricaturală, însă bogată, cu personaje și decoruri bine definite, în care strecoară deseori „easter-eggs„ către lumea benzilor desenate. În fiecare episod Leonard Luția se folosește de un cuplu de casete pentru a scoate în evidență umorul regăsit în schimbările bruște, constrastele și diferențele dintre așteptări și realitate întîlnite în situații cotidiene.
Un webcomic serializat pe Facebook de Andrei Sopon despre Mila, Dumnezeu și discuțiile cu tentă teologică pe care le poartă atingându-se de ”problema răului”, liber arbitru, moarte, credință și nebunie. Arată bine, făcând lucruri interesante cu separarea planurilor printr-o perspectivă puternic exagerată.
Iarăși vedem cum în România SFul și BDul merg mână în mână, fiindcă în ficțiuni.ro îl putem găsi pe Viorel Pîrligram cu ale sale Cosmogonii. Stripuri scurte despre câțiva astronauți, de obicei doi, și peripețiile lor prin spațiu.
Ar fi probabil cel mai popular webcomic românesc și popularitatea sa transcende granițele țării. Stripurile urmăresc doi porumbei nihiliști eponimi în încercările lor, deseori eșuate, de a cuceri lumea și personaje de sex feminin. De obicei eșuează tocmai pentru că prioritățile nu le sunt chiar pe același nivel.
E o fanzină. Și e glorioasă. Are o componență eclectică, însă surorile Surducan sunt nelipsite încântând mereu cititorul. Cred că a pornit ceva mai cosmopolit, ajungând însă să se concentreze mai mult în jurul grupului de la Cluj și anticipând antologia Cluj Comics Club. Ultimul numărul a luat o poziție politică față de scandalul Roșia Montana.
E în primul rând proiectul lui Andrei Cotruț care trage tare la el chiar și atunci când alți oameni par să nu-și dea interesul. Își dorește să fie o antologie de benzi desenate care reunește seriale cu texte despre domeniu, și nu numai, însă a întâmpinat niște probleme și s-ar putea să conțină în principiu doar povești insulare. Are benzi faine și autori mișto, totuși.
Un serial umoristic cu bufnițe în care hazul vine de pe urma jocurilor de cuvinte, a parodierii culturii populare și a satirizării evenimentelor de actualitate.
Câteva dintre benzile editate de Milos Jovanovic la Hardcomics se găsesc și pe pagina de Issuu a editurii. Bandă alternativă românească, într-o perioadă în care alternativa o luase înaintea mainstreamului. Unele dintre ele sunt destul de NSFW.
Chiar dacă e în primul rând o revistă SF, conține și ceva BD scurt. Foarte multe au scenariul semnat de Marian Mirescu.
Este o bandă desenată de SF acțiune realizată de frații Alex și Bogdan Kelaru în care un grup de soldați(câte un personaj pe număr, până acum) trebuie să înfrunte ororile produse de o Mamă Natură care s-a săturat de abuzul oamenilor. Adică zombie, mutanți, plante dubioase și alte ciudățenii. Îmi place că deși se simte influența lui Marc Silvestri în grafică, nici designurile nici angulația sau modul de prezentare a cadrelor nu sexualizează cele două personaje feminine. N-aș putea lăuda toate benzile românești de acțiune că sunt atât de progresive.
Nu știu cât de corect poate fi să-l includ ca bandă desenată, fiind mai mult caricatură politică, doar că fără caricatură și mult clip-art. Însă unele episoade au mai multe panouri deci cred că ar putea trece drept bd. Și unele sunt amuzante. Și cred că-i nevoie de mai multe asemenea producții.
Este un webcomic despre o strață(combinație extraterestră dintre o rață și un struț) și un șobolan angajați într-o relație conjugală care iese din normele sociale, păstrând totuși substanța vieții în cuplu. Banda în sine se angajează cu umor în a menționa problemele vieții contemporane, arătând deciziile etice și economice pe care suntem forțați să le facem zi de zi, ca un soi de Dykes to Watch Out For timpuriu cu animăluțe antropomorfizate.
Vorbind de caricatură politică și satiră, cam asta face Jup pentru Ziarul de Iași. Destul de multe glume pe seama societății românești, dar suficient de apolitice încât să nu supere pe nimeni.
Este un serial realizat intermitent de Cristina Moise tratând cu umor lucrurile cu care se confruntă o liber profesionistă românăc emigrată în Spania lucrând în domeniul ilustrației.
Antologie de manga românească. Ar trebui să știți voi mai bine decât mine care este treaba.
Bandă desenată făcută în Paint, dar nu-i deloc neplăcută grafic, ai cărei protagoniști sunt Iisus și un motan. Fiecare strip este dens în umor, înconjurând poanta centrală cu referințe la stripuri precedente, detalii vizuale amuzante și alte glume minore, pe lângă un dialog savuros.
Momentan este mai mult un blog de proces pentru o poveste despre o tipă naufragiată pe o insulă insulă misterioasă care trăiește într-o casă în formă de barcă împreună cu o pisică fără un ochi și căreia îi place să pescuiască. Este evoluția unei povești mai vechi, tot de Xenia Pamfil, din Otaku Magasine. Dar conține și fragmente de bandă desenată, iar proiectul cred că merită urmărit.
Noile aventuri ale lui Olvlildliu Herman, explorator
Serial pe care încercăm să-l facem să apară în fiecare luni pe site realizat de Sebastian Baculea. Sebastian e un artist foarte proteic și niciuna dintre benzile sale nu-mi seamănă la suprafață prea tare una cu alta. Aici vine cu o sensibilitate care mie mi se pare că are multe în comun cu a unor seriale de la Cartoon Network și Adult Swim, dar fără a fi puternic derivat dintr-unul anume. Oricum, aventurile cuplului Olvlildliu și Olvlidlia Herman, ale Căpitanului Zigot și ale suavului chinocefal Gustav promit ceva doze de satiră socială, umor atât absurd cât și de … toaletă.
Tot Xenia Pamfil ne-a încântat și continuă să ne încânte cu, printre altele, benzile sale cu Papoi. Inițial niște benzi slice-of-life sau prin care căuta să își exprima anumite stări printr-un un element de fantastic adus de iepurele de praf, Papoi, acum a devenit o serie de scurte benzi de aventură cu o structură comică.
Caricaturizări ornitologice ale personajelor din cultura populară și benzi desenate comice care se încadrează în clasicul gen al comediei camaraderești în care unul dintre personaje este un animal. Mi se pare interesant stilul foarte simplu care-mi amintește de ce fac unii care stau c-un picior în alternativă și cu unul în mainstream.
Un alt fanzin. Este editat de Octav Ungureanu și reunește în paginile sale mulți dintre artișii tineri de bandă desenată care activează la momentul de față. Deseori pot fi găsiți în paginile revistei Vlad Forsea, Xenai Pamfil, Laurențiu Butuc, Alin Ivan, Robet Obert, Neli Moruț, Ionuț Popescu și însuși Octav Ungureanu.
Preiau descrierea oficială pentru că de aceea e acolo:
”un fanzin alb/negru, A5, de benzi desenate, care este distribuit in format pdf celor interesati pentru a-l multiplica si a-l distribui. Amatorii si autorii BD sunt chemati de asemenea sa contribuie cu lucrari. Este o intitiativa pentru promovarea benzilor desenate si autorilor BD, pentru solidarizarea fanilor.”
Din câte am înțeles există niște dispute în cadrul cenaclului SEFEU și s-ar putea să nu trimit către locul care trebuie, dar iarăși din câte știu noul portal SEFEU nu-i gata așa că siteul comicsuri.ro mi se pare pe moment cel mai potrivit pentru a lua contact cu producția Cenaclului. Care-i (Producția, adică) dubioasă și eterogenă și se eschivează cu brio de la orice descriere.
Glumițe inofenzive în benzi de o casetă.
Mai mult gaguri vizuale decât benzi desenate, cred că trebuie totuși menționată activitatea lui Octav Ungureanu și aici, mai ales că-i una dintre primele apariții din onlineul românesc de acest fel.
Nu doar unul dintre cei mai prolifici autori români de bandă desenată, dar și unul care a experimentat foarte mult cu stilul, subiectul și tehnicile folosite a decis să pună în online diverse monstre din cariera sa. Benzile sunt contextualizate de un pasaj care descrie situația în care au ajuns să fie produse și astfel siteul funcționează și ca un pic de lecție de istorie.
Are două pagini de Issuu. Unu și doi. Cu toate că benzile ei cam trebuie citite pe hârtie din cauza formatului. Sau oricum altfel decât prin Issuu.
Prequel la Prâslea cel Voinic, scris de Maria Surducan și desenat de Anna Benczédi.
Pe siteul revistei se poate găsi și o colecție crescândă de stripuri și panouri umoristice, în principiu realizate de Gabi Skinder, respectiv Mirel Dragan.
Într-o vineri 13 Moartea decide că are nevoie de sufletul unui muritor pentru a crea un golem care să-l ajute să-și înfrângă fratele, Beelzebub și a căpăta astfel controlul asupra tărâmului de dincolo. Pentru a obține numitul suflet din trupul unui fost asasin acum pe patul de moarte își trimite doi supuși, care arată cam ca niște pisici, însă atacul lor îi oferă o nouă șansă la viață.
Vice.com/ro/ devine o platformă interesantă pentru publicarea de bandă desenată, strângând la categoria BD nu doar benzi străine traduse din partea lui Johnny Ryan și alți oameni care mai apar prin versiunile în engleză a siteului, ci și autori români ca Maria Surducan, Silviana Russ, Alexandra Gravrilă, benzile realizate de Sorina Vazelina și Valentin Simionov în cadrul programului Sprinij, Nu Pedepse sau benzile realizate de Glorioasa Fanzină împotriva exploatării miniere cu cianuri de la Roșia Montana. Multe dintre aceste benzi pot fi găsite și în alte locuri, dar e de apreciat efortul curatorial și munca de selecție.
Dacă am uitat pe cineva nu este din malițiozitate, ci din neatenție sau chiar ignoranță. Chiar vă rugăm să umpleți lipsurile.
Leave a Reply to Alin Cancel reply