A postat Nicu în sfîrșit eseul său din Infobouletinul Ah, BD! unde justifică nevoia de bandă desenată, pledînd și pentru intervenția statului în finanțarea sa. Pentru că Nicu e un dubios și nu fuge de stat cît vede cu ochii, ca orice om normal. Totuși banda desenată are nevoie cumva de o injecție de capital, chiar înainte ca produsul vandabil să există. Aici intervine, cred eu, crowdfundingul.
Multifinanțarea a energizat piața de bandă desenată internațională și a vitalizat-o pe cea romînească. Prâslea cel voinic și Merele de Aur există mulțumită lui Creștem Idei, iar fără Prîslea nu am fi avut Știma Apelor [footnote]Acum publicată în foileton în HAC[/footnote]; We are Here ne-a dat Abația și Profeția Urbană. Chiar și campanii fără succes au atras atenția asupra unor proiecte ca Antologia Lapsus de la Dezarticulat. Și ar mai fi cîteva exemple.
Toate aceste inițiative au folosit un sistem de tip Kickstarter/Indiegogo pentru finanțarea unui proiect finit. Dar nu este singurul mod prin care se poate apela la public. Servicii ca Patreon sau Flattr permit plăți recurente, fiind astfel mult mai bine adaptate pentru procese, pentru seriale, pentru autori în dezvoltare. Patreon în mod special e un mare succes în lumea benzii desenate.
Uitîndu-ne la numărul de abonați, primele zece campanii de Patreon sunt dominate de canale media independente, finanțînd echipe care produc multiple emisiuni, podcasturi, rubrici scrise. Însă imediat după ele apare Jeph Jacques de la Questionable Content cu 3425 de finanțatori, cîștigînd aproximativ 7500 de dolari pe lună, doar de pe urma campaniei [footnote]Are de asemenea o campanie populară pe Flattr, vinde webcomicul în formă tipărită, precum și alte obiecte auxiliare. Toate acestea îi rotunjesc veniturile.[/footnote]. Sub Jacques se află Zack Weinersmith de la popularul SMBC cu 3254 abonați, cîștigînd aproximativ 6763 dolari pe lună de asemenea doar din campanie.
Pînă acum nu este nimic surprinzător. SMBC și QC sunt parte dintre acele webcomics citite și de oamenii care nu sunt în fandomul benzii desenate. SMBC în mod special e genul de bandă pe care o vezi răspîndită pe Facebook și alte rețele de socializare. E de așteptat să aibă suficienți susținători pentru a obține niște sume cel puțin satisfăcătoare. Pînă acum se finanțau astfel din reclame, iar Patreonul este doar un mijloc de a obține un venit mai predictibil. Însă doar un pic mai jos găsim autori care produc benzi mult mai nișate, mai puțin populare în termeni absoluți.
De exemplu pe Tom Siddell cu Gunnerkrigg Court. Dacă vă mai aduceți aminte este o bandă desenată young adult de pe vremea cînd Harry Potter era o chestie masivă în cultura populară. Începe ca un Harry Potter – da’ cu știință și cu o fată personaj principal – evitînd acțiunea și faptele de vitejie în dezvoltarea sa, concentrîndu-se pe misterele descoperite de fete și pe ceea ce ajung să construiască folosindu-se de cunoașterea dobîndită. La momentul de față Siddell cîștigă 5195 de dolari de la 1721 de ”patroni”.
Sau și mai de nișă. Erika Moen creează Oh Joy Sex Toy, un webcomic săptămînal în care face recenzii la ”jucării erotice pentru adulți”, oferă lecții de educație sexuală și invită diferiți artiști să se destăinuie cu privire la diferite comportamente și experiențe erotice. La momentul scrierii Moen are 962 de susținători care îi oferă 1375 de dolari pe episod. Oh Joy Sex Toy încă este sprijinit și prin reclame.
Mergînd chiar mai adînc, în plină bandă desenată alternativă (i.e. ciudată, urîtă, necomercială, nepopulară) îl găsim pe Michael DeForge. Rezultatul campaniei sale e aparent modest, anume 250 de sponsori de pe urma cărora obține 765 de dolari lunar. Pe de altă parte, acești oameni nu sprijină un proiect, un serial, ci pe DeForge în sine. Altfel, el lucrează ca designer și storyboarder pentru Adventure Time și între timp scoate multiple volume de bandă desenată pe an la edituri ca Drawn and Quarterly și Koyama Press. Patreonul e pentru bani de buzunar.
Acestea sunt doar cîteva exemple, alese pentru a demonstra cît de întinsă e plaja campaniilor de Patreon, a genurilor și subiectelor abordate de autori. Aș fi putut vorbi de exemplu despre David Willis cu Dumbing of Age, Tracy Butler cu Lackadaisy, Ryan North cu Dinosaur Comics, Danielle Corsetto care nici nu știu ce mai face acum, din moment ce Girls with Slingshots s-a încheiat de un an, despre Meredith Gran cu Octopus Pie sau despre mulți, mulți alții. Au campanii la care contribuie doar în jur de 600 de persoane și totuși obțin, ochiometric, în jur de 2000 de dolari. Ceea ce nu e un salariu extraordinar, însă este un venit pe care se pot baza, suplinit apoi de surse mai puțin deterministe, cum ar fi vînzări de carte, reclame și muncă de freelancer.
Din autorii romîni cunosc doar campania studioului Kape Illustration – Andrei Puică și Evelyne Krall. Cred totuși că, ținînd seama de resurgența de webcomics romînești, mai mulți autori ar trebui să ia în considerare o asemenea abordare. Nu este necesar niciun proiect, niciun produs final și se poate obține un venit care ajută autorii să evite compromisurile comerciale. Observăm că nu este nevoie de foarte mulți meceni pentru obține niște sume … ok. Nu sunt suficiente să înlocuiască o carieră, dar poate pot justifica un efort care oricum ar fi fost depus. Pe lîngă publicitatea adusă automat prin temeritatea de a cere bani pentru munca depusă.
Dar poate mai mulți chiar s-ar arunca sper așa ceva dacă ar fi un serviciu capabil să susțină tipul acesta de multifinanțare. Un serviciu adaptat la legislația romînească, localizat pe piața de aici, cu legături în media autohotnă pentru sprijinul diferitelor campanii.
Leave a Reply