Patreon și finanțarea benzii desenate

A postat Nicu în sfîrșit eseul său din Infobouletinul Ah, BD! unde justifică nevoia de bandă desenată, pledînd și pentru intervenția statului în finanțarea sa. Pentru că Nicu e un dubios și nu fuge de stat cît vede cu ochii, ca orice om normal. Totuși banda desenată are nevoie cumva de o injecție de capital, chiar înainte ca produsul vandabil să există. Aici intervine, cred eu, crowdfundingul.

Multifinanțarea a energizat piața de bandă desenată internațională și a vitalizat-o pe cea romînească. Prâslea cel voinic și Merele de Aur există mulțumită lui Creștem Idei, iar fără Prîslea nu am fi avut Știma Apelor [footnote]Acum publicată în foileton în HAC[/footnote]; We are Here ne-a dat Abația și Profeția Urbană. Chiar și campanii fără succes au atras atenția asupra unor proiecte ca Antologia Lapsus de la Dezarticulat. Și ar mai fi cîteva exemple.

Toate aceste inițiative au folosit un sistem de tip Kickstarter/Indiegogo pentru finanțarea unui proiect finit. Dar nu este singurul mod prin care se poate apela la public. Servicii ca Patreon sau Flattr permit plăți recurente, fiind astfel mult mai bine adaptate pentru procese, pentru seriale, pentru autori în dezvoltare. Patreon în mod special e un mare succes în lumea benzii desenate.

Uitîndu-ne la numărul de abonați, primele zece campanii de Patreon sunt dominate de canale media independente, finanțînd echipe care produc multiple emisiuni, podcasturi, rubrici scrise. Însă imediat după ele apare Jeph Jacques de la Questionable Content cu 3425 de finanțatori, cîștigînd aproximativ 7500 de dolari pe lună, doar de pe urma campaniei [footnote]Are de asemenea o campanie populară pe Flattr, vinde webcomicul în formă tipărită, precum și alte obiecte auxiliare. Toate acestea îi rotunjesc veniturile.[/footnote]. Sub Jacques se află Zack Weinersmith de la popularul SMBC cu 3254 abonați, cîștigînd aproximativ 6763 dolari pe lună de asemenea doar din campanie.

Pînă acum nu este nimic surprinzător. SMBC și QC sunt parte dintre acele webcomics citite și de oamenii care nu sunt în fandomul benzii desenate. SMBC în mod special e genul de bandă pe care o vezi răspîndită pe Facebook și alte rețele de socializare. E de așteptat să aibă suficienți susținători pentru a obține niște sume cel puțin satisfăcătoare. Pînă acum se finanțau astfel din reclame, iar Patreonul este doar un mijloc de a obține un venit mai predictibil. Însă doar un pic mai jos găsim autori care produc benzi mult mai nișate, mai puțin populare în termeni absoluți.

De exemplu pe Tom Siddell cu Gunnerkrigg Court. Dacă vă mai aduceți aminte este o bandă desenată young adult de pe vremea cînd Harry Potter era o chestie masivă în cultura populară. Începe ca un Harry Potter – da’ cu știință și cu o fată personaj principal – evitînd acțiunea și faptele de vitejie în dezvoltarea sa, concentrîndu-se pe misterele descoperite de fete și pe ceea ce ajung să construiască folosindu-se de cunoașterea dobîndită. La momentul de față Siddell cîștigă 5195 de dolari de la 1721 de ”patroni”.

Sau și mai de nișă. Erika Moen creează Oh Joy Sex Toy, un webcomic săptămînal în care face recenzii la ”jucării erotice pentru adulți”, oferă lecții de educație sexuală și invită diferiți artiști să se destăinuie cu privire la diferite comportamente și experiențe erotice. La momentul scrierii Moen are 962 de susținători care îi oferă 1375 de dolari pe episod. Oh Joy Sex Toy încă este sprijinit și prin reclame.

Mergînd chiar mai adînc, în plină bandă desenată alternativă (i.e. ciudată, urîtă, necomercială, nepopulară) îl găsim pe Michael DeForge. Rezultatul campaniei sale e aparent modest, anume 250 de sponsori de pe urma cărora obține 765 de dolari lunar. Pe de altă parte, acești oameni nu sprijină un proiect, un serial, ci pe DeForge în sine. Altfel, el lucrează ca designer și storyboarder pentru Adventure Time și între timp scoate multiple volume de bandă desenată pe an la edituri ca Drawn and Quarterly și Koyama Press. Patreonul e pentru bani de buzunar.

Acestea sunt doar cîteva exemple, alese pentru a demonstra cît de întinsă e plaja campaniilor de Patreon, a genurilor și subiectelor abordate de autori. Aș fi putut vorbi de exemplu despre David Willis cu Dumbing of Age, Tracy Butler cu Lackadaisy, Ryan North cu Dinosaur Comics, Danielle Corsetto care nici nu știu ce mai face acum, din moment ce Girls with Slingshots s-a încheiat de un an, despre Meredith Gran cu Octopus Pie sau despre mulți, mulți alții. Au campanii la care contribuie doar în jur de 600 de persoane și totuși obțin, ochiometric, în jur de 2000 de dolari. Ceea ce nu e un salariu extraordinar, însă este un venit pe care se pot baza, suplinit apoi de surse mai puțin deterministe, cum ar fi vînzări de carte, reclame și muncă de freelancer.

Din autorii romîni cunosc doar campania studioului Kape Illustration – Andrei Puică și Evelyne Krall. Cred totuși că, ținînd seama de resurgența de webcomics romînești, mai mulți autori ar trebui să ia în considerare o asemenea abordare. Nu este necesar niciun proiect, niciun produs final și se poate obține un venit care ajută autorii să evite compromisurile comerciale. Observăm că nu este nevoie de foarte mulți meceni pentru obține niște sume … ok. Nu sunt suficiente să înlocuiască o carieră, dar poate pot justifica un efort care oricum ar fi fost depus. Pe lîngă publicitatea adusă automat prin temeritatea de a cere bani pentru munca depusă.

Dar poate mai mulți chiar s-ar arunca sper așa ceva dacă ar fi un serviciu capabil să susțină tipul acesta de multifinanțare. Un serviciu adaptat la legislația romînească, localizat pe piața de aici, cu legături în media autohotnă pentru sprijinul diferitelor campanii.

Comments

14 responses to “Patreon și finanțarea benzii desenate”

  1. Dan Avatar
    Dan

    Am foarte putine speranta cu banda desenata. Fenomenul a devenit clar unul de nisa, in general pentru cei care au mai prins magia tiparului. Generatia noua, care vine cu putere din urma – 12-16 ani – sunt paraleli cu tot ce inseamna tiparitura. De zece ori mai maturi decat eram noi la varsta lor, sunt generatia retelelor sociale in proportie de 100%. Necazul e ca au devenit reticenti la tot ce inseamna a asculta o poveste, sau mai curand o actiune liniara. A depana un fir din punctul A in punctul B devine desuet; interactivitatea e cuvantul de ordine. Exsita cateva webcomicsuri ciudate, in care trecerea prin casete depinde de anumite optiuni care ti se dau la un moment dat, astfel incat punctul B devine C, D sau E. Seamana putin cu un joc, unde ideea de banda desenata e pastrata doar de casete si bule. Ne place sau nu, au loc schimbari majore si viitorul nu este prea clar. Asta in cazul in care banda desenata vrea sa iasa din nisa cunoscatorilor si sa atace publicul larg. Pentru asta exista trei reguli de baza: a)mobil b)tableta c)interactivtate. Padurile pot respira usurate, tirania hartiei incepe sa ia sfarsit.

    1. Alin Avatar

      Nu cred că e diferența atît de mare între mine și generația 12-16 ani. Știu oameni din generația respectivă care sunt entuziasmați de banda desenată, vor să o citească și să o creeze.

      Apoi, despre webcomics sau benzi digitale interactive și nonliniare se vorbește de cel puțin 16 de ani (în 2000 a publicat Scott McCloud Reinventing Comics), însă în ultimii ani cele mai multe și cele mai populare merg către formate clasice. Este mult mai ușor să vinzi un obiect fizic decît unul digital așa că cei care vor să trăiască din asta (sau măcar să nu simtă că depun un efort inutil) trebuie să folosească un format care poate fi transferat unei cărți. Pînă și jocurile video au devenit liniare, încercînd să emuleze cinematograful minimizînd astfel interactivitatea. Iar copii încă se uită la filme.

      Nu liniaritatea și lipsa de interactivitate, presupusa incapacitate a publicului de a sta și asculta o poveste sunt problemele.

    2. Casandra Avatar
      Casandra

      Ideea de povesti nonliniare nu-i chiar asa noua. Am o carte din seria asta https://en.wikipedia.org/wiki/Choose_Your_Own_Adventure ,publicata prin anii ’70. Incepe ca o poveste normala, dar se ramifica la fiecare 3-4 pagini, obligandu-te sa faci o alegere: “daca intri in pestera, mergi la pagina 17. Daca te intorci in sat, mergi la pagina 23”. Sunt peste 10 finaluri diferite, pozitive sau negative. Mi-a placut foarte mult, am citit pana le-am descoperit pe toate.

      Sunt webcomicuri de astea “ciudate” cu optiuni, dar pentru fiecare webcomic “ciudat” exista 100 normale, care au si ele cititori. Exact cum cartile “Choose your own adventure” au fost o exceptie intr-o majoritate de carti cu poveste liniara. Nu cred ca povestile liniare o sa se demodeze vreodata, desi preferintele publicului momentan tind catre interactivitate si povesti/finaluri alternative in acelasi univers. Dupa cum spunea Alin, lumea se uita in continuare la filme, cel putin.

      Apropo, se pot face lucruri foarte interesante si cu povestile non-liniare. Sunt multe exemple, mai ales din zona jocurilor pe calculator.

      1. Alin Avatar

        Să nu mai zic că cea mai haioasă și interactivă bandă pe care am citit-o e tot una tipărită.

        1. Casandra Avatar
          Casandra

          O_O Vreau!!

  2. Dan Avatar
    Dan

    Nu ma indoiesc ca sunt, dar procentul e infim, comparativ cu anii ’90 diferentele sunt imense. Mai este si pretul. Nu am o vedere atat de larga in domeniu, dar parerea mea e ca banda desenata era rege atunci cand BD-ul american costa 50 de centi si pustii isi strecurau revistele in ghiozdan. Albumele sunt un domeniu separat, sunt pentru entuziasti, colectionari etc. dar unde a disparut era revistutei pe care pustiul si-o lua in drum spre scoala cu banii de inghetata? Astazi pana si cititul a devenit de nisa, daramite banda desenata, care, dintr-o lectura care se dorea facila – nu citesti Shakespeare, citesti benzile desenate cu Shakespeare – a devenit un fel de ‘arta’ cu un public aparte, subtire, cumva elitist. In plus internetul a format deprinderea de moca; tinerii urmaresc cate o ‘pastila’ comica pe Youtube fara sa plateasca, show-ul fiind platit prin accesari si plasare de publicitate. La asemenea reflexe si 7 lei pare un pret marisor. Jocurile sunt un fenomen de masa si 90% au devenit gratuite – se sustin prin afisare de reclame – in timp ce benzile desenate inca se mai platesc la bucata. La noi lucrurile sunt si mai grave. Vorbim de un sistem de invatamant stupid, care produce niste copii obositi si apatici, iar putinul timp pe care il mai au si-l petrec pe retelele de socializare. Vorbim si de o scadere a puterii de cumparare fara precedent, dar pe care copilul nu-o mai simte din moment ce parintii fac un efort sa-i cumpere o tableta si un smartphone si l-au pus pe treaba. Sa platesti pentru benzi desenate, acum, in era moca a internetului? Pana si industria muzicala a gasit alte cai, nimeni nu mai cumpara albume. Stai si faci stream direct de pe Youtube si banii vin din accesari. Poate ca si banda desenata ar trebui sa gaseasca anumite solutii.

    1. Alin Avatar

      “Poate ca si banda desenata ar trebui sa gaseasca anumite solutii.”

      O asemenea soluție e semnalată în textul de mai sus.

      Altfel e un întreg nod gordian de probleme creat de o situație socio-economică tulburată. Nu avem ce să-i facem decît să-i supraviețuim.

  3. Dan Avatar
    Dan

    Este adevarat ca tinerii de astazi urmaresc multe filme sau clipuri pe net, totusi banda deseanta este in general statica. Stiu ca au existat chiar experimente timpurii de a o anima – dar pastrand-o ca banda desenata – cum sunt episoadele din Nick Carter ale italianului Bonvi, insa tinerii prefera filmul pentru care miscare. Ma refer la marea masa a tinerilor, nu la putinii care chiar stiu ce inseamna o banda desenata. Tiparul e mort in proportie de 90%. Acel 10% e insignifiant.

    1. Alin Avatar

      Mi se pare că vorbim unul peste altul și complet paralel cu textul.

      Iar dacă numai tinerii ar fi mai atrași de film decît de citit, atunci tiparul n-ar fi ”mort în proporție de 90%”.

  4. Dan Avatar
    Dan

    S-ar putea sa aveti dreptate si ar fi mai bine sa punem punctul pe i: de ce tinerii din ziua de azi – fenomenul e raspandit si in afara – nu mai citesc benzi desenate? Si asta se vede chiar in spatiul public. America anilor 60 era plina de pusti cu revistute in buzunar sau in ghiozdan, iar in Romania anilor 90 – 2000 vedeam copii cu tot felul de reviste pe care le citeau in tramvai sau le cumparau de la chioscuri. Am vazut astazi sute de tineri cu telefonul si tableta in tramvai sau autobuz; niciunul nu citeste benzi deseante. Toti stau pe retelele de socializare sau joaca diverse jocuri. Nu aud tineri vorbind despre benzi desenate, despre personaje de benzi desenate, despre benzi desenate interesante. Am vazut asemenea fenomene in anii trecuti. Nici multe, nici putine, dar am vazut. Acum vorbim de o liniste totala, si nu vorbesc de cunoscatori, de cei care trec pragul saloanelor BD. De ce?

    1. Alin Avatar

      Dar adulții citesc bandă desenată? Vorbesc despre banda desenată? Fac ei în mijloacele de transport în comun altceva decît să privească în telefoane?

    1. Dan Avatar
      Dan

      Vanzarile nu sunt intotdeauna un indiciu solid. In anii 90 a existat un fel de bula a vanzarilor (de tipul bulei imobiliare), unde reviste vechi erau cumparate pentru a fi revandute pe sume mai mari. Practic s-a cumparat enorm nu din placerea de a citi, ci din calcul financiar. Editurile au plusat cu editii cat mai scumpe, dar in final toata povestea a pocnit ca un balon de sapun. Cum spuneam, vanzarile nu sunt chiar un indiciu case citeste de placere, ba chiar devin suspecte daca sar peste o anumita limita.

  5. Dan Avatar
    Dan

    Aveti mare dreptate. Privesc in tableta si telefon, dar nici macar banda desenata digitala nu mai are amploarea din deceniile trecute. Poate ca ar trebui sa vorbim mai mult de notiunea de PERSONAJ, care sa includa si banda desenata. Pentru adulti probabil ceva cu subiect politic, de amuzament, pentru ca e greu sa scoti banda desenata de la entertainment. Stiu ca si in ziarele americane din anii 50-60 asemenea productii erau numite ‘funnies’. Au priza totusi stripurile gen Fredo & Pid’jin sau cele cu Alinuta (https://alinalinuta.wordpress.com/) Cum ar functiona un album BD (online sau tiparit) cu F&P? Poate ca personajul e solutia, pentru ca lumea vorbeste mai putin despre o banda desenata cat vorbeste despre un personaj cu priza la public.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.