Miracleman de Alan Moore este o bandă care se găsește în ADNului aproape tuturor benzilor contemporane cu supereroi. E amintită fiindcă a avut niște episoade de o violență fără precedent în banda cu supereroi, însă nu cred că asta îi face moștenirea să dăinuiască. Mai degrabă, cred că e atât de des imitată fiindcă a descoperit câteva soluții la problema realizării unui supererou în afara universurilor Marvel și DC. Tentative de a realiza supereoi în afara acestor universuri au existat și în foarte mare parte au eșuat, în general fiindcă încercau să creeze personaje originale de la zero în lumi complet formate, dar care încercau să se diferențieze de lumile mature ale mult mai masivei competiții. Astfel publicului i se serveaz mult zgomot și puține puncte de familiaritate în jurul cărora să graviteze.
Prima soluție descoperită în Miracleman ar fi aplicarea principiilor de design KISS. Superman când a apărut opera singur într-o lume asemănătoare cu a noastră, iar oamenii reacționau la el într-un mod convingător. Fantastic Four când au apărut operau singuri într-o lume asemănătoare cu a noastră și erau tratați ca niște monștri. Și tot așa. A doua soluție descoperită de Moore e cumva contraintuitivă: axarea pe analogi, pe personaje cu trăsături familiare cititorului. Însă privind familiaritatea poate să atragă și se deschide calea către a treia soluție. Care constă în oferirea unor scenarii ce nu se vor petrece vreodată în universurile canonice ale lui Marvel și DC.
The Mighty face parte dintr-un șir destul de lung de benzi care aplică aceste soluții pentru a produce benzi independente cu supereroi[footnote]Chiar dacă inițial a fost publicată de DC Comics, universul îi este izolat de cel al editurii, iar drepturile au revenit creatorilor.[/footnote].
Așadar, într-o lume realistă, după standardele ficțiunii de gen, există un singur supererou, Alpha One, care-i foarte asemănător cu Supermanul pe care îl cunoaștem cu toții, doar că are un costum mult mai puțin pestriț. Gabriel Cole este un locotenent pentru o grupare para-polițienească care-l sprijină pe Alpha One, în mare parte ocupându-se de hârțogăraie, de P.R. și având grijă de supraviețuitorii catastrofelor în care supereroul intervine. Pentru Gabriel, care probabil l-ar venera pe Alpha și dacă n-ar fi fost salvat de acesta când era copil, poziția în care se găsește este una de vis. chiar dacă îi îngreunează viața conjugală. Într-o seară îi bate la ușă superiorul, schingiuit, pe moarte și nu îl poate ajuta. Ziua următoare este forțat să-i preia uniforma, punându-se permanent la dreapta lui Alpha One.
Primele capitole sunt desenate de Peter Snejbjerg și e în regulă, însă un pic înainte de a atinge jumătatea, Chris Samnee îi preia sarcinile, iar banda face un mare salt înainte. Același Chris Samnee care a devenit un superstar salvând promițătoarea serie a lui Waid la Daredevil și aducând-o la un nivel neatins nici măcar împreună cu Marcos Martin. Aici încă nu este la fel de îndrăzneț și experimentat, chiar dacă talentul său de povestitor tot se face văzut.
De fapt, diferențe deosebit de mari nu sunt între Snejbjerg și Samnee, amândoi lucrând destul de stilizat, curat și fără a se feri de blocuri solide de negru pe pagină. Însă Snejbjerg este un pic prea curat, prea generic, prea fixat în realism. Nu destul de detaliat încât să impresioneze, nici suficient de grafic încât să evoce. Samnee e mai simplu, mai lejer, cu o linie mai groasă, sugerând mult mai mult decât ilustrând, dar și având un ochi pentru imagini puternice.
În ciuda unor numeroase referințe intertextuale, atât prin dialog cât și prin imagini, banda este mult mai puțin interesată să vorbească despre supereroi, ci preferă să discute despre responsabilitate, despre raportul dintre securitate și libertate, atingând subiecte care încă sunt relevante, ba chiar sporesc în acest aspect. Dar reușește să facă asta fără a fi didactică, fără a-și folosi personajele pe post de alegorii grosiere și pedantă (cel puțin până spre final), ci construindu-și cu atenție temele ca prin mici sugestii să poată deschide cititorului anumite poteci. Este o bandă cu supereroi care merită redescoperită, în special de fanii genului.
Banda poate fi comandată de aici.
Leave a Reply