Secret Avengers (Marvel Now) Vol. 1 Let’s Have a Problem

Când devenea clar că universul cinematografic Marvel avea să fie treabă serioasă benzile companiei au făcut un efort de sincronizare cel puțin în estetică și nomenclatură. Unul dintre efectele acestei sinergii sporite este că anumite benzi care în trecut s-ar fi chemat The Defenders poartă acum numele de New Avengers, The Illuminati se cheamă … tot New Avengers, Heroes for Hire devin Mighty Avengers, iar So and So Agent of S.H.I.E.L.D. ajunge să se numească Secret Avengers[footnote]Asta până acum, când mulțumită serialului Agents of S.H.I.E.L.D. apare și bandă cu același nume.[/footnote]. Probabil că există ceva planuri cu franciza fiindcă Marvel tot insistă să-i publice ținând cont că n-au vânzări strălucite și alte titluri sunt ceva mai grabnic retezate.

Totul a început prin 2011 sub scriitura lui Ed Brubaker, după care a fost lăsat un pic Nick Spencer să joace cu personajele alea, apoi a fost chemat Warren Ellis să-i scoată din prăpastia în care au fost înfundați. Rămâne vreun an în mâinile lui Remender și Matteo Scalera (dând în sfârșit coerență grafică titlului) numai pentru a fi relansată din nou cu Nick Spencer la cârmă. În ultimele cinci numere la scenariu lui Spencer i se alătură nou-venitul Ales Kot scriind împreună (mai mult Kot) un thriller foarte fain, foarte întunecat și paranoic în To M.A.I.M a Mockingbird.

După care volumul se relansează din nou cu Kot ținând pixul în mână și cu avându-l pe Michael Walsh partener artistic. Însă cei doi fac aproape o întoarcere la 180 de grade față de volumul precedent venind cu ceva mult mai colorat, mai energic, mai carnavalesc, permițându-și străfulgerări de umor și absurd și ridicol. Intenția editorilor, așa cum ar reieși din echipa asamblată și acțiunea primelor capitole, ar fi obținerea unui nou Hawkeye, poate unul mai coleric decât melancolic. Însă divaghează repede în cu totul altceva, ceva care aduce aminte mai degrabă de Doom Patrol al lui Morrison și Richard Case.

Pe o stație spațială este dezlănțuită o mașinărie cibernetică de ucis în fața căreia Nick Fury Jr. și agentul Coulson nu pot spera decât să-și amâne suficient înfrângerile până la apariția unor întăriri. Întăriri venite într-o mașină zburătoare sub forma lui Black Widdow, Spider-Woman și a unui clandestin Hawkeye. Între timp Maria Hill, directoare S.H.I.E.L.D. îl ține ascuns de restul echipei pe monstruosul geniu malefic M.O.D.O.K. împreună cu care dezvoltă tot felul de arme și dispozitive care vor fi folosite în misiuni din ce în ce mai ciudate, cum ar fi dezamorsarea unei bombe cu conștiință sau infiltrarea într-o închisoare chinezească înfăptuită doar prin puterea gândurilor. Iar în scurt timp devine evident că toate aceste evenimente sunt înlănțuite.

Kot și Walsh au mai făcut echipă la primul număr din Zero, probabil una dintre cele mai bune benzi serial ale anului trecut, iar asta se simte în lejeritatea cu care se povestește destul de mult și destul de complicat, fără ca textul să sufoce ilustrațiile sau ca scenariul să ceară rigiditate în expunere.

Totuși banda se zgâlțâie. Kot este la prima tentativă de a-și tempera prin umor nevoia de infuza textele cu teorie posmodernistă (nevoie un pic epuizată deja) și cu atitudine anti-neoimperialim. Iar acestă caracteristică insolită în benzile sale, cuplată cu ambițiile destul de mari face succesul final al acestei iterații de Secret Avengers să fie destul de imprevizibil. Dar până atunci este o călătorie aventuroasă, săltăreață, uneori emoțională și până acum satisfăcătoare.

Volumul poate fi comandat de aici.


Posted

in

by

Comments

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.