Diamond a desemnat prin 2002 prima sâmbătă din mai ca ”Free Comic Book Day”(abreviată ca FCBD).
Pentru această ocazie, diferite edituri produc câteva benzi speciale pe care le oferă fără cost. Scopul ar fi popularizarea și promovarea benzii desenată. Din nefericire majoritatea acestor benzi sunt mai mult sau mai puțin reclame insubstanțiale, însă câteva chiar pot folosi scopului evenimentului. Cum avem deja ceva magazine care au relații cu distribuitorii americani, nu văd de ce ar fi o idee rea să selectez câteva dintre titlurile de interes din oferta de anul acesta. Bașca, o să mai pot scoate de la naftalină articolul în câteva luni.
Până acum ediția de FCBD a lui 2000 AD a fost mereu plină de povești, unele vechi, altele noi, unele care deschid cicluri mai lungi, altele de sine stătătoare. Este consistentă, densă, variată, oferă monstre satisfăcătoare atât despre ce urmează în mod normal în revistă, dar și prezintă catalogul bogat al publicației.
Volumul de la Kodansha include nu doar o monstră din Attack on Titan, dar și din Fairy Tail, The Seven Deadly Sins, Noragami și alte manga. Nu știu mai nimic despre seriile respective(un pic despre Attack on Titan că-i peste tot), dar din câteva am apucat să studiez pare iarăși un pachet variat și probabil destul de plin. De asemenea, spre deosebire de multe benzi occidentale, și în ciuda unor stereotipuri, de obicei autorii de manga se pricep foarte bine să prezinte ”contractul” benzii; să specifice clar ce oferă și ce așteptări trebuie să aibă cititorul.
Avatar: The Last Air Bender și Bandette
Sunt și benzi desenate cu Avatar: The Last Air Bender. Majoritatea continuând acțiunea după finalul serialului de animație și înodând diferite ițe narative care au rămas fluturând. Din moment ce este ilustrată de Carla Speed McNeil asta înseamnă și că o să arate fain și că este o poveste nouă, eventual închisă. Revista va mai conține și ceva cu Plants vs Zombies.
Cleopatra in Space este un webcomic foarte simpatic de pe vremea când webcomicurile erau într-un bulă și cam erau singurele benzi nord-americane unde puteai găsi povești de gen, amuzante, ușurele, care să nu fie cu supereroi. Versiunea asta este un preview către un roman grafic nou (care nu doar colectează materialul de pe site) realizat de autorul webcomicului, cu aceleași personaje. Bănuiesc că e același preview ce se poate găsi și pe site, dar știu că unii oameni apreciază copiile fizice.
Publicat de Toronto Comics Arts Festival (sau TCAF), unul dintre cele mai sănătoase festivale dedicate benzii desenate independente și romanului grafic, cred că pentru a prezenta autorii care au participat și s-au lansat acolo. Coperta benzii este chiar posterul realizat de Isabelle Arsenault pentru târgul de anul trecut. Îmi imaginez că vor fi câteva benzi canadiene frumoase acolo.
Fight Club, The Goon, The Strain
Din oarece motiv continuarea în bandă desenată a lui The Fight club este foarte anticipată și măcar de dragul curiozității merită luată. The Goon e cam ca momentele mai amuzante de pe la începutul lui Hellboy, dar fără mister, atmosferă, grafică atent compusă și ceva mai porcoasă. E destul de populară și o fi așa din vreun motiv. The Strain e și ea o bandă horror cât de cât interesantă. Cred că Dark Horse putea veni cu ceva mult mai interesant, dar cred că au simțit nevoia să atragă din nou atenția asupra proprietăților ăstora.
Hip Hop Family Tree e un webcomic publicat pe Boing Boing (mai nou și pe Medium), colectat de Fantagraphics, realizat de Ed Piskor despre dezvoltarea culturii și muzicii Hip Hop, urmărind evoluția, intersecția și conflictele dintre promotorii culturii, fiind atent nu doar la muzică, cât și la impactul tehnologiei, al laturii antreprenoriale și la substratul social peste care s-a clădit Hip Hopul. Grafic, deseori plătește tribut benzilor de la Marvel din anii ‘70, Piskor chiar scanând pagini pentru a le putea reproduce cu fidelitate textura. Asta contribuie la o prezentare energică și originală, care iese în evidență, se potrivește cu materialul și se întipărește în memorie. Mulțumită felului în care este serializată ajunge să fie compusă din episoade scurte, discrete care fac chiar și din secțiunea limitată strânsă aici, ceva ce poate mulțumi.
Asta-i o manga ciudată, începe ca o poveste victoriană cu un pic de elemente supranaturale, dar e realizată de parcă Hirohiko Araki nu a consumat altceva decât Fist of the North Start. Și încetul cu încetul devine o bandă cu bătăi în toată regula. Primele părți au și un factor de urâțism naiv, amintindu-mi de benzile lui Benjamin Marra, dar fără rasism și cu mai puțin sexism. Doar bărbați a căror musculatură a fost umplută cu heliu, îmbrăcați în costume și jobene care se pocnesc. Apoi lucrurile se mai schimbă, dar nu cred că e cazul aici.
SuperMutant Magic Academy și Hark A Vagrant
Drawn and Quarterly va strânge în volum două dintre cele mai faine webcomicuri de pe internetul anglofon, anume Hark, A Vagrant!(sub numele de Step Aside Pops) de Kate Beaton și SuperMuntant Magic Academy de Jilian Tamaki. Banda lui Tamaki este o explorare a adolescenței parodiind clișeele literaturii young adult și shoujo. Dar de multe ori dă dovadă de o imaginație fertilă, de o istețime narativă și de o adâncime emoțională care trântește de pământ cu tot ceea ce satirizează. Cu atât mai impresionant, cu cât majoritatea episoadelor au doar o pagină.
Nu m-am uitat la Spongebob, dar benzile desenate sunt faine. Și suspect de înfipte în banda desenată alternativă.
Leave a Reply