La Leskovac, am fost patru, care mai de care:
- unul care iesea prima data din tara – ceea ce a fost palpitant nu numai pentru Mircea, pentru ca a fost si soferul
- altul care participa la primul eveniment BD din Balcani – un vis implinit pentru Viorel
- apoi unul care era calauza de nadejde – Dragan stripofilul
- si inca unul care-si tinea o promisiune de cativa ani si ajungea la Smotra – eu insumi.
In Serbia mai fusesem de doua ori, la Festivalul international de la Belgrad, „Salon stripa”.
Acum 13 ani…
De fapt, aventura balcanica incepuse in 2002, la Salonic, cu „forumul” bd din cadrul Olimpiadei Culturale (2001-2004) intitulat „BD – Povesti din Balcani” care a premers Jocurilor Olimpice de la Atena din 2004. Sunt nevoit sa explic termenul „forum”. In luminile si umbrele aruncate in prima parte, manifestarea saloniciana rasare ca o imensa expozitie, o prima mare intalnire a autorilor de BD din toata zona de sud-est a Europei, conferinte, o mare „Smotra” unica si singulara.
„Sunt foarte, foarte fericit ca voi, colegii din Romania, ati intrat pe taramul micii noastre fratii balcanice!” (Zoran Stefanovici, scenarist, teoretician, promotor) Mai multe in AH, BD! #12, pagina 30, unde se afla si planul simpozionului „Arta BD si industria BD in sud-estul Europei”, valabil si acum – pe care vi l-as propune si eu acum, dupa 13 ani.
Numarul invitatiilor pentru autorii romani au crescut la 6 (asa cum avea sa se intample cativa ani mai tarziu la inca un eveniment unic si singular, Salonul BD romano-ungar de la Budapesta!), dintre care, in cele din urma, doar trei au reusit sa ia drumul Sărunei[footnote]Salonic in romanile din zona, aromana si meglenoromana (din latinescul… Salona!) [/footnote](Valentin Tanase, Alexandru Ciubotariu, eu) si sa expuna si sa se arate…
„Forumul se refera numai la benzi desenate si nu la ilustratie sau caricatura. Forumul NU are caracter de concurs. Este preferabil ca tema sa aiba legatura cu Balcanii, precum si promovarea prieteniei interbalcanice. Lucrarile prezentate trebuie sa exprime standardele contemporane estetice ci cognitive. Va multim pentru acceptare…” – Prof. Kostas Aronis
Daca vreti sa stiti mai multe, tot din AH, BD! (13) veti afla.
“Banda desenata m-a salvat. Din cauza Razboiului[footnote]din Iugoslavia imploziva, anii 90[/footnote] am pierdut tot si am parasit tara si am luat-o de la inceput in Grecia, la 50 de ani… Ce-as fi facut altceva, daca nu era BD? Cine stie? Munci plictisitoare, fara satisfactii, furt…sau mai rau…” – Dusan Reljic, artist, revenit intre timp in Serbia (pag. 2)
Spuneam atunci, cu un entuziasm pe masura energiilor inca neepuizate cum ca „In Romania, suntem in perioada tumultuoasa a unui capitalism salbatic al paradoxurilor si… eufemismelor.
Cel putin in privinta artei comerciale, milionarii de carton dicteaza gustul. Si stiti ca vorbesc de prostul gust.
Povara ideologica este ridicata, dar prostul gust este opresiv.
Nu mai sunt acum motive sa scapi realitatii, ci sa o re-formezi, daca ai chef, sau sa distrezi lumea, daca esti destul de generos, sa te exprimi prin forma de arta potrivita dotarilor tale tehnice si artistice, sa fii liber.” (pag.14)[footnote]Pont de peep: puteti trage cu ochiul in culise, la pagina urmatoare [/footnote]
In acea perioada, in Grecia si Turcia, ca sa nu mai vorbim de fosta Iugoslavie, aparusera destule publicatii, iar acestea erau deschise colaborarilor. Intors in tara, am incercat sa innod aceste legaturi prin apeluri la pregatirea de material tradus pentru publicare, pentru prezentarea la concursurile-festival din zona:
„Da-mi un scenariu tare!”,
„Da’ tu de ce nu trimiti?”…
Mda, mi-am zis, fie, puterea exemplului-bla-bla. Am trimis. Am fost la Belgrad. Si de-acolo a inceput iar sa se lege ceva. A doua oara, la Belgrad, am fost prezenti mai multi: Cristian Pacurariu, Veronica Solomon, Remus Brezeanu.
Alexandru Ciubotariu a fost la Leskovac si Adrian Barbu impreuna cu Anca Benczedi si Casandra Ciocian (Clubul BD de la Cluj) au ajuns de doua ori la Leskovac (si chiar pana la Pristina, Kosovo), ca sa numesc doar artistii romani care au indraznit sa mearga mai aproape decat un Lucca, sau Angouleme.
Si am revenit la turma noastra.
De ce? Pentru ca Balcanii sunt vecinatatea evidenta si necunoscuta. Pentru a vedea in ce ape se scalda insula noastra de latinitate.
Pentru ce? Pentru desprinderea de un nombrilism neparticipativ ca parte a lungului proces de „trezire” a neamului
Cum? Prin continuarea si extinderea colaborarilor.
Si acum?
Revistele cele mai importante din Serbia, Strip Pressing si mai nou Stripoteka, publica in continuare benzi desenate romanesti, articole despre si de autori romani (Dragan Predic, Alin Rautoiu si subsemnatul)
La cea de-a doua expozitie internationala de la Sofia de la anul vor expune si autori romani.
Un prim album de benzi desenate de un autor roman, – „Otvorena Vrata” (Poarta deschisa), de Viorel Pirligras a aparut in aceasta vara in Serbia, ca urmare a deschiderii revistei BDC si fanzinului AH, BD! de la Craiova, catre autorii din fosta Iugoslavie, dar si Polonia si Ucraina.
BDC, Sanki, AH, BD! + HAC! a facut o prima incursiune cu expozitiune, in Bulgaria (Montana), cu ocazia unui eveniment cultural transfrontalier din 11-12 septembrie.
Revista Comics pare sa fie deschisa in acest sens, drept pentru care as sugera o colaborare cu autori din fosta Iugoslavie, din Bulgaria si Grecia, in sensul publicarii unor lucrari potrivite formatului
O recomandare speciala: „Trenches”, de Tasos Zafeiriadis (Zaf) și Petros Christoulias. Autorii, desenatorul Tasos Zafeiriadis (Zaf) si scenaristul Petros Christoulias, propun o versiune in engleza pentru promovarea albumului, ceea ce facem si noi acum cu o pagina, in exculsivitate 😉
Desi e tradus in engleza, „Trenches” este un album cu povestiri haioase cu francezi in noroioase transee ale primul razboi mondial. Drôle de guerre!… avant la lettre. Au fost razboaie care n-au fost tot timpul razboaie. Azi, parca toate razboaiele nu mai sunt razboaie. In fine, sa nu ne peiredem de turma.
O alta posibila colaborare ar fi intre HAC! si seria balcanica „Vekovnici”, la care deja au contribuit doi autori romani…
Vorbim!
Va urma
Scriam pe Facebook de Truman Capote de la Leskovac si promiteam o fotografie.
Tocmai isi platea consumatia in beraria „Pivnica”[footnote]exprimare tautologica, pentru puristi, „pivnica” [pivnitsa] insemnand „berarie”[/footnote] si…atat.
Am avut senzatia ca tulburam momentul cu nevoia de a-l proba: Poti fotografia visul?
Patru: Mircea, Viorel, Dragan, unul care si-a promis sa revina cat mai curand, inca unul care atat asteapta, altul, care ne asteapta, si eu care a scris aici pana acum.
Leave a Reply