Banda vs Serialul

Am obiceiul să mă plâng că unele benzi sunt concepute doar pentru a fi adaptate în seriale sau filme după tiparul prezentat cu acuratețe și vag umor în episodul acesta din Half in The Bag. Mă plâng de multă vreme dar cu textele despre Image cred că am devenit agasant cu treaba asta, în special că este o treabă ambiguă. Dar doar a face o bandă desenată (sau carte sau ce vrei tu) care să aibă această intenție nu este lucrul care jenează și mă deranjează ca cititor. Sunt astfel de benzi care mi-au plăcut. Vreau să fac un pic de studiu de caz pe două benzi care au destul de clar asemenea intenții și care sunt amândouă în decurs de adaptare.

TOT V1-Zone-000

Prima este Thief of Thieves creată de Robert Kirkman să funcționeze după modelul unui serial de televiziune din punct de vedere al scrierii. A venit cu ideea din spatele benzii, sugerează încotro să meargă povestea, dar scenariile sunt scrise pe rând de Nick Spencer, James Asmus, Andy Diggle și de încă un scenarist plănuit căruia nu i-a venit rândul, cu grafica oferită până acum fără întrerupere de Shawn Martinbrough. Cam ca orice propunere de serial de televiziune care se respectă Thief of Thieves funcționează după un ”concept înalt”, adică o premisă neîntâlnită și foarte ușor de digerat pentru că este o mutație precisă a unui gen cunoscut. În cazul de față vorbim despre un hoț, genul de hoț care ar fi jucat de George Clooney într-un film din seria Ocean’s, care se decide ca de acum încolo să fure doar de la alți hoți.

WaH-01-000

Cea de-a doua bandă este Watson and Holmes de Karl Bollers cu artă în primă fază de Rick Leonardi. La fel ca în cazul lui Thief of Thieves banda are în spate un concept înalt evident din titlu, anume o reimaginare în context contemporan a personajelor lui Arhtur Conan Doyle. Ceea ce arată o și mai evidentă nevoie de adaptare, pentru că de ceva vreme serialele care îl transpun în contemporan pe Sherlock Holmes sunt destul de populare. Dar Watson and Holmes e altfel. E cu oameni negri din New York. Chiar dacă este nominalizată la două premii Eisner nu aș spune că este o bandă deosebit de bună. Cred că aș putea găsi câteva alte numere mai bune decât Watson and Holmes #6 și câteva serii începute în 2013 mai puternice. Pe de altă parte aș putea găsit și câteva numere mai bune decât Hawkeye #11, poate chiar decât Demeter și în mod sigur aș găsi niște serii noi mai împlinite decât Rat Queens, High Crimes, Lazarus sau Sex Criminals(Mi-ai frânt inima!).

WaH-01-001WaH-01-002

La suprafața Thief of Thieves este banda superioară dintre cele două. Arată mai plăcut, în primul rând. Cumva și ma fad, multă stilizare și prea puțină exprimare, dar asta-i o preferință personală. Nu-mi aduce aminte de aminte de benzile de la Milestone din anii 90. E mai îngrijită. Personajele nu se trezesc aruncând unele în altele cu descrieri expozitive sau vorbind într-un jargon informatic care cel mult se poate lăuda că are mai mult sens decât cel folosit în filmele cu hackeri de la Hollywood. Însăși premisa este oarecum mai interesantă. Cel puțin nu atât de percolată până la parodic. Watson and Holmes sacrifică în schimb un pic de lejeritate pentru a spune totuși o poveste și a o face într-o formă care rămâne proprie benzii desenate, chiar dacă poate fi văzută și transpusă pe ecran.

 TOT V1-Zone-010

Fiindcă banda lui Kirkman nu prea se mișcă. Până pe undeva prin numărul patru scene se înșiră fără a se înlănțui, într-adevăr prezentând și caracterizând personaje, oferind diferite momente din viața protagonistului, dar fără să menționeze și conflictul, fără a propune diegetic motivul pentru care cititorul ar vrea să continue lectura în afară de a ajunge la niște finaluri care prezintă intriga poveștii drept final cu întorsătură de situație. Necunoscând premisa din interviuri și descrieri publicitare sau nebănuind-o din titlu, cel puțin primul capitol (primele 7 numere) este de o rarefiere sufocantă.

 WaH-01-013

Watson and Holmes începe cu Jon Watson salvând viața unui tânăr ajuns la urgențe după care Holmes intră furtunos prin spital gata să facă deducții și să șutească din posesiile rănitului. Câteva pagini mai târziu cei doi umblă prin cartier în căutarea iubitei răpite a băiatului. Se face cunoștință cu doamna Hudson, cu ștrengarii de pe strada Baker și se dă un pic cu ochiul de cei care vor servi drept antagoniști, se încheindu-se într-un adevărat punct culminant. Primul număr dozează informația, aduc\nd în primul rând o poveste corentă, structurată, care să agațe, dar și plantând prin replici și mizanscenă indicii despre personaje, despre caracterul lor asupra cărora va reveni în numerele viitoare. Are o adevărată structură episodică inițiind și rezolvând mici conflicte care se continuă și se suprapun pentru a contura unul de amploare.

 TOT V1-Zone-020

Acest lucru se reflectă și în felul cum tratează pagina și încadrarea. Primul număr din Thief of Thieves are douăsprezece pagini formate din 4 sau 5 chenare late de dimensiuni aproape egale căutând un aspect cinematic. Iar restul paginilor nu o duc mult mai bine, doar spărgând un rând în două chenare mai mici. Inspiră o lipsă de creativitate în soluții narative, lipsă de dorință de a exploata mediul ales și pe deasupra face uz de o structură destul sterilă. Are nevoie de un stil grafic oportun sau de o istorie captivantă. Cum se găsește de exemplu în Fury Max de Garth Ennis și Goran Parlov. Dar chiar și acea bandă, chiar dacă deține ambele calități, lucrează cu lățimea panourilor pentru emfază și are pagini construite pe grile cu două coloane, lucruri care o ajută destul de mult fără a o face mai pretențios de citit.

 WaH-01-020

Watson and Holmes deschide și ea cu două secvențe pe două pagini de patru chenare late, însă aceste secvențe sunt în dialog, se reflectă una pe alta. Nu într-o manieră deosebit de eficientă sau isteață, dar intenția de a face ceva este acolo. De asemenea, cea de-a doua pagină are în plus pe fiecare rând câte un chenar inserție unde se afișează un monitor cardiac. Restul benzii în schimb este mult mai jucăuș, fără a fi strident sau neclar. Păstrând cam cinci sau șase chenare pe pagină lucrează cu dimensiunea și forma lor pentru a acomoda tipul de acțiune cuprinsă. Sunt chenare mici și late, mici și înalte, pătrate pe o grilă de șase chenare, late și cinematice, de o pagină întreagă pentru efect. Nu sunt doar tranziții de la acțiune la acțiune și de la scenă la scenă, ci și de la aspect la aspect sau moment la moment. Nu voi considera lipsa narațiunii interne din banda lui Kirkman ca pe un prilej pierdut de a oferi informație, ci ca pe o decizie artistică.

 TOT V1-Zone-032

Ceea ce este în chenare diferă și mai ales felul cum sunt încadrate lucrurile. În Thief of Thieves abundă scene în care personajele stau și vorbesc cu treceri line între plan mediu și prim-plan, în general găsindu-se pe același plan astfel încât nici măcar să nu fie nevoie de folosirea de câmp și contracâmp. Nu doar că ar putea fi folosit ca un storyboard de serial, dar arată și ca un serial care nu ar avea nevoie de storyboard, fiind neaventuros, necesitând un minim de efort tehnic. Dacă Watson and Holmes ar fi trasă direct în mediu filmic poate că ar sări spasmodic, dar ar fi și arătat foarte interesant. Și ar fi cerut multă muncă. Dar de aceea nu este film și își permite abundența de încadratură, angulație sau scene care traversează mai multe decoruri. Iar lucrurile  astea contribuie la energia poveștii la construirea tonului și atmosferei. De asemenea cadrele îi sunt pline, plasând puncte de interes pe multiple planuri și construind o geografie credibilă care să fie traversată de personaje.

 Watson and Holmes #2-004

Dacă sunt propuneri de adaptări cinematografice, și sunt, Watson and Holmes este una care încearcă să sugereze un produs final ambițios, distractiv și onest cu publicul, care încearcă să construiască ceva peste clișee și gen în timp ce Thief of Thieves este o masă amorfă de idei cu priză prezentate într-o formă ușor digerabilă și atractivă în primul rând pentru studiouri din cauza costului redus ce ar fi necesar producerii. Cititorul este doar un bonus.

 

Comments

3 responses to “Banda vs Serialul”

  1. krossfire Avatar

    The Walking Dead :P? (Acolo jocul a avut mai multa profunzime si decat serialul si decat banda – sau ce am putut citi din ea).

    1. Alin Avatar

      Ce-i cu The Walking Dead?

      Da, jocul a fost mult mai bun decât serialul sau bandă. Mi-a plăcut mult primul episod din serial, dar apoi a început să plonjeze, iar când am auzit că pleacă Darabont am zis că nu merită să mai continui. Banda mi s-a părut destul de plictisitoare și când am văzut cum arată când începe să o ilustreze Adlard mi-am dat seama că pot trăi foarte fericit fără să o citesc în continuare.

  2. krossfire Avatar

    Pai primul episod ne-a prins pe toti. Promitea cam de toate: o poveste noua, dar cu aluzii la banda desenata, putin horror, putin S.F, putina drama…in schimb am ramas cu o telenovela cu zombies.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.