La San Diego Comic Con Marvel a anunțat trei lucruri. Unul e plictisitor. Celelalte două ceva mai puțin. Anume faptul că The Falcon va prelua costumul lui Captain America. Dacă ați văzut Captain America 2: The Winter Soldier știți că The Falcon este negru. Dar a fost și anunțul că Thor devine o femeie. Dun, dun, duuun!
Asta a încurajat chiar și pe plaiuri mioritice mare potop de vitriol și miștouri destul de … kneejercky. Pentru că, vezi Doamne, este o mișcare publicitară. Și cei mai ofensați de faptul că Marvel folosește asemenea tactici de marketing sunt tot oamenii din fix același segment care atunci când este pusă la îndoială lipsa de diversitate a personajelor sunt pregătiți să sară repede cu scuza că Marvel este o companie al cărei scop este să producă profit, nu să reprezinte demografice diferite.
Dar hai să pedalăm un pic în spate și să vedem totuși care-i faza. Cum de a ajuns Thor femeie? Încă nu a ajuns. La momentul de față Marvel are un serial care se cheama Original Sin, iar aici diferite personaje descoperă, prin ceva crimă cosmică, anumite păcate care au fost comise împotriva lor. În episodul șapte antagonistul seriei îi șoptește lui Thor la ureche ceva, iar în urma acelei revelații, rămasă necunoscută cititorului, nu mai poate ridica ciocanul devenind ”nevrednic”[footnote]Capacitatea de a ridica ciocanul Mjlonir este legată de posesia unor foarte puternice atribute morale nespecificate[/footnote]. Pe Thor ăsta, căruia o să-i spunem Odinson că ășa i se mai zice când devin pretențioși scenariștii, Marvel îl va muta în propria bandă. El nu doar că va continua să existe, dar va căpăta o toporișcă foarte metal și un braț chiar din metal. De unde vine tipa care-l înlocuiește pe Odinson la titlul de Thor? Încă nu prea se știe cine va fi. Jason Aaron a introdus câteva personaje care ar putea servi drept candidate și sunt ceva referințe prin Avengers sau prin miniseria Original Sin: Thor & Loki. În orice caz, până în octombrie este timp de lămurit.
Până atunci să lămurim noi alte treburi.
Cel mai important e că nu văd niciun motiv să poți aștepta de la Marvel sau DC completă integritate artistică. Ei fac benzi comerciale de gen. În fișa postului scrie că ceea ce fac ei e plin de clișee, găselnițe, marketing nesusținut de material etc. Vor ceda presiunilor exterioare și își vor mula materialul în forme dictate de moment. Faptul că aleg să cânte în strună unei cauze inofensive și nu se dedau explicit militarismului sau xenofobiei mi se pare un lucru bun. Serios că-i o atitudine neconvingătoare să fii oripilat că au făcut ceva doar de dragul atenției și profitului. Cu atât mai neconvingătoare când e întâlnită și la persoane care n-ar pune nici împușcați mână pe Love and Rockets.
Mai mult de atât, orice fan care a urmărit personajele și benzile astea destul de mult încât să se poată simți îndreptățit să reacționeze de cur în sus la asemenea anunț știe că astfel de schimbări în linie sunt o marcă a industriei. Nu doar pentru că stârnesc atenția chiar și majorității care nu citește benzile astea. Dar multe dintre ele sunt dacă nu necesare, atunci măcar ofertante din punct de vedere dramatic.
Este interesant să vezi eroul eșuând. Chiar pierind în aparență. Este interesant să vezi cum arată lumea fără el. Este interesant să vezi cum se dinamizează relațiile dintre celelalte personaje încercând să umple acel gol lăsat. Și este interesant de văzut ce fac diferit eroii care îi iau locul. Doar pentru că decizia de a altera un personaj sau chiar a-l scoate din joc este luată sau acceptată din considerente materialiste, asta nu însemnă că nu poate duce la nimic bun.
Am lămurit că personajele astea tot mor, tot se înlocuiesc, tot renunță la costume etc. și că pentru companii ar fi o oportunitate irosită să nu-și facă un pic de reclamă când se întâmplă asta. Buun. Acum să ne gândim că majoritatea personajelor ăstora au fost create între 1939 și 1964. Adică temeliile universurilor ficționale ale celor două companii erau deja turnate când luau naștere mișcările contemporane pentru drepturile minorităților și femeilor. Ceea ce înseamnă că decenii întregi universurile alea s-au învârtit în jurul unor personaje masculine, albe, cis-heterosexuale, concepute și operând într-o cultură prevalent sexistă și rasistă.
La momentul de față în universurile de bază nu mai ai unde să îngrămădești prea multe personaje interesante de culoare, de altă orientare, de alt gen. Ele există, dar au supraviețuit nișat. În special că până acum nu multă vreme nu era demonstrat chiar fără îndoială că au priză la ceva mai mult decât la respectiva nișă a fanilor benzilor desenate. Între timp lucrurile s-au mai schimbat și a devenit clar că de fapt prin crăpătură aia se dă către adevăratul mainstream[footnote]Fiindcă benzile desenate nu sunt deloc la fel de populare ca jocurile video, filmele sau muzica. Diferența e de ordine de magnitudine.[/footnote]. Dar asta nu schimbă faptul că rămâne foarte greu de creat niște personaje complet noi care să capete un statut similar cu al lui Spider-Man sau Captain America sau Thor în acel univers vechi de 60 de ani. [footnote]Iar chiar și atunci când îți permiți să faci asta fiindcă ai un univers nou îți sar trolii pe cap fiindcă pitong. Sunt oameni care au citit în diagonală un reportaj scris cu picioarele despre Miles Morales și acum au impresia că Spider-Man e negru și gay. Gaaaahhh!!![/footnote].
Ce poate totuși Marvel să facă e ca atunci când are ocazia (și ocazii tot are) să schimbe temporar identitatea unui astfel de personaj, unui Captain America, unui Thor să nu pună în locul lui un alt bărbat alb cis-heterosexual. Fiindcă are carte-blanche la momentul ăla. Poate face ce vrea. Iar făcând asta ar recunoaște o problemă fundamentală a universului, o problemă care poate fi doar peticită încetul cu încetul. Înlocuirea personajului este invariabil un mesaj adresat comunității, iar ăsta este mesajul neutru. Păstrarea în situația asta temporară și chinuită a unui bărbat cis-heterosexual este un mesaj negativ. Ar zice că până și în situația în care se poate oferi putere și atenție fără vreo consecință unui alt fel de personaj, status quoul acela de tristă moștenitenire este păstrat. Captain American negru și Thor femeie e ”the least they can do”.
Pe de altă parte, tocmai fiindcă este minimul de efort pe care îl putea depune, nici nu merge să facă paradă zicând că a împlinit visele tuturor feministelor. Că nu le-a împlinit. Marvel a dat dovadă de un minim de bun simț. Știți stand-upul ăla al lui Chris Rock cu ”you’re not supposed to go to jail?”. Sigur că îl știți. Problema e că Marvel tocmai asta face. Se cam laudă că nu fost niciodată la pușcărie. În timp ce puzderie de benzi alternative nu doar că nu au fost acolo, dar au și făcut muncă voluntară în folosul comunității. Dar sunt destui fani care-i țin isonul, periind Marvel ca pe cel mai folositor membru al societății. Asta-i într-adevăr o atitudine care trebuie nunațată. Fiindcă ăsta-i un posibil punct de plecare nu o apoteozare. Nu înseamnă că nu poate să fie un bun punct de plecare.
Iar asta nu motivează unele dintre reacțiile văzute. În niciun caz nu motivează criticarea unui personaj care nici nu a apărut și reducerea sa în descrieri ample și grafice strict la caracteristicile sexuale. Cred că asta deja nu are mai deloc treabă cu ofensarea sensibilităților artistice.
PS: Da, știu, titlul nu aduce nimic prin referința aiuristică la romanul lui Dickens. Mi-a plăcut sonoritatea lui și n-am găsit altul mai bun.
Leave a Reply