Sau “Oile noastre” in transhumanta: LESKOVAC
Dupa ce si-a luat nume si tras constiinta à la française, Banda Desenata incepe, dupa 1990, sa se ia in seama.
O jucarie fara instructiuni de folosire
Cu sfiala, mai intai, ea se deschide spre o lume mica si se inchide in Saloane care includ ceea ce au, si exclud ceea ce n-au[footnote]Impresiile de transumanta vor fi personale, halucinatii de survol; à bon décodeur, salut![/footnote]…
Mai apoi, in virtual, se proletariaza si umple Forumuri cu veniti si neaveniti, care, sub legitimarea avatarocratiei, au pareri si certitudini despre dansa, si fertile si sterile, care o fac tot mai populara: vorbita sa fie!
Aceste forumuri s-au mai golit in ultimii ani, pentru ca Facebookul, cu o mare extindere (si fara reala cuprindere), faciliteaza „popularizari” instant gen selfie.
Forumul de arta specializat [footnote]visualart.ro, sectiunea BD, dar nu numai, pentru ca si celelalte sectiuni contribuiau la instruirea desenatorului/ilustratorului de BD[/footnote] a reusit sa instruiasca o generatie de desenatori, care fie au continuat sa faca BD, fie au luat calea Concept Art, in cinema & games. Acest tip de forum a fost inlocuit de Atelierul BD, care, si el, in cele din urma, de cele mai multe ori, a dat afara echipe creative care functioneaza! Forumurile, virtuale sau reale, atelierele, par sa se inchida dupa prima „promotie”. Ele pierd interesul pe masura ce aceste echipe perfomeaza.
Pana la o adevarata scoala de BD, cred ca va mai trece un timp!
Transformari, paraformari si rasformari
Mai departe, Banda Desenata iese in vazul lumii si se baga in seama in nonforme externe, de strada, nonconforme, gen „no school”, anti-muzeo-saloniste[footnote]Etichete de identificare prin negare de parada[/footnote], cu reprezentari laocoonice in graffiti himerice cu personaje fara povesti, vernisaje-happening in gasca si livrari pe carosabil de publicatii ad-hoc, originale one shot. Avatarurile sulfuroase de odinioara ajung fresce intru gloria artistului necunoscut-vedeta…
Festivismul exclusivist si simandicos, care a sleit Saloanele, e lepadat in viziuni minimalist-hedoniste ale noii generatii: nonsalantul sarac dar vesel Festival[footnote] Bucuresti, Iasi…[/footnote](Fest, pentru intimi).
Formatul american all inclusive de Conventie (Con, pentru fani), incapator bâlci pentru toate elitele subculturii dezinhibate, este unul de ultima ora si de Bucuresti: Comic Con-ul (est-european) are doar doi ani; este un eveniment care necesita un important suport financiar si organizatoric, care nu e de colea ci de mai departe, din activitati „conexe”.
Modelul „Mostra mercato” n-ar putea fi adoptat inca pentru ca productia si interesul ajung doar pentru cate o taraba ici si colo, in evenimente aproape BD – acestea sunt denumite uneori, cu speranta, „librarii”. Nevoia de a pune pe masa ce ai sau faci pentru a da sau vinde creste o data cu nevoia de a te arata, de a te vedea cu ceilalti muscati de BD, de a te inmulti.
Mostra balcanica
Ultimul fel de eveniment BD este tocmai acesta, cel in care esti prezent si prezentat in persoana si in publicatii, si care are un nume si se petrece de 16 ani intr-o localitate din Serbia: Smotra, respectiv Leskovac.
Cuvantul SMOTRA, care noua ne e dangat departat de talanga (șmotru, smotru), cu sonoritati arhaice ambigue dar si expresive: trecere in revista, prezentare, instruire, pregatire, expozitie, poate fi un termen de sine-statator. Acesta ar desemna un eveniment concentric, in jurul unei scoli de BD, a unui concurs BD pentru copii si tineri cu participare mondiala, desi titulatura completa trimite pana la marginile unduitoare ale Balcanilor. Concursul produce o expozitie a „mladitelor”[footnote]Titulatura intreaga, in original, este “Balkanska smotra mladih strip autora”[/footnote], la care se adauga una care e in afara de concurs, a veteranilor… de peste 25 de ani, o personala individuala (Sabahudin Muranovic, in acest an) si o nationala (Grecia). Acestea sunt cercurile fondatoare ale celor trei zile ale Smotrei, vii cu copii, gazde, invitati, pline cu vizitatori… Sus de tot, la mansarda acestei constructii si imaginare si concrete, se deseneaza, se discuta, se citeste, se invata si se fac schimburi de publicatii si de informatii intruna, intr-un trafic autosecurizat.
O „smotra” a existat si in Romania, denumirea fiind alta, desigur, cea de „salon BD”, la Caracal, in doua editii, 2005 si 2006, pregatite de expozitii prealabile organizate acolo, la Casa de cultura, de catre BDC (Banda Desenata Craioveana). Acolo exista deja o incipienta „scoala BD”, iar evenimentul, dedicat tinerilor desenatori, prilejuia intalnirea acestora cu artisti importanti din Romania. Asemanarile dintre cele doua „smotre” merg pana la spatiul de expunere: balconul oval interior, candelabrele…
La Leskovac, treaba a mers. Saisprezece ani inseamna traditie si, implicit, un sistem care functioneaza: un salon cu figuri fara fite, un Forum imediat – fara avataruri – , o Conventie a autorilor BD, o Mostra fara targuiala… O „Smotra”, ce mai! In discutiile avute si in romaneste si in engleza, cuvantul „smotra” a functionat ca un termen de sine-statator. „The Smotra of Leskovac has become a fashionable comics must.” Lumea BD are nevoie sa se vada si sa-si vorbeasca. Sa se cunoasca. Macar atat cat sa-si vada intinderea si sa intrevada potentialul de colaborare si sa-si aprecieze forta competitionala. Si e mare lucru!
Si totusi…MUZEU !?
Lucrurile spuse, aratate si traite acolo, le impartasim celor de acasa, iacasa, in fel si chip: prin discutii infornale, prin postari pe net, artcole precum acesta, de informatii, fotografii, reactii si raspunsuri la intrebari, articole, prezentarea publicatiilor primite de colegii din Balcani…
Dintre acestea:
Aflati ca, in Bulgaria, abia anul trecut a avut loc prima expozitie nationala de BD, care a avut un mare succes, iar in acest an va avea loc una internationala, ca la Varna exista un fel de salon BD, ca ar fi pana si un fel de muzeu BD la Vidin, ai caror reprezentanti ar fi fost la Comics Fest in Bucuresti in aceasta luna… Iar aici apar, si la ei, niste, ahem, divergente… Dar, na, pasiunea pentru Banda Desenata imbraca forme foarte diverse si tot atatea interese. MUZEUL este o formula, revitalizata din dorinta de a innobila aceasta noua arta, de care as zice ca se abuzeaza, in apararea cuvintelor inrobite.
Cand zic eu ca „muzeu” este un cuvant troian in BD!… In Romania, „muzeu” da bine. Da bine pentru un proiect expozitional care cuprinde intalniri, lansari pentru cate o expozitie tematica. Da bine intr-un muzeu (cladire cu aceasta destinatie) unde are loc anual un salon BD. Da bine pana pana si pentru o expozitie vremelnica dar ambitioasa.MUZEUL ar putea fi o contributie terminologica romaneasca. Dar nu e. Este doar un alt nume pentru mai multe evenimente BD hibride. Dar, hai, sa fie la noi !
La ei, la bulgari, revirimentul bedelei nationale se datoreaza unui proiect al Uniunii Artistilor. Comparati si cumpatati !
Cunoasterea nu este selectiva si nici limitata si astfel poate deschide porti ferecate altadata spre cotloanele in care atavismele statute fermenteaza resentimente. Cresterea asta fortata a interesului pentru bedea, investirile intr-o recuperare a unui decalaj cultural, atat la bulgari, cat si la noi, odata cu o constientizare regionala vine cu un pret: dureririle straformarii bezmetice, care vin si cu megalomanii si egomanii la pachet.
Simt nevoia sa spun ca nu am facut parte dintr-o „delegatie” nationala la Smotra leskovaceana din Serbia, nu am avut vreo imputernicire de a reprezenta colorata bedeaua nationala. Prin participarea[footnote]Prima participare a unui artist roman, Alexandru Ciubotariu, dateaza din 2009. De atunci au mai trecut si altii pe acolo, unii si de doua ori, cum ar fi Adrian Barbu…[/footnote] mea, am incercat sa prezint un ciob din impunatoriul vitraliu al acesteia cu ajutorul catorva din publicatiile romanesti, care au umplut un trolley: din colectia personala, precum Cei de dincolo, de cuplul Tamba si Dragan, Zbeng & Zbantui, de Raluca Dragomir, Herbs, de fratii Kelaru, publicatii Otaku Entertainment, Pillowzoid Studios, Carusel etc. dar si oferite de editorii HAC si Terapie de Basm + o noutate absoluta, un album de Viorel Pirligras, Otvorena vrata (Usa deschisa), tradus in limba sarba de Dragan Predić.
Dupa masa intinsa de noi pentru ospatul BD, s-ar deduce ca la noi productia editoriala este fastuoasa, in context sud-est european. N-o fi chiar asa, dar un lucru este cert: am surprins nu numai prin generozitatea gestului cat si prin diversitatea si calitatea publicatiilor! Am primit in schimb publicatii din Bulgaria, Grecia, Serbia…
Tot raul spre bine!
Mergem mai departe (de Bulgaria), in Grecia, unde, dupa explozia de publicatii din anii 80 si apoi, dupa reducerea drastica a acestora, a urmat o perioada a albumelor, in ciuda crizei, pe care impreuna am elogiat-o, laolalta cu colegii greci, cu mai putina ironie decat ar parea: “Crisis is good!”
Astfel, la Salonic, unde a avut loc in 2001, in „port”, un mare eveniment BD in cadrul Olimpiadei Culturale, se amenajeaza acum un… Muzeu BD – de data asta unul concret: intr-o cladire impunatoare prin inaltime si istorie, dedicata – si se va organiza un eveniment BD. Cum se va numi, iata ca, de la titlu inca, este o problema 😀
In Macedonia, are loc anual, la Veles, un Salon international BD, „Showroom”, in versiunea engleza, organizat de Centrul BD al Macedoniei (!) Pare o manifestare mai putin deschisa, poate si din cauza disponibilitatii si accesibilitatii reduse, si posibil a altor impedimente, pe care inca nu le-am inteles bine. O terra inca putin cognita.
Calificativul „international” din denumirea originala este justificat mai mult de participarea larga la concursul organizat cu acest prilej.
West made in East
Am mai aflat ce se petrece si mai la vest, avand ocazia sa intalnim si emisari din cele parti, la Leskovac.
Am aflat, de exemplu ca, in Belgia, piata BD este in mare suferinta, din cauza decuplarii de marea piata europeana si sedimentarii pe zona de predilectie juvenila, gen Tintin, Spirou… Ca urmare, fostii cititori, acum maturi, nu gasesc produse adecvate varstei, mai ales in partea flamanda, wallonii avand acces, prin limba, ca sa zic asa, la titlurile frantuzesti…
…In Franta, deschiderea spre tematici, varste si zari diferite (Manga), a mentinut piata in functiune, spre deosebire de alte tari vest-europene. Tirajele pot fi mai reduse ca altadata, dar diversitatea a compensat, de unde numarul mare de titluri.
Sintagma BD franco-belgiana ar mai ramane valabila pentru a da seama de un stil european, mai putin de o unitate industriala si de piata.
Albumele editate in Franta au o cota de piata si una artistica foarte inalte. Editurile frantuzesti au atras multi artisti din estul Europei, precum Polonia, fosta Iugoslavie, Romania… Artistilor li se cere un efort deosebit, pretentiile fiind foarte mari: plansele de mari dimensiuni, compuse din multe casete comporta mult concept, perspectiva, anatomie dinamica si o calitate a desenului si a culorilor exceptionale. Remuneratia este pe masura.
Editiile hardcover, cu coperta tare, sunt ceva curent in Franta.
In acelasi timp si chiar in acest timp, artistii francezi sunt revoltati de o legislatie care nu le confera suficienta siguranta financiara care le pericliteaza si statutul social. Cat de mult i-am admira, ignoram galerele la care trag din greu. In schimb, artistii colaboratori rezidenti in alte tari, precum cele pomenite deja, pentru care retributia este satisfacatoare, asigurarile fiind platite in tara lor, nu au motive de razvratire. Nici n-ar avea impotriva cui.
In Italia, editiile sunt mai putin pretentioase din toate punctele de vedere mentionate…despre Franta: format si numar mai mic de casete, unde sugestia inlocuieste reprezentarea detaliata si sunt mai ”populare” (accesibile si raspandite), si unde si tarifele artistilor sunt pe masura. Frecventa aparitiilor (seriilor) este mai mare si nici vorba de coperte tari!
Sunt lucruri pe care le-am aflat din discutiile cu organizatori de evenimente, de la editori si de la autori BD, ilustratori, scenaristi.
Smotru de DESEN!
Bucuria de a ne afla impreuna, la Smotra, a mai astupat din lacunele englezelor personale, mai mult sau mai putin rudimentare. De mare ajutor au fost mimica, gesticulana, telepatia si DESENUL, bineinteles… S-a desenat intr-una: portrete si o suma de bedele ad-hoc!
Atata timp cat Desenul nu se opreste, cat e ceva in desemnare, in facere, va fi pace intr-una. Fiecare desenator in lumea lui, si toate-ntr-una: Banda Desenata. Ca intr-un FORUM acum real, nu virtual, cu noi, bedeastii, cu avatarurile reintegrate, contingenti si consubstantiali cu placere !
Ce ramane Smotra de la Leskovac pentru noi? Un loc placut de intalnire, un loc de unde pornesc intruna initiative care lasa macar urme, daca nu se lasa cu urmari din cele mai interesante… Intre editii apare, de exemplu, revista Strip Pressing, care, de cinci ani incoace, a facut cunoscuti in spatiul ex-iugoslav autori romani, prin text si imagine, cum ii sta bine bedelei. Nu pierd ocazia de a le multumi Lui Marko Stojanović, editor, si Dragan Predić, un connaisseur de BD (si traducator in limba sarba) !
Anul viitor, Alexandru Talamba ar putea fi urmatorul artist roman invitat, admirat la aceasta editie de cei de dincolo de Dunare, prin intermediul celei mai noi aparitii, ”Cei de dincolo”…
Leave a Reply