Noi de ce nu avem – I

Ete de aia!

Cât de populară este de fapt banda desenată în Occident?

Din nou și din nou, tineri și bătrâni, fani și autori emit vaiete că la noi nu se cumpără bandă desenată, că nu se editează, că nu sunt magazine specializate, că românii nu iubesc forma asta de artă. De parcă din toate demnitățile și privilegiile civilizației doar banda desenată ne mai este negată. Și evident, sunt dublate de laude către vest sau și mai la vest sau la atât de est încât devine vest[footnote]În loc să se uite la doar puțin la vest și la sud.[/footnote]. În funcție de preferințele culturale ale fiecăruia. Acolo este o lăfăială perpetuă. Banda desenată de toate felurile este respectată, apreciată și încurajată. N-ai unde să arunci un muc pe stradă fără să se lovească de cohortele de fani adoratori.

Se resimte din toate astea o frustrare care în primul rând împiedică o analiză corectă a pieței și a găsirii de soluții adaptate la realitățile sale. Este o frustrare care obosește cititorii deja angajați în lectură. Sau mă rog să nu pun cuvinte în gura altora. Pe mine mă obosește. Și sunt destul de sigur că îndepărtează potențialii cititori prin simplul fapt că nu prezintă un argument pentru care ar trebui să citească, ci este un reproș că nu apreciază suficient un produs cu care nu sunt familiari, cu care foarte puțini dintre prietenii lor sunt familiari și care cere destul de mult efort pentru familiarizare. Ceea ce este o strategie oribilă de marketing. Și mai mult de atât, această frustrare nu este înrădăcinată în fapte. Adorația, aprecierea și afluența nu sunt stări naturale ale benzii desenate.

[footnote]Mă voi referi mai mult la cea din Statele Unite ale Americii că sunt mult mai familiar cu ea, cu cultura din jurul ei și că îmi este mult mai ușor să găsesc date relevantă și nu să mă bazez pe propriile mele impresii și preconcepții sau pe anecdote netestabile.[/footnote]Numărul de magazine de benzi desenate raportat în 2013 de Diamond Comics, principalul(și cam singurul) distribuitor de așa ceva din State, este de 2638[footnote]Numărul real de magazine specializate poate să fie și mai mic, fiindcă se referă la toate punctele de vânzare, inclusiv oameni cu un chioșculeț într-un mall, care le vând la piețele de vechitor sau așa numitele ”buyers club”.[/footnote]. În funcție de cum și ce considerăm oraș pentru Statele Unite, țara aia are pe undeva între 19000 și 30000 de zone municipale. Estimând grosier de ambele părți asta ar însemna că în SUA există un magazin specializat în bandă desenată la fiecare 10 orașe. SUA are de asmenea o suprafață de 9629091 km2. Cam un magazin responsabil de o suprafață de 3650 de km2. Bucureștiul are o suprafață de 228km2. Departe de ”magazine la fiecare colț de stradă”.[footnote]Sigur, trebuie să luăm în considerare și distribuția populației și specificul statelor sau a diferențelor dintre regiunile de coastă și cele centrale. Dar cum oamenii care găsesc în SUA apogeul disponibilității benzii desenate nu iau aceste lucruri în considerare, nici eu nu cred că trebuie să o fac atunci când mă refer la o situație generală.[/footnote]

În primul rând, prosperitatea benzii desenate în State merită contestată fiindcă este destul de des cu un picior în groapă având probleme serioase cam o dată la 15-20 ani, lucru marcat printr-un val de edituri care își închid porțile și lovituri zdravene primite chiar și de Marvel sau DC. Acum astea două se țin un pic mai tare pe picioare fiindcă sunt parte din Disney respectiv Warner Bros[footnote]Pe de altă parte, tocmai această susținere este condiționată de alăturarea la niște politici mai largi care deseori vin în detrimentul creativității și bunăstării creatorilor.[/footnote]. Anecdotic înainte să revină Kirby și să creeze pe Fantastic Four Marvel era gata să se închidă, doar succesul benzii sale (și apoi cel al lui The Amazing Spider-Man de Ditko) salvând-o. Apoi pe la mijloc anilor 70, coincizând cu o perioadă de creativitate stătută ce a început cu plecarea lui Jack Kirby, din nou barca a început să ia apă, fiind salvată doar prin obținerea foarte ieftină a drepturilor pentru adaptarea lui Star Wars și de succesul fenomenal avut de film imediat după. În acceași perioadă, din cauza unor probleme în întreaga economie DC a trebuit să renunțe aproximativ cam la 40% din titlurile publicate și să concedieze un număr substanțial de personal. De-a lungul timpului o metodă prin care Marvel și-a injectat fonduri a fost prin vânzarea de drepturi asupra personajelor unui Hollywood avid de francize gata pregătite. De aceea acum Sony comite atrocitățile alea cu Spider-Man, iar de X-Men și Fantastic Four se ocupă 20th Century Fox. Asta nu a oprit ca în 1996 compania să declare faliment pentru o perioadă. În tot acest timp în perioadele mai luminoase s-au deschis zeci de edituri numai pentru a-și închide porțile când n-au reușit să le răzbată pe cele mai puțin prietenoase. Iar de cealaltă parte a baricadei comerciale, Fantagraphics se găsește deseori în postura de a cere donații de la public pentru a-și putea menține activitatea.

Cât despre respectul acordat, romane grafice ca Blankets, Fun Home, Ice Haven, Maus, Persepolis sau Watchmen sunt ori au fost interzise în diferite biblioteci în mare parte din cauza clienților care nu pot pricepe conceptul de bandă desenată pentru adolescenți și adulți. Nu că ar fi în vreun fel vulgare sau conținând material care să concureze cu oferta televiziunilor sau a cinematografului în privința violenței ori nudității. Banda desenată nord-americană încă muncește să se afirme comercial și să se legitimizeze cultural. Iar când o face este purtată de alte medii. Cele mai mari târguri dedicate găzduiesc mai mult filme și seriale, iar atunci când intră în sălile de curs o face mai mult prin prisma studiului culturilor, a genurilor(gender) sau a retoricii vizuale în film, fiind pe de-o parte tentativa unor oameni de vârî banda desenată pe ușa din dos în clase, pe de altă parte fiind o formulă inedită de a trata anumite subiecte. Dar ea în sine rareori este un subiect.