Primul volum din Mighty Avengers are o misiune destul de greu de îndeplinit fiindcă pornește în toiul evenimentului Marvel al verii 2013, volumul de față având astfel pe lângă rolul de a introduce personajele și conflictele cu care acestea se confruntă și pe cel de a prezenta schimbările ce au loc în mai largul univers Marvel. Echipa nu se strânge de una singură și din propria inițiativă, ci ca răspuns la amenințarea din Infinity. Thanos atacă Pământul pentru a-și ucide un fiu zămislit aici și poate pentru a obține din nou Nestematele Infinitului. Astfel, armada sa spațială își scuipă trupele deasupra orașelor lumii, printre care și New York, vărsând val peste val de dihanii extraterestre puse pe distrugere și măcel. Iar majoritatea eroilor sunt fie prin alte părți ale lumii ori prin spațiu. Astfel, mai mult din mila providenței, Luke Cage, Spectrum, Blue Marvel, The White Tiger, Power Man, un erou misterios care în grabă se îmbracă într-o reproducere chinezească a costumului lui Spider-Man și, temporar, Superiorul Spider-Man se strâng în Mighty Avengers în plină tradiție avengerească, înfruntând o amenințare mult prea masivă pentru un singur erou.
Premiza aduce, probabil deloc întâmplător, cu al treilea act al filmului Avengers cu o mână de eroi pe străzile metropolei americane salvând oameni și pocnind urâtanii încercând să găsească în toată panica și haosul un mijloc de a pune capăt atacului. Însă eroii sunt cu totul alții. Sunt personaje de obicei minore, care nu stau deseori în lumina reflectoarelor și care nu se bucură de multe dintre privilegiile confraților mai populari. Și mai albi. Ceea ce Spider-Man(având de fapt conștiința lui Doctor Oktopus în cap…) nu pregetă în a le reproșa, desconsiderându-i tocmai fiindcă soarta nu le-a fost deosebit de favorabilă. Iar acest lucru oferă benzii o cu totul altă identitate, nu doar etnică. Perspectiva personajelor asupra puterii și responsabilității este alta și încă e una ceva mai ancorată în realitate. Această echipă de Avengers n-are personalul și facilitățile S.H.I.E.L.D. la dispoziție. Se confruntă cu o parte din consecințele bătăliei, trebuie să se zbată pentru a transforma o clădire decrepită într-un sediu, au probleme financiare și legale pe care nu le pot rezolva doar scriind un cec.
Greg Land este un grafician infam pe țărmurile americane, în primul rând pentru abuzul de referințe fotografice(care cică ar merge până la plagiat uneori), pentru paleta limitată de referințe la care ajunge și pentru felul nu deosebit de inspirat în care își așează figurile pe pagină, nereușind să ofere coerență vizuală scenelor. În parte din meritul lui Ewing care a luat inspirata decizie de a rescrie dialogul odată ce face rost de paginile lui Land, astfel încât replicile să se potrivească cu fețele, parte chiar din partea ilustratorului (nu știu dacă s-a hotărât să depună un pic mai mult efort ori dacă au țipat editorii la el) asta este una dintre cele mai puțin deranjante benzi ce-au ieșit din mâna sa, ba chiar putând fi plăcută pentru cineva care nu este suficient de cu familiar opera artistului încât să simtă repetiția fețelor sau a posturilor și gustă stilul său care dă către fotorealist.
S-ar putea să fie un punct de intrare turbulent în universul Marvel, mai ales pentru cititorii nefamiliari cu el sau care îl cunosc doar prin prisma celui cinematic, însă pentru cei aventuroși sau care nu s-au scărpinat în cap la toate numele înșirate mai sus, acesta este un volum care ține în echilibru acțiunea cu umorul, oferind personaje puternice și interesante, reprezentând respectuos minoritatea american-africană.
Banda poate fi comandată de aici.
Leave a Reply