Icon

Icon_logo_large

Scurt Istoric

Această secțiune ar fi mai mult o scurtă istorie a unei perioade de timp a lui Marvel Comics compania mamă,  Icon în sine având doar vreo zece ani și încă destul de molcomi. Ceea ce o face demnă de menționat și discutat, totuși, este tocmai faptul că este parte din trustul Marvel și că a fost creată cu scopul expres de a permite autorilor sub contract de exclusivitate să scrie și benzi independente asupra cărora să păstreze drepturile. Iar că această origine dintr-o concesie se resimte destul de puternic astăzi.

Chiar spre sfârșitul anilor 90 și începutul anilor 2000, Marvel pe buza falimentului a început să atragă autori, în primul rând scenariști, care și-au început cariera în banda de gen independentă la edituri precum Image, Caliber sau Oni ori din partea unor autori nu deosebit de mulțumiți de activitatea lor la DC. Printre primii astfel coopați se numără David Mack, Mark Millar, Brian Michael Bendis și J. Michael Straczynski, cu Ed Brubaker, Matt Fraction venind ceva mai târziu. Cei menționați nu sunt toți, dar sunt cei care au format nucleul de la Icon. În timp, numele lor au devenit sinonime cu succesul și pentru unii cititori chiar cu calitatea așa că pentru a-i menține mulțumiți și în continuare angajați li s-a oferit această platformă, care însă nu s-a dovedit destul de mulțumitoare.

Specific

scarlet-4-2

Trăsăturile aparte editurii nu ies neapărat din vreun proiect editorial, autorii fiind lăsați cam de capul lor, din nefericire chiar și la capitole unde ar beneficia de capitalul Marvel precum marketing, însă din cauza originii similare a creatorilor, poveștile tind să fie de gen, de obicei ficțiune criminalistică sau cu spioni, având câte o găselniță pentru a ieși în evidență. Fie sunt genuri malaxate ca Powers, despre care vorbim mai încolo, Incognito care împreunează banda cu supereroi cu o specie pulpy de poveste cu detectivi, Supercroocks care aduce supereroi în filmul cu jafuri, ori inversează cumva premisele genul ca Secret Service, Scarlet sau Kick-Ass. De asemenea acești autori făcând parte dintr-un prim val de artiști și scenariști care au făcut benzi independente ce au fost populare printre fanii benzilor cu supereroi au lansat la rândul lor o sumă de imitatori.

Opere semnificative

Powers

powers

Powers, de Brian Michael Bendis și Michael Avon Oeming, este cea mai longevivă bandă publicată de editură. Ca o porțiune substanțială din publicațiile de aici și-a început viața în altă parte, anume la Image, însă Bendis a mutat-o când a început să devină principalul arhitect al universului Marvel și relațiile sale cu McFarlane s-au înrăutățit.

Este o bandă polițistă procedurală, un soi de NYPD Blue, dar într-o lume în care există supereroi. Deși începutul anilor 2000 a strânit o confluență de titluri asemănătoare în concept, doar Powers a supraviețuit perioadei și încă rezistă, fără să se perimeze, în primul rând pentru că era printre puținele deținut de autori, iar investigațiile stoicului Christian Walker și a vulgarei Deena Pilgrim continuă și astăzi destul de interesant și satifăcător pentru fanii genului. Nu este mai bună sau mai importantă decât au fost Top 10, Sleeper sau chiar Gotham Central, însă rămâne o publicație coerentă și continuă să fie una dintre cele mai bune chestii pe care Bendis le scrie, iar grafica lui Oeming a fost mereu o gură proaspătă de caricatură, cerneală și panouri micuțe aranjate ritmic pe pagină, în special când banda de gen devenea din ce în ce mai fotorealistică și prinsă în cele câte patru rânduri de panouri late pe pagină încercând să simuleze ecranul cinematografului.

Kick-Ass

Kick Ass- 001

Este probabil cel mai mare succes al editurii și al lui Mark Millar, însă este un succes care vine în primul rând din partea adaptării cinematografice. Succes care l-a făcut pe Millar să irosească talentul altor artiști chiar buni pentru niște benzi în cel mai bun caz plictisitoare, al căror unic scop pe piață este de a fi adaptate în vreun film.

În Kick-Ass, Dave Lizewski, un adolescent oarecare, încearcă să devină un vigilante mascat și își ia bătaie din cauza asta. În principiu mult de la membrii găștilor african-americane, acesta fiind unul dintre aspectele care a contribuit la acuzațiile de rasism aduse lui Millar. Chiar făcând abstracție de modul cum tratează minoritățile, banda deranjează prin violență și vulgaritate fără a provoca, este confuză în teza propusă și sfârșește prin a abuza într-o formă sau alta pe oricine nu-i un bărbat alb de succes așa ca Mark Millar, chiar dacă tocmai succesul său se datorează celor de care face bășcălie. Nu este chiar oribilă moralmente, însă asta fiind unica ei calitate nu-i deloc ușor de înghițit.

Criminal

criminal-2-comic-4

Încă o ficțiune criminalistică din partea lui Ed Brubaker și Sean Phillips, cea mai bună chestie realizată până acum de acest cuplu de autori și mai mult de atât, în unele ocazii se dovedește a fi o suprimare uneori mai subtilă, alteori mai puțin, a numeroaselor clișee și proceduri specifice mediului, prin injecția unor elemente de metaficțiune ca în Bad Night și Last of the Innocent, transformând poveștile mai mult în studii de personaj, prin punerea la îndoială a competențelor unui arhetip de personaj altfel hipercompetent ori prin folosirea unor protagoniști africani-americani care de obicei lipsesc aproape cu desăvârșire din gen, în special atunci când nu sunt creați ei înșiși de asemenea autori.

Concluzii

The-Secret-Service-Comic-Cover

La momentul de față Icon publică benzi doar din partea lui Bendis și Millar(iar el are titluri și la Image). Restul autorilor s-au întors cu benzile deținute de ei la companiile independente de unde au plecat pentru că deși dețineau controlul și Marvel în sine nu făcea multe lucruri să-i ajute, prin însăși asocierea cu editura acum sub papucul lui Disney pierdeau la capitalul imagine atât de necesar pentru publicațiile independente, fără a avea beneficiile financiare asociate de obicei cu un asemenea schimb. Iar această întoarcere a oferit bune ocazii de marketing și publicitate, ocazii de care autorii și Image au profitat din plin, prezentând lucrurile ca o luptă pentru independență și control creativ. În anii 90 exodul artiștilor de Marvel a dat naștere editurii care i-a devenit o vreme un principal competitor, iar prin încercările neînsuflețite de-a lungul deceniului următor de a evita așa ceva, nu au reușit decât să umfle și mai tare pânzele unei edituri care îi prinde din urmă.


Posted

in

by

Comments

5 responses to “Icon”

  1. krossfire Avatar

    Apropo de adaptarea cinematografica…presupun ca nu se astepta nimeni si la un Kick-Ass 2 😛

    1. Alin Avatar

      A câștigat de trei ori mai mult la box office decât a costat, a primit o grămadă de premii și nominalizări pentru puștime și a rupt la home media. Sunt destul de sigur că se așteptau. Altfel nu cred că se apuca Millar imediat să scrie două continuări pentru bandă.

  2. krossfire Avatar

    Nu…ziceam la modul “Nu se astepta nimeni la un Kick-Ass 2 atat de slab” 😛

    1. Alin Avatar

      Nu știu, n-am văzut. Nici benzile n-am citit. Dar cred că singura dată când a fost bună o continuare făcută la ceva ani după filmul original de altcineva decât de regizorul inițial a fost în 86 cu Aliens.

  3. krossfire Avatar

    Aliens ftw! Altfel, acum, dupa ce am vazut si Kick-Ass 1 si 2 cap-coada, nu mi se mai pare atat de rau al doilea. E chiar fain pe alocuri. Problema e ca dispare “feeling”-ul benzii originale.

Leave a Reply to Alin Cancel reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.