Volumul strânge la un loc două povești din noul serial Abe Sapien înrămurit din B.P.R.D. și mai largul univers în care Hellboy și-a dus veacul până să moară. Pe parcursul unei lungi perioade petrecută în comă ca urmare a unei răni de glonț ce ar fi trebuit să se dovedească fatală, Abe a suferit mutații, caracterele amfibiene accentuându-i-se, crescând crevasa, deja prezentă, dintre el și umanitate. Fără Hellboy în Biroul pentru Cercetare și Dezvoltare Paranormală, profitând de criza globală cu care acesta se confrunta, în momentul în care se trezește preschimbat decide să fugă, încercând să afle pe cont propriu noul său rol în lumea transformată de lovecraftienii Ogdru Hem.
Dacă surata B.P.R.D. tinde să exploreze efectele apocalipsei, membrii echipei ajungând în orașe după ce acestea au fost cotropite de monștri și mutanți, Abe asistă la modul cum viața încearcă să facă față circumstanțelor apocaliptice în care se găsește. Dark and Terrible, cu scenariul de Scott Allie, creionaj de Sebastian Fiumara și culori de omniprezentul Dave Steward introduce într-o măsură contextul narațiunii, deschizând cu un prolog despre un satanist ce a pierdut legătura cu stăpânii săi demonici, care se anunță a fi important pe viitor, urmând apoi întâlnirea lui Abe cu câțiva fugari paranoici într-un vagon de tren. Pentru a evita să fie descoperit de foștii săi colegi se refugiază într-un orășel unde este luat sub îngrijire de pastorul comunității. Însă ca orice personaj secundar ce e slujitor al Domnului într-un film horror, binefăcătorul se dovedește a considera drept atingeri divine mutațiile, pe moment benigne cu toate că grotești, a celor pe care îi are sub îngrijire spirituală și, mai mult de atât, pe Abe îl vede ca pe un înger venit să izbăvească lumea. Lucrurile nu se termină cum trebuie. Sebastian își realizează figurile cu proporții și expresii realiste, umbrite și texturate minuțios, însă nu exagerat, astfel încât informația oferită nu acaparează cititorul. Panourile sale duc o lipsă de dinamism, având compoziții destul de închise și părând mai mult tablouri înghețate în timp, însă nu contravine tonului căutat de bandă.
Fratele său, Max Fiumara ilustrează cealaltă poveste, de data asta scrisă de John Arcudi. Max este un pic mai geometric și abstract în reprezentare și lăsând un contrast ceva mai puternic între regiunile randate și cele curate de pe figuri. De data Abe ajunge lângă un ou imens depus de un Ogdru Hem în jurul căruia un cult cu influențe new-age începe să ia naștere, cunoscând câteva dintre personajele strânse în mica tabără și motivele pentru care au ajuns acolo, privind reacția lor în fața unei lumi schimbate ireversibil de forțe pe care nu le pot bănui și înțelege, darămite afecta în vreun fel. Și cu toate acestea, unii oameni rămânând la fel de mici și de meschini ca înainte.
Volumul este recomandat în primul rând tuturor fanilor B.P.R.D. și Hellboy, îmbogățind lumea seriilor principale fără a fi legat de cele două serii. Asta îl face potrivit și amatorilor de horror sau aventură mai întunecată, mai melancolică și care nu se tem de grotesc, însă cred că ar pierde destul de mult din timbrul evenimentelor fiind în completă necunoștință de cauză față evenimentele anterioare.
Leave a Reply