La cinci ani după acțiunea din The Strange Talent of Luther Strode personajul eponim s-a dezumanizat în cruciada sa violentă împotriva crimei organizate. Fără prieteni, fără familie, fără alte activități în afara masacrelor nocturne nu face altceva decât să-și sporească propria reputație. Într-un final Mafia nu mai rezistă și pornește spre ofensivă cerând ajutorul unui boșorog ciudat și îndesat care pare să știe multe lucruri despre talentele fantastice ale lui Luther și acceptându-l pe cel al Petrei, care se folosește de criminali pentru a-și regăsi fostul iubit. Povestea volumului este foarte subțirică, pierzând angoasele adolescentine, pierzând pretenția de a fi o meditație asupra naturii violenței, îmbrățișând în schimb în totalitate ceea ce ce primul volum executa cel mai bine: cafteala.
Iar The Legend of Luther Strode este una dintre cele mai bune benzi desenate de acțiune nord-americane din ultima vreme, stând acolo sus lângă Infinite Kung-Fu, Immortal Iron Fist și We3. Progresează frumos, menținând un ritm alert și sporind constant riscurile, punându-l pe Luther să înfrunte întâi câțiva pungași de cartier, apoi o echipă paramilitară bine dotată, iar după aceste runde de încălzire intră în scenă personaje deținătoare de superputeri care chiar sunt provocări pentru protagonist. Bătrânul este unul dintre aceste personaje, iar el se ocupă de capturarea sau uciderea membrilor grupului de inițiați în tainele Metodei Hercule atunci când atrag prea mult atenția lumii exterioare. Ceea ce Luther cu siguranță o face, punând pe jar lumea interlopă. Când propriile puteri și trucuri nu fac față scoate la iveală un Jack Spintecătorul cam nebun, deosebit de agil și abil în mânuirea cuțitelor sale. Iar modul cum se confruntă, cum devastează mediul înconjurător, cum reprezintă Tradd Moore mișcarea și loviturile și efectele brutalității, cum stilurile de luptă foarte diferite ale personajelor, dar potrivite cu puțina caracterizare ce li se oferă, lucrează pe pagină, toate acestea sunt ceea ce face deliciul seriei.
Volumul poate fi apreciat bine-mersi și fără a cunoaște acțiunea din cel precedent, care nu era nici el de aruncat, însă acesta are o direcție mult mai clară, este mult mai puțin apologetic cu privință la violența oferită cititorului, acceptând că asta face cu adevărat deosebit și că dacă se poate aprecia ceva la poveste lui Luther Strode, acest lucru este acela, dezlănțuind echipa grafica într-un gen care nu prea apare în banda desenată nord-americană.
Puteți lua banda de aici.
Leave a Reply