Încă una pentru Mangashop
Continuând direct de la finalul volumului anterior Nox și Red Reaper, împreună cu o gașcă de supereroi și super-răufăcători pornesc să-l salveze pe Absolute, un Superman wannabe capturat de insectele psionice care au cucerit și înlănțuit lumea. Aparent lecțiile lui Red Reaper au fost ascultate de tânărul său partener, acesta devenind mult mai dispus să-și pună coechipierii în pericol și chiar să-i sacrifice pentru îndeplinirea misiunii. Însă poate lucrurile nu stau chiar așa. Fiecare pare să aibă un plan ascuns și să țină secrete, iar flashbackurile încep să se lege din ce în ce mai mult de acțiunea curentă.
Din nefericire Si Spurier pare prea concentrat pe a introduce întorsături de situație peste întorsături de situație pentru a se concentra asupra coerenței unor scene și a mai oferi schimburile de replici nu doar amuzante, dar pline de informație despre personaje și lume. Trebuie să recunosc că îmi place modul cum sunt construite misterele. Indiciile sunt destul de organice încât direcția generală să poate fi intuită, însă detaliile exacte destul de neclare încât dezvoltarea finală să nu fie previzibilă.
De partea artistică s-a ocupat în întregime V Ken Marion cu Michael Garland la culori și cu toate că face o treabă mai bună acum decât în flashbackurile volumului anterior, tot oferă o estetică neplăcută. A trecut de la o clonă ceva mai competentă de Liefeld la una de Todd McFarlane. Până și capa lui Red Reaper a devenit asemănătoare cu cea a lui Spawn. Secvențialitatea și punerea în pagină în general îi au o doză de competență, însă munca depusă în scene variază foarte mult într-un fel strident, iar personajele nu pot să nu se exprime decât în cele mai exagerate grimase. Însă coloritul constant și paleta de culori uneori neobișnuită ar fi un plus timid.
Dacă v-a plăcut primul volum ar trebui să vă placă și acesta. Dacă banda cu supereroi a fost corcită cu noir, cu romcom, cu povești de război, cu Space Opera și o mulțime de alte genuri, mai rar s-a întâlnit cu povești post-apocaliptice în adevăratul sens al cuvântului, în care personajele își pierd încetul cu încetul din umanitate și valori luptând să rămână în viață. Extermination este una dintre puținele exemple și poate numai pentru asta ar merita citită.
Leave a Reply