A+X #10
Am citit doar bucata de Adam Warren. Adam Warren este tare ca de obicei cu stilul său pseudomanga. Scarlet Witch și Domino încearcă să oprească o ditamai insulă Celestială să distrugă lumea. Povestea-i amuzantă și drăguță și plăcută la privit și are aroma unei povestiri scurte SF din era de aur(a SFului), cu atât mai mult cu cât are cumva treabă cu călătoritul în timp. Chiar dacă nu-i deosebit de originală.
(***)
Adventure Time #18
Finn și Jake și Ice King continuă să exploreze împreună temnițele tematice, înfrângând monstrul din cea a Noptosferei și aflând că trebuie să ajungă în cea a Lichului. Iar apoi lucrurile devin ciudate.
(***)
Adventures of Superman #13
Se prăbușește o navetă, armata o atacă, vine Superman și îi oprește, găsește înăuntru un bebeluș telepatic care-și spune povestea vieții, apoi vin alte navete care-i atacă. Foarte subțirică această primă parte.
(*1/2)
Batman and Robin #22
După două numere atroce, doliul lui Batman redevine ok. Nu-i nebunia ce a fost numărul cu Frankenstein, da-i distractivă. Batman încearcă să curme suspiciunile lui Carrie în privința lui Damian tăind ore în șir bucăți din conversații din timpul misiunilor pentru a-i compune un mesaj. Cred că este primul moment din serie când Batman cofruntă sincer moartea fiului său. Între timp Catwoman îl convinge să o ajute într-o misiune pentru JSA. Ceva acțiune și Batman fiind drăguț.
Mi-a plăcut cadrul ăsta:
(**1/2)
Bravest Warriors #10
Catbug + Die Hard + singura scenă din Al șaptelea sigiliu pe care oamenii par să o țină minte ( probabil pentru că n-au văzut filmul ).
(**)
Deadpool #13
O pastișă a benzilor Marvel din anii 70. Val Staples face minuni la culoare. Sunt câteva glume oarecum amuzate, chiar dacă referințele, și sunt foarte multe, devin destul de enervante. Cea la The Warriors mai ales.
Mi-a plăcut pagina asta că-i un soi de referinception:
(**1/2)
Dropout #1
So, e puștanul ăsta care are probleme. De toate felurile. Desenează monștri care îi omoară profesorii și colegii, lucru care îl ajută să fie exmatriculat din liceu și trimis la o școală pentru copii ”speciali”. Nu se întâmplă mai nimic în primul număr, se creionează mai mult lumea protagonistului și i se conturează relațiile cu cei din jurul său. Îmi place ritmul pe care îl are povestirea, totuși.
(**1/2)
FF #9
Joe Quinones îi ține bine locul lui Allred, și chiar aș spune că-l prefer. Personajele lui își arată mai bine vârsta și n-au toate frumusețea aia publicitară, ceea ce într-o serie care-i explicit despre familie și generații este mai mult decât necesar. Future Fundation este invitată la o petrecere la terasa magnatului Charles Cota. În timp ce copii se bălăcesc în piscină, miliardarul explică adulților că banda se aproprie de întregirea cu seria mamă….Pardon, le spune că-i de fapt un extraterestru care acum mulți ani a fost ajutat de Cei Patru Fantastici și că acum vrea să întoarcă favoarea ajutându-i pe înlocuitorii lor să-i salveze de oriunde s-or fi pierdut. Și Bentley Nine face un film despre Puștii Pește.
Mi-a plăcut asta:
(***1/2)
Heartbreakers #1
Habar n-am despre ce este vorba aici. Ceva răzbel, în care unitățile militare sunt botezate după cărți de joc și o tipă care-i cercetătoare și a creat clone, chestie care-i controversată, e prinsă acolo în timp ce imaginea sa publică este târâtă prin noroi pe le teve și acțiune și intrigă și conspirații. Se simte foarte mult ca un serial clasic din 2000AD și-mi place.
(***)
Numbercruncher #1
Coperta ar sugera că ar fi vorba despre o bandă noir/criminalistică/cu gangsteri. Ceea ce n-ar fi rău, dacă aproape toate n-ar fi în halul ăsta de clișeu. Dar nu-i. E o comedie SF/Fantasy despre viața de apoi și birocrația din spatele ei. E amuzantă și interesantă și face chestii mișto folosind culoarea.
(***1/2)
Prophet #37
Aici Milonogiannis o arde solo și se descurcă binișor. Nu la fel de bine cum o face ghidat de Graham, fiind prea firavă și neavând un pas foarte bine pus la punct. Dar arată bine. Nu cred că-i poate reproșa cineva altceva.
(**)
The Malevolent Mr. Burns #1
Povestioare amuzante cu Mr. Burns. Unele sunt mai inspirate ca altele. Mi-a plăcut cea despre întinzătorul stângaci de bacon în care aparent Mr. Burns nu numai că are sub conac numeroase caverne, precum Batman, dar că în ele sălășluiesc tot felul de creaturi precum păianjeni uriași tolkieni, satane și minotauri.
(**1/2)
The Shadow: Year One #4
Este foarte mijlociu numărul ăsta. Lucrurile mai multe se acumulează decât se întâmplă. Cranston devine și mai mult The Shadow începând să pună la cale celebra sa rețea subterană, poliția încearcă să-și dea seama de ce Massaretti chiar dacă-i în fruntea lanțului trofic al mafioților instigă la conflict, noi cam aflăm și reporterul ăla tot încearcă să afle lucruri despre Cranston. Continuă să fie previzibilă, dar plăcută. Și uneori inspirată:
(**1/2)
Thor God of Thunder #10
Ugh. Get over with it! Esad Ribic și Ive Svorcina fac lucruri la care-i drăguț să te uiți, dar fac lucrurile astea de 8 numere (primul a fost colorat de Dean White și #6 ilustrat de Butch Guice). Măcar în primul story-arc Aaron construia un soi de mister și le dădea tot felul de chestii noi de ilustrat. Acum nu doar că fiecare număr are loc în cam același decor, cu aceleași personaje, că știm cam tot ce e de știut, dar și fiecare număr e la fel! Cei trei Thor se bat cu Gorr. Par să câștige, Gorr îi înfrânge, cliffhanger. Mă plictisesc.
(*1/2)
Wonder Woman #22
Cumva Azzarello s-a gândit să nu mai mențină pasul glaciar al lui Wonder Woman și a lăsat tot felul de lucruri să se întâmple în numărul ăsta. Wonder Woman și gașca au fost aduși pe New Genesis, versiunea New 52, se întâlnesc cu Highfather care-i cam un cur de om…ahem, Zeu Nou, Orion meditează asupra responsabilităților sale, aflăm puțin backstory, ceva dezvoltare de personaje, ceva interacțiuni nu foarte prietenoase cu Highfather, Orion se face că-i trădează, ajung cu toții într-o Londră cucerită de Primul Născut, avatarul lui Azzarello, War, face un joc stupid de cuvinte și cliffhanger slăbuț. Cliff Chiang face o treabă minunată atât estetic, cât și titrând frumos informație despre lumea înconjurătoare și cei care o populează, chestie necesară pe New Genesis reușind cumva să nu îl facă să se simtă în totalitate ca un oraș space-opera generic, chiar dacă nu păstrează prea mult din magia lui Kirby.
(***)
Leave a Reply