Pentru ca Alin să aibă mai mult timp să scrie articole cu adevărat utile(și e în sesiune), săptămâna asta voi enumera eu ce ne-a atras atenția. Spre deosebire de el, îmi voi da cu părerea despre știri, doar așa, pentru că pot*. Ordinea lor nu reflectă neapărat importanța știrii.
- A apărut numărul 14 din Revista Comics, unul dintre puținele fanzine BD de pe la noi. O mulțime de autori foarte diverși ca stil și tematică, ceea ce îngreunează (în cazul meu, face imposibil) atașamentul emoțional față de personaje sau povești*. Aș minți să spun că aștept cu nerăbdare următorul număr, mai ales că odată ce i-ai băgat în rss reader pe autorii găsiți printre coperțile revistei, ți-ai cam făcut propria revistă. Noile numere sunt pentru mine doar o sursă de noi nume. Totuși, felicitări realizatorilor, știu că a fost depusă multă muncă în realizarea revistei, iar pentru autorii publicați este un imbold important să nu renunțe la a crea, indiferent de context.
- Aflăm via Muzeul BD că 99 de norocoși vor avea în raftul bibliotecii numărul 7 din Otaku Magazine, ediția Sapporo. Nu mi-e foarte clar despre ce e vorba, sunt doar impresionat că există și fanzine executate frumos, ca o încântare pentru ochi (și nas, dacă vă place, ca mie, să mirosiți cărțile). Preview găsiți aici.
- În paginile niciuneia dintre revistele de mai sus NU cred că-l veți găsi pe Viorel Pârligras, care a împlinit marți 53 de ani, motiv bun să ne amintim de activitatea lui. Îmi țin nihilismul în lesă și îi urez un călduros la mulți ani și la cât mai multe proiecte de succes. (Recunosc totuși că nu înțeleg de ce e asta așa o știre importantă. Sper ca pe viitor dl Pârligras să ne dea niște subiecte reale de conversație, de obicei ajungi la asemenea sinteze aniversare cam după 65 de ani, când, dacă ești ghinionist, vederea îți slăbește, iar mâna îți tremură; sau viceversa… șezi! șezi! șezi, nihi!)
- Festivalul BD de la Angouleme (Franța) a ajuns la cea de-a 40-a ediție! Nu e ca și când o să dea buzna mii de români acolo, știrea reală e că un român sigur o să fie acolo, e vorba de Ileana Surducan, invitată de editura ei, evident, franceză, să-și promoveze cartea „Le Cirque – Journal d’un dompteur de chaises”. Despre Ileana puteți afla mai multe inclusiv din acest articol despre romane grafice al lui Dodo Niță.
- Avem o săptămână plină de aniversări. Colecționarul de basme * are deja 4 ani și este dovada vie că talentul, pasiunea și, mai ales, munca sunt singura formula „magică” pentru a te apropia zilnic de imposibila perfecțiune. Sper să vedem și în continuare evoluția pozitivă la nivel calitativ. Autoarea are mulți ani de activitate în față, iar în ritmul ăsta îi prevedem un viitor cel puțin… ok*.
- Siteul DeseneleCopilariei.com, în colaborare cu ColectiiFigurine.ro, a organizat sâmbătă în București evenimentul Batman then and now, în care doctorandul Bogdan Movileanu a ținut o prezentare. Aflăm pe pagina de Facebook a evenimentului că au fost mai multe fete frumoase decât se aștepta unul dintre vizitatori, precum și că fetele alea frumoase vroiau mai multă acțiune.
- Dacă sunteți autor BD debutant și nu aveți bani sau sponsori să vă publicați opera, încercați aici. S-ar putea să fie o treabă serioasă, cine știe?
Merită (nu mă întrebați de ce merită, e doar o vorbă eufemistică) să mai aruncați un ochi pe:
- Cinemarx.ro, care atrage atenția asupra unei știri mai vechi. Django Unchained al lui Tarantino are pentru împătimiți și o ediție BD în care pot fi regăsite toate scenele, inclusiv cele tăiate la montaj. Desenatorul nu s-a inspirat din film, așa că e un proiect interesant de studiat.
- O altă recomandare de film, din partea lui Nilu Crocodilu. Când un desenator talentat e atât de impresionat de un film încât se apucă să-l recomande cu un desen original, înseamnă că e un film de văzut, chiar dacă e foarte vechi.
- Costel din Italia, care ne face cadou un scurt BD de inspirație mioritică, pe scenariul lui Adrian Barbu. Dacă aveți răbdare să descărcați imaginile și să le studiați, s-ar putea să vă amuzați, mai ales la detalii. Păcat că rezoluția e atât de slabă.
- Revista Vice, care continuă seria artiștilor psihedelici Teleleu, de data aceasta fiindu-ne servit foarte talentatul, dar prea cofeinizatul bucureștean Giorge Roman. Nu avem o poveste, doar desene răzlețe și promițătoare.
- Seria de articole autolaudative a inepuizabilului Dodo Niță, inițiată cu ocazia împlinirii a 25 de ani de activitate. Mi-a plăcut să citesc și să văd că există oameni ca el, care nu renunță, orice ar fi. Ce mi-a lăsat un gust foarte amar este faptul că nu s-a putut abține de la bălăcăreală tipic balcanică. Nu se poate să afirmi despre un artist de-al nostru: “iar al zecelea a ajuns (cu concursul meu – chiar dacă neintenţionat -) un mare escroc al benzii desenate.” Mai ales că persoana despre care vorbești (e vorba de Ciubi) este totuși un om cu un talent incontestabil, care, de bine, de rău, face ceva original. Un alt exemplu: „Nu-i felicit însă pe cei doi bătrânei acriţi – să-i numim generic Stadler şi Waldorf – ale căror rezervoare uriaşe de inspiraţie şi talent, ce ne fascinau în anii 80, au secat, şi acum nu mai ştiu decât să stea în balconul din fundul sălii şi să râdă de alţii, nevăzând că, de fapt, toată sala râde de ei…” Ceeeeeeee? Nici măcar nu le dă numele real! Pentru cei care iubesc arta secvențială fără să știe prea multă istorie, asemenea remarci nu au nicio logică, cap sau coadă. Eu, de exemplu, nu știu despre cine e vorba. Și nici nu-mi pasă. Greața de a vedea asemenea aluzii semianonime la cineva care se laudă cu mari realizări academice rămâne în memorie mai pregnant decât realizările propriu-zise.
- O pagină de BD (ce nu a prins numărul actual din Revista Comics), autor Marian Mirescu.
Dacă ne-a scăpat ceva, vă așteptăm cu comentarii.
Leave a Reply