Fail

Luna cu horoare a fost o idee proastă. N-am fost capabil să contribui cu ceva coerent sau interesant. N-am contribuit cu aproape nimic de-a lungul acestei luni și aș minți dacă aș spune că numai școala a fost de vină. O lună în care am ignorat apariții importante de dragul unei teme pe care nici măcar nu am fost în stare să o susțin. Poate și pentru că nu mă pricep la horror. Dar deloc.

Topul a fost o idee proastă. Mai mult decât orice. Nu-i o listă bună. Listele mele în general nu sunt bune. Nici sincere. Îmi impun niște restricții de dragul diversității care le diluează ierarhizarea (*). Însă spre deosebire de celelalte, care tratează material cu care sunt destul de familiar, nu prea pot spune același lucru despre horror. Chiar și în bandă desenată anglofonă.

Știu că am lacune serioase în domeniu. Cu foarte puține excepții habar n-am ce s-a întâmplat până în anii 50. Deși nu cred că vreo bandă de groază de la EC să merite a fi plasată într-o astfel de listă, la vremea aceea ei nu erau singurii și exemplele ce-am văzut competiția era chiar frumușică, imaginativă, mai puțin grafomană. Steve Ditko lucra la competiție și chiar dacă este o opinie destul de larg acceptată că opera sa timpurie nu-i așa de bună, se prea poate să se fi strecurat ceva pe acolo care să vestească geniul ce avea să înflorească. Iar el nu era singurul. Kirby, Joe Kubert, Alex Toth s-au azvârlit pe acele poteci, iar dacă ce a făcut Kubert în Hawkman este vreun indiciu, omul are același geniu pentru atmosferă, mister și macabru ca pentru război sau oameni ai peșterilor crăpându-și capetele.

Nu știu mai nimic despre resuscitarea horrorului în anii 70 la Marvel și DC în benzile de ”mister”. Știu prea puțin despre ce s-a întâmplat în celelalte antologii subterane și ground-level înafară de cele de la Warren; cum ar fi Death Rattle sau Taboo, cu toate că sunt populate de nume mari și grele precum Burns, Corben, Bissette, Totleben. De asemenea știu cel puțin încă doi autori contemporani a căror muncă pare deosebit de puternică, Josh Simmons și Tom Neely, dar n-am avut șansa să o citesc.

Din culise vă zic că și concursul a cam eșuat.

În concluzie: sug la viață, deci nimic nou. Măcar perseverez. Ne vedem luni.