Pe bune

Schimbul de replici din comentariile articolului 10 sfaturi proaste pentru artiști tineri mă face nevoit să scriu până la urmă asta. Nu-i ceva novator, nu-i o observație de geniu, ci culmea banalității. Este puțin de-a dreptul penibil că trebuie scris și spus așa ceva, chiar și pentru o minoritate. Problema e că minoritatea aia e cea mai vocală, pe Internet parcă e singura care își face auzit glasul.*

Banda desenată românească nu trăiește în vid. Orice individ, orice român care își duce veacul în condiții cât de cât decente și se poate preocupa de o formă sau alta de cultură, deci nu muncește 24/24, are de ales dintr-un număr impresionant de moduri prin care să dispună de timpul său liber.

Poate să iasă să se plimbe printr-un parc sau altul, pe faleză, ori de-aiurea. Se poate da cu bicicleta iar dacă îi permite geografia și clima chiar urca pe munte sau înota într-un corp de apă. Poate împrumuta cărți dintr-o bibliotecă publică. Acele cărți pot fi chiar citite sau discutate cu prietenii, ori, de ce nu, pe multele bloguri dedicate literaturii. LiterNet are colecție chiar impresionantă de texte, mai lungi, mai scurte, oferite gratuit care și ele pot fi parcurse. Blogosfera însăși este un monstru imens care îți poate devora viață în cazul în care găsești indivizii potriviți. Iar cea anglofonă chiar mai mult. Cetățeanul se poate îngriji de un animal de companie; până și de un copil, dacă se simte destul de ambițios. Se poate da toată ziua pe Digg și Reddit și Tumblr și Pinterest, iar unii care n-au auzit de astea sigur se dau pe 9Gag pentru doza zilnică de animale flocoase și desene chipurile amuzante. Românul acesta în mod cert face uz de Facebook, ori chiar de Google+ dacă îi place pustietatea. Poate juca jocurile sociale de pe aceste rețele, bătându-și la cap prietenii virtuali pentru steluțe și rezervoare. Poate rumega duda pe Kongregate ori ArmorGames. Se poate juca Team Fortress 2 sau League of Legends ori Lord of The Rings Online, Dungeons and Dragons Online, Gotham City Impostors, Tribes: Ascend, Rise of The Immortals, Champions Online sau Spiral Knights. Mă rog, unii preferă să facă sex în timpul ăsta, nu să muncească activ în a-și păstra neprihănirea. Acest cetățean al nostru poate juca șah cu pensionarii în fața blocului și se poate uita la copii vecinilor cum cad în cap, amuzându-se teribil. Acest tip de distracție acum o găsește și prin Internet căci în fiecare minut pe YouTube se urcă o oră de video. Iar unele clipuri merită vizionate. Blip și Vimeo nu ajung la aceleași performanțe cantitative, dar prind din urmă prin calitatea clipurilor. Iar dacă e pasionat mai mult de audio decât de video poate străbate cât îi poate suflețelul Grooveshark și We are Hunted. Acum, nu pot confirma, dar am auzit de niște dispozitive numite ra-dio și teve care cică ar avea proprietăți similare.

TL,DR: Există un car de lucruri pe care un om poate acum să le facă și n-are nevoie decât cel mult, în unele cazuri, de un calculator și o conexiune la Internet.

Iar ce-i mai sus sunt numai alea cât de cât gratuite și legitime. Dacă ești dispus să încalci legea, ori să scoți banul din buzunar, ți se deschid lumi întregi de posibilități. O bandă desenată, indiferent de proveniența ei, trebuie să poată face față măcar imensității de mai sus, dacă nu și restului. Trebuie să poată concura cu restul artei și culturii populare în calitate, în capacitatea de a închega comunități, și în a-și face consumatorii dependenți de ea. Și are cărare grea de străbătut, deoarece dacă-i presiune socială din partea prietenilor, a rudelor, a colegilor să stai pe Fațăcarte, să te uiți la vreun meci, să asculți ultimul Lady Gaga sau Paraziții (habar n-am la muzică), să vezi ultimul Nolan sau Bay sau Mungiu, să citești ultimul Rushdie, Murakami, George R. R. Martin sau Cărtărescu, presiune socială să citești ultimul Craig Thompson sau Trondheim, De Crecy sau Urasawa e din părți. Canci. Ciciu. Dar tu o faci că ești pasionat și îți pasă de bandă desenată.

Însă chiar pasionat fiind, te folosești de Amazon care-ți aduce la ușă orice vrei tu, atât timp cât nu e la mâna a doua. Te folosești de Things from Another World sau My Comic Shop să găsești chestii mișto, mai noi, mai la mâna a doua. Te folosești de Book Depository că…nu știu. Mai au câte o ofertă frumoasă.[Acum mi-am amintit. Au livrare ieftină]. Ba și mai bine, poate găsești ce cauți pe la ale noastre Comicbook City, Librăria Jumătatea Plină sau Manga Shop. Poate chiar cuprins de dorința de a consuma, într-un spirt mai degrabă bovin decât al momentului, te apuci să cumperi de pe ComiXology. Unele achiziții poate nici nu le regreți. Ba unii autori mai inspirați îți oferă digital, direct benzile desenate. Iar între timp stai și îți arunci ochii peste sutele de webcomics al dracului de mișto, unele care sunt adevărate mici revoluții ale formei de artă.

Nu poți decât să te bucuri când mai scoate capul câte un Maus sau Persepolis că măcar pe astea poți să le dai cunoștințelor, prietenilor, amicilor, că sigur or să le placă. Nu o să le schimbe dintr-o dată impresia despre BD, o să fie tot o ciudățenie cu care n-au prea avut de-a face, dacă nu-l disprețuiesc din principiu, sau îl fetișizează din alt principiu (dar de citit nu; e de colecție). Cu ultimul Puiu Manu ce percepții schimbi? Ce poți obține de la Elabuga mai mult decât un dat din umeri în simpatie?

Nu știu cum să explic mai bine. Nu are niciun om un interval de timp și un buget, alocate de Dumnezeu, care musai trebuie folosite pentru benzi desenate românești, altfel stă și se uită pe tavan în timp ce-i curge salivă pe barbă, iar banii sunt făcuți cenușă. Fiecare persoană se descurcă cum poate. Face un calcul al eficienței în capul său și vede cum poate obține cea mai multă plăcere în timpul pe care îl are la dispoziție; care nu-i mult. Până și pasionații de BD se găsesc în postura de a alege alte forme de diverstiment în urma operației ăsteia.

În astfel de condiții, cel mai bun lucru care i se poate întâmpla unui artist este să-i fie prinsă munca în vizor de către un forumist sau blogger rău. Că dacă e rău înseamnă că-i pasă*. Nu-i pasă de artist, n-are de ce să-l menajeze. Nu se pupă cu el pe bot, nu joacă barbut cu el, nu ies împreună la popice. Cel mai probabil nu-l cunoaște deloc. Deci cum nu are niciun interes să-l laude degeaba, nu are niciun motiv să-l atace aiurea. Dacă îi spune artistului că ce produce suge epic, indiferent de ton*, dacă nu este adevărul*, măcar este impresia sinceră avută de omul ăla.

Iar tocmai de aceea ce zice omul ăla contează mai mult decât zecile de voci care țipă ”ZomFg Genial!!!!111!!” la orice desen ce aproximează competența. Că omului ăluia îi pasă. Ălora nu. Pe ei nu-i doare gura să laude și să promită, dar pe forumist îl doare inima dacă știe că n-are ce.

Așa că avem nevoie de cât mai mulți bloggeri și forumiști răi. Nu de mai puțini. Nu să fie mai mumoși, mai ”constructivi” în critică. Cât mai distructivi. Cât mai răi. Să vină cu flegme și spume și fiere la gură. Nu numai să înțepe artiștii, dar și să arate oamenilor neinteresați* de ofertă că se poate mai mult, mai bine, în banda desenată. Avem nevoie nu de artiști mai numeroși sau mai talentați, nici măcar de scenariști, ci de artiști cu obraz mai gros, cu mai mult simț al umorului*, care petrec mai mult timp muncind și corectându-și greșelile, citind, producând, mai puțin certându-se cu oameni pe forumuri și bloguri apărându-se mai mult cu pumni virtuali și ghilotine imaginate. E clar?

Pana mea! Puteam să scriu despre Archaia azi și să fac ceva cvasi-util.

PS: La Mulți Ani mie!