Bulele săptămânii: Harap Alb continuă

Lucky Shark (34 de ani) și Alin (19 ani) s-au întâlnit în redacție. Între două BD-uri și trei telenovele, aceștia au purtat o „scurtă” conversație despre nou-apărutul proiect Harap Alb continuă. IronMan, prietenul lor de nădejde, aflat într-o misiune secretă în Grecia, și-a activat camera ascunsă din sediul redacției și a reușit să surprindă această conversație demnă de urmărit în scopuri antropologice, dacă pentru nimic altceva.

După câteva ore de stat cu ochii în monitor…

Lucky Shark: Băi, până la urmă ce mai e și cu revista asta „Harap Alb continuă”? Din câte pot eu să mă prind, dar eu nu am ochiul tău de vultur, este vorba despre o revistă care încearcă să revigoreze interesul pentru banda desenată de proveniență românească. Povestea principală, cea care dă și titlul revistei, este a lui Harap Alb – autori Mihai Ionașcu și Octav Ungureanu (Smoking Cool Cat), text, Andrei Moldovan, desen.

Ai observat mai devreme că Harap Alb nu este Harap-Alb (cel scris cu cratimă), doar i se spune așa. Am studiat și am văzut că el, de fapt, mai mult, este Ștefan.

Primul feeling când mă uit la Harap Alb tăcut ca o stâncă (și el, și eu) – arată ca un zeu nordic și este greu să nu te gândești la Thor. Este însă vorba despre un alt personaj, nu e Thor, este un personaj mitic românesc.

Alin: Încă de aici, de la comparația cu Thor și alte personaje mitologice, mi se pare că se pierde ceva. Povestea lui Harap-Alb este un basm cult, ceea ce e în fapt o formă destul de sofisticată de literatură, sau cel puțin ar putea deveni. În orice caz, Thor, Făt-Frumos etc. sunt personaje din start bine definite, plate, pe care este interesant să le preiei din acel subconștient popular și să le transpui în fel de fel de situații. Fiul de crai, în schimb, este lipit de structura basmului eponim; evoluează pe parcursul poveștii și nu are sens ca personaj în afara sa.

Doar că  încetul cu încetul încetez să mă mai gândesc la proiect ca adaptarea (și continuarea) cu iz de fanfict a Poveștii lui Harap-Alb, cât ca la o tentativă de a crea un fantasy cu vagi tente de folclor autohton, la fel cum Tolkien s-a inspirat din cel nordic și celtic.

Lucky Shark: „Harap Alb continuă” putem presupune cu destulă siguranță că va încerca să livreze publicului un întreg univers pentru a-și putea desfășura story-line-ul. La prima vedere, universul acesta pare unul de sorginte fantasy, high fantasy, cu puternice influențe de la jocuri (Warcraft, de exemplu). Nu cred că este o presupunere de-a mea și atât – citind unele comentarii de pe pagina de Facebook a proiectului, observăm că fără un pic de cunoștințe de background despre proiect, unora nu le este foarte clar despre ce este vorba, iar prima lor impresie e că ar fi un… joc!

Alin: Da, Personajul principal arată mai mult ca arhetipul unui warrior dintr-un RPG sau ca Arthas pe vremea când  măcelăream eu nemorți cu dânsul. Ceea ce ar intra în conflict cu textul basmului în cazul în care partea de adaptare se face cu fidelitate. Dacă este transformat într-un personaj mult mai proactiv își va pierde ceva din semnificație și farmec.

Nici oamenilor implicați nu cred că le este clar despre ce e vorba. Se simte multă pasiune în spatele inițiativei, dar cam atât. Momentan, proiectul pare un amestec foarte neplăcut de influențe în ceea ce privește atât estetica personajelor, dar mai ales istoricul lor. Sunt prezente anacronisme, sunt folosite registre lexicale care nu prea pot fi alăturate, spânul care arată precum caricaturile rasiste de tipul Yellow Peril, nițel sexism, trimiteri greșite sau nepotrivite la supereroi și multă banalitate; nu-i mai nimic ce n-am văzut deja sub alte nume, iar asta ieftinește puțin întreg demersul.Tot ce sper e ca ceea ce a ieșit la iveală până acum să rămână undeva prin fundal, doar ca tentativă de marketing. Însă există posibilitatea să coloreze negativ produsul final.

Lucky Shark: Eu pe Harap Alb nu mi l-aș fi putut imagina vizual cu exactitate, așa că primul test căruia îl supun pe Harap Alb în versiunea continuată este memorabilitatea. La prima vedere, avem de-a face cu un frumușel tinerel, ceea ce poate fi corect, dar, totuși, mă întreb… Harap Alb se bărbierește chiar așa, nonstop? E pieptănat la sânge? Un om cu blană pe el pe post de haină, atât de bibilit – păi cred că face dușuri și se dă cu deodorant de trei ori pe zi!

Încerc să îl iubesc, dar îmi dau seama că testul suprem de lovabilitate ar fi altul: să-i lipesc bunicii în dormitor posterul cu Harap Alb… Sunt curios dacă s-ar îndrăgosti sau măcar atașa de el 🙂 E blond, deci din start îi cresc șansele, cred… Drăguțul de Harap Alb!

Alin: Chiar, e poporul român atât de arian? Cu plete aurii și pielea precum spuma laptelui? Iar spânul ar putea fi luat drept Fu Manchu. Sunt niște politici rasiale dubioase. A, și dacă tot sunt la plângeri de natură politică, portretizarea duduilor(a unei dudui, dar e singura încă netrecută de menopauză) este destul de sexistă. Era de înțeles pe copertele cărților lui Edgar Rice Burroughs (iar acolo era mai echitabil, cel puțin) la începutul secolului trecut, chiar dacă încă sexist. Acum mi se pare neplăcut și … greșit, cu atât mai mult cu cât parte din țintă ar fi probabil copiii și îmi imaginez că ar trebui un mesaj mai progresiv decât femeia e o bucată de carne pe care să o râvnești pentru plăcere și funcție. Dacă tot se trece cu barda ficțiunii fanatice cred că ar putea fi adresate și asemenea aspecte.

Lucky Shark: Nu mă bag pe subiectul ăsta, până la urmă, dacă asta au ales autorii, înseamnă că asta ar prinde în opinia lor la români. Mai mult, nu știm dacă publicul va fi minor – hai să așteptăm.

Alin: Să nu se înțeleagă că mi-e frică să ofenseze pe cineva, se știe cât de gros de obraz e românăul, și sunt sigur că niciunul dintre creatori nu se teme că va fi mâncat de chinezi în somn. Probabil nici nu și-au dat seama de asemănări. Dar faptul că antagonistul face parte din altă rasă, ori că femeia trebuie să poarte haine translucide, mulate, cu decolteul până la buric(*) și să se agațe neajutorată de pieptul eroului, astea sunt niște stereotipuri care invadează nu numai banda de gen, dar toată literatura, tot filmul, toate jocurile de gen, până într-acolo încât par să nu ofere altceva și să se confunde între ele.

Lucky Shark: Trecând iarăși la subiectul universului BD-ului, care mă obsedează un pic, din aceste postere de care spuneam mai sus, în spatele personajului putem ghici atmosfera generală – este clar una de basm.

Alin: Este atmosfera una de basm? Mereu mi-am imaginat basmul mai proteic, mai absurd, fixat, sau mai degrabă eliberat, undeva în afara timpului și a istoriei. Însă tocmai această capacitate de a îmbrăca diferite fețe, multe încă necunoscute, îi oferă vigoare, forță și chiar un fel de profunzime care lipsește din restul literaturii fantasy. Parcă se fărâmă ceva atunci când explici puterile fantastice ale lui Gerilă, chiar și prin ceva la fel de ireal ca semi-apartenența la neamuri de giganți ai gheții. Înainte pur și simplu era, iar asta părea de ajuns. Iar prin prezența sa simplă, fără alte artificii, îi asociam involuntar și organic diferite semnificații. Acum ceva s-ar putea să nu facă un declic în întregul mecanism narativ din cauza complexității sporite și a deplasării intenționate într-un univers mai cioplit, cu limite mai puțin abstracte decât cele numerologice.

Lucky Shark: Asta ridică următoarea întrebare: ce va face noua revistă? Va aduce un nou univers la suprafață, unul care să concureze cu Marvel, DC, Mickey Mouse etc. etc?. Asta înseamnă din start o limitare destul de mare și anume la cei care citesc benzi desenate în România. Aoleu… Să faci un site e una, că investiția e mică. Să tipărești mii de exemplare e alta. Înseamnă un risc asumat – universul tău trebuie să fie impecabil de interesant, ca să mă exprim așa.

Alin: Apropo de DC, ai vreo idee de ce ar vrea cineva să-și fixeze etalon estetic sau narativ drept Big Two? Că eu sunt cititor de Big Two și-mi ajunge ce fac ei. Iar Disney n-a mai fost un jucător important în banda desenată de mult timp. Dacă nu considerăm achiziția lui Marvel și unim cele două entități.

Lucky Shark: Prin Big Two te referi la DC și Marvel, nu? Bună întrebare. De ce ar vrea cineva să-i concureze pe Big Two? Este o întrebare complexă. Publicul Big Two aici e mic, așa că s-ar putea ca inițiatorii proiectului să nu considere că ar concura ceva, ci că ar crea un nou segment de fani. Cum spuneai și tu, nu cred că autorilor le este foarte clar care sunt implicațiile acestei decizii strategice de a inventa o lume fantastică nouă, de origine națională. Construirea corectă a unui univers paralel atractiv este extrem de dificilă, dar nu imposibilă.
Din păcate, ca orice gest temerar, puține asemenea proiecte izbândesc smulgerea din anonimitate a personajelor fantastice create. Nu dau exemple pentru că nu vreau să fiu acuzat de negativism. Însă adevărul este că dacă am fi la o casă de pariuri, cota de victorie a proiectului ar fi una extrem de proastă din cauza altor reviste „naționale” care au tot eșuat și au tot eșuat. Și e păcat, mare păcat! Aș fi mândru să avem eroi naționali BD. Este măsura poate a ingeniozității și creativității unui popor… dintr-un anumit punct de vedere, dar nu limitat neapărat doar la artă. Cred că poate avea și rol educativ.
În schimb, restul personajelor din HAC… Ce să spun? Desenul este frumos și clar, bine lucrat. Însă alegerea personajelor și poveștile din spatele lor sunt momentan atât de neclare încât consider că va trebui să mai așteptăm.

Alin: Și restul prezentării îmi arată cel puțin competent. În cele câteva exemple s-a acordat atenție și altor aspecte care în apariții BD mai vechi de pe piața noastră, cum ar fi coloritul sau lettering, au fost ignorate reușing ca în final să distragă de la ansamblul lucrării. Iar asta îmi ridică speranțele.

Lucky Shark: Să știi că eu totuși consider foarte benefic faptul că atât de mulți oameni au dat like și sper din inimă ca acel număr să crească.

Alin: Numai astăzi au primit în jur de 400 de likeuri.

Lucky Shark: Previziuni privind viitorul proiectului?

Alin: Previziunea mea e că o să iasă un bandă mediocră, atât în intenție cât și în execuție, genul de lucrare care poate susține o cultură numai atunci când se găsește în cantități considerabile, nu arde la buzunar, este ușor de achiziționat și are suprafața foarte șelfuită, pentru că doar atât are de oferite. O temere personală ar fi să se iște un scandal între Harap Alb Continuă și campania Avem și noi supereoi din care Harap Alb însuși a sugerat că s-a inspirat.

Lucky Shark: Iar eu cred că dacă nu ar avea o șansă, nu am vorbi atâta despre ei, iar acele likeuri de mai sus nu se vor opri din creștere azi. Ceea ce le crește și șansele considerabil. Mă uit și deja sunt peste 1700 de likeuri. Și crește. Merită să-i așteptăm pe Harap Alb, eu o cumpăr când apare. Sunt prea curios. Tu?

Alin: Nu o să pun bețe în roțile industriei BD, nu am niciun interes. Voi contribui și eu cu o achiziție, două. Nu pot spera la altceva decât să aibă succes și astfel să inspire noi inițiative, din ce în ce mai originale și ambițioase.