Green Lantern : Willworld
de Seth Fisher(artă) și J.M. DeMatties(scenariu)
Asta cred că e cea mai atipică bandă de pe listă. Locul ei pare să fie mai mult într-un număr din Heavy Metal (mai ales dacă ar apărea niște nuri dezveliți și violență). Dar nu asta o face ciudată, ci însăși geneza sa. Ideea din spatele benzii nu a venit de la un editor sau un scenarist, ci de la artist, iar lucrul acesta se vede în ilustrații și în stilul deosebit de fluid utilizat de Fisher. Banda asta a apărut pentru că artistul vroia să deseneze niște chestii, iar rolul lui J.M. DeMatties e de a-i facilita tocmai acest lucru țesând o poveste în care tema focală e imaginiația și puterea minții asupra materiei, astfel încât Seth să poată desena în voie, iar desenul său totuși să aibă substanță, să comunice; lucru care mi-ar plăcea să se întâmple mult mai des în industrie. Acest tip de colaborare, vreau să spun. Deși nici temele comunicate prin deciziile de design nu m-ar deranja. Cu toate că foarte puțin oameni sunt Seth Fisher, iar ilustrațiile sale incredibil de detaliate și totuși clare sunt greu de înlocuit.
Și încă ce minunății reușește să transpună pe pagină prin stilul său deosebit de clar și expresiv, combinat cu pagini pline de detalii zămislite de două minți posesoare de imaginații debordante. Și lucrul frumos este că se simte cu adevărat onirică, nu doar bizară sau haotică. Sunt motive care se repetă cu un anumit scop, iar povestea oricât de eliptică ar fi este concentrată, iar în final se întrevede o logică.
Sper să nu mă considerați leneș, dar opresc aici recenzia și vă trimit către un loc unde să puteți vedea un număr impresionant de imagini din bandă fiindcă nu cred să am capacitatea lingvistică pentru a le traduce în cuvinte.
Leave a Reply