Sigur, sunt costuri de producție, distribuire, reclamă. Dar dacă pe pagină apar armate de roboți ce se izbesc în confruntări zguduitoare sau două capete ce stau de vorbă nu ar trebui să aibă vreun efect considerabil asupra prețurilor.
Ca atare, banda desenată ar trebui să profite de faptul acesta și să producă cât mai multe ficțiuni istorice, SFuri, fantasy, povești de război, comedii epice sau thrillere cu estetici hollywoodiene (*), nu? Mai simplu spus, să se axeze pe gen. Cu atât mai mult când nu prea se pot face astfel de filme. Cum ar fi cazul nostru de exemplu. Sau din contra, spectacolul prin definiție este ceva ieftin, grobian chiar, singurele satisfacții fiind unele de natură inginerească, ”băi, cum au reușit explozia/nava/monstrul ala?” și de simțire prin corespondență, de a vedea altă ființă în carne și oase pusă în asemenea situații imposibile, ele dispărând atunci când decorul și personajele sunt doar reprezentări.
De asemenea, sunt forme de spectacol mai bedeisitice decât altfele? Este mai acceptabil ceva în aceeași vână cu Jack Kirby sau Druillet decât cel produs de colaboratorii lui Kirkman în diferitele benzi ale acestuia, în primul rând The Walking Dead. Dacă William Vance nu ar desena al dracului de bine ar avea vreo scuză? A fost Moebius mai pur decât Jean Giraud?
Sau ține oare de modul cum se realizează prezentarea? Aplicarea celor 22 de panouri ale lui Wally Wood nu doar că face banda desenată mai incitantă, poate chiar mai bună (sunt situații când menținerea aceluiaș cadru poate avea sens), dar chiar mai bandă desenată, ceva distinct de un story-board. Este o bandă care poate dubla drept așa ceva pentru o animație sau film artistc ceva inferior?
Este o bandă desenată mai puțin bandă desenată dacă este în culoare decât dacă ar fi alb-negru? Ori invers? Sau numai un tip de colorit viciază? Precum palete realiste, aplicate nu în pete plate ci cu valorații. Ce se întâmplă dacă este pe o grilă sau panourile se succed libere, original, considerând pagina ca ansamblu? Este mai artistică atunci când imaginile aduc mai degrabă cu înluminările medievale, sau din contra, este un kitsch?
Dar aspectul colaborativ? Munca în studio, în echipă, răpește ceva din valoarea unei benzi desenate? Se risipește pe jos magia creativă în momentul pasării ei de-a lungul lanțului creativ, de la scenarist la artist, poate chiar la tușeor, letterer, colorist? Sau devine mai puternică prin relația asta?
Este o bandă desenată preponderent grafică? Sau literară, romanească am putea spune chiar în unele cazuri. Contopirea imaginii cu textul este un imperativ? Dar prezența textului? Dar diferite moduri poate apărea textul în imagine? Prezența sau lipsa unui mijloc de expoziție crează o lacună în fibra benzii? Dar a trecerii de la un panou la panou cu anumită continuitate?
Pot exista benzi desenate numai lexicale? Le salvează tipografia? Transformarea cuvântului în element vizual și dublarea mijloacelor prin care poate comunica, forma, poziția, culoarea crescând astfel în importanță.
Dar benzi abstracte? Lipsite atât de elementul figurativ, cât și de cel textual, nedorind să comunice acțiuni specifice sau narațiune, abandonându-se în schimb emoției și unui simț general, universal al acțiunii.
Ca să clarific: sunt subiecte și estetici, intrinsec mai ”bandă-desenată” decât altele? Restul fiind doar implanturi din alte media? Sau depinde mult mai mult de modul de prezentare? În acest din urmă caz unde tragem linia dintre pur și simplu calitate/banda respectivă dorește să fie sau ar funcționa mult mai bine ca altceva?
Asta sunt întrebări la care aș fi vrut să răspund, dar sincer nu pot. Nici nu cred că ar trebui să pot. Iar de considerați că răspunsurile sunt simple v-aș ruga să le consemnați mai jos (acum, doamne ferește, nu răspundeți la toate întrebările, ci la problemele pe care le ridică). Sunt curios cum le-ar aprecia ceilalți cititori, nu mulți însă variați. Totuși sunt importante. Este important să le discutăm, nu doar să ne bazăm pe definiții de dicționar, pe gust, pe nostalgie, pe obișnuință, pe preconcepții. Cu atât mai mult cu cât banda desenată trecând în mediul digital în cel puțin două forme suferă transformări.
Cred că l-am plagiat pe Marian.
Leave a Reply