Eu zic de câte un nene care mi-ar plăcea să facă benzi desenate și ofer câteva trăsături care-mi par că ar merita exploatate.
Apoi, dumneavoastră, chiar dacă nu sunteți familiari cu munca dânsului, chiar dacă vă repugnă, îmi descrieți cum ar fi o bandă creată de el sau de ea. Nu trebuie să fie într-o notă pozitivă. Puteți foarte bine să descrieți cum ratează epic. Iar la final, când se strâng destule asemenea mărturii, dacă destul de mișto, anumiți cetățeni, după merit, primesc o bandă desenată din colecția mea personală (care nu-i deosebit de vastă, dar are niște lucruri frumoase prin ea, zic eu, și-i destul de variată încât să acomodeze mai multe gusturi).
Astăzi (cu niște afirmații probabil controversate fiindcă aparent dacă nu-i cu hatereală nu-i deloc):
Haruki Murakami
De ce:
Portretizarea Japoniei în bandă desenată vine fie prin fie prin manga, care dacă nu-i făcută de un nene pe care să-l cheme Yoshihiro Tatsumi (*)(*) nu mai are de mult tangențe cu realitatea, fie atunci când cele vestice se folosesc de ea ca un decor chiar mai paralel, părând că singurul lucru pe care îl știu despre respectiva țară vine din filme. Haruki Muramaki face o treabă bună oferind o perspectivă care mie personal mie se pare foarte proaspătă integrând mult din istoria, cultura și miturile Japonei fără a fi didactic, sau fără a fi evident că face asta. Plus că scrie bine a dracu și conjură uneori imagini care ar fi atât de mișto să fie trase-n tuș(*).
De ce nu:
Este stigma asta atașată unei benzi realizate de un romancier, dar cred că din două simple motive. O grămadă de scriitori care au încercat să facă benzi desenate fie pur și simplu erau slabi, fie nu prea și-au dat interesul. Însă uite numai ce minunății produc oameni care, să fim serioși, nu stau la rând pentru premiul Nobel în Literatură. În rest, er…că poate ar fi mișto să încercăm și cu Ryu Murakami?
Altceva…ar fi prea awesome?
Leave a Reply