Că tot e în sezon m-am gândit să scot la lumină 10 povești de dragoste. Dar ceva nu mi se pare în regulă la listă:
Doar șapte sunt între umanozi (oameni ”normali” ar fi numai 3). Cinci au sexualități clasice. Cinci-șase sunt serios disfuncționale și abuzive. Patru sunt între specii diferite. În șase mai sunt implicate și alte persoane, în general fără acordul/știrea celuilalt partener. În toate unul dintre parteneri l-a pus pe celălalt în pericol de moarte, iar în cel puțin două a atentat la viața acestuia.
Anyways. Am conceput lista axându-mă pe povești de dragoste importante pentru firul narativ principal al benzii, dar care nu se rezumă la fugăreli feciorelnice. Și am zis să aleg doar o bandă de fiecare autor, de dragul diversității.
Locul 10
Sandman: Dream – Nada
În Sandman #9 – Tales in the Sand – domnii Gaiman, Dringenberg și Jones II spun o poveste nu foarte diferită de Luceafărul eminescian. Când regina Nada realizează că străinul de care s-a îndrăgostit nu este un muritor, nici măcar un zeu, ci antropomorfizarea visului, mai mult decât un muritor sau decât un zeu, își dă seama că trebuie să îi refuze iubirea.
Pentru că Morpheus este un concept antropomorfizat mândru nu poate accepta așa ceva. Dorind să nu perturbe ordinea firească a lucrurilor Nada fuge de el, iar Dream o vânează. Văzând că nu poate scăpa își ia fecioria cu o piatră ascuțită, dar nici acest lucru nu stăvilește iuberea ce a cuprins maimultdecâtzeul, care într-un final reușește să o seducă, însă aducând furia Soarelul asupra civilizației căreia Nada era regină, ceea ce o îndreaptă spre sinucidere. După ce și în moarte fosta regină îl refuză, Dream o condamnă la milenii în flăcările iadului.
The End!
Leave a Reply