Se pare că sunt om de cea mai joasă speță. Am îndrăznit să nu-l consider pe Octav Ungureanu un ”maestru al benzii desenate”, să nu mă plec în fața lui Dodo Niță, în ciuda miilor de cărți despre subiect pe care le-a citit, să cer dialog competent și standarde de la comunitatea românească de ”bedefili”. Nu știam deloc că făcând asta nu arătam decât faptul că sunt o ”dudă” care în niciun caz nu este de vreo patru ani într-o relație amoroasă stabilă, că sunt ”extremely LAME” (probabil și pentru că încerc să am grijă să nu încurc limbile în care vorbesc), că prin ironii normale în orice industrie și comunitate sănătoasă, eu de fapt fac copilărisme penibile de copil de clasa a 2-a, că hărțuiesc oamenii pe internet. Am aflat că eu îmi behăi textele doar pentru că îmi face plăcere să mă aud vorbind (ceea ce nu înțeleg cum merge fiindcă de fapt scriu), iar apoi am nesimțirea să fac asta de pe un scaun în fața unui PC. De asemenea se pare că liberul arbitru înseamnă să mi se pună pumnul în gură, iar subiectivitatea nu e un aspect legat inextricabil de existența umană. Probabil de aceea mi s-a interzis accesul la evenimentele organizate de SCC. Iar pe deasupra…sunt și moldovean.
Vă mulțumesc pentru iluminarea adusă și pentru timpul pe care mi l-ați eliberat.
Leave a Reply