Mi s-a stârnit o curiozitate: ce înțelegeți prin critică constructivă, cum diferă ea de ceea ce am făcut până acum pe site și cum ar fi mai bună? Dacă voi reveni cu recenzii aș vrea să știu. Discutați pe forum (e link, unii s-ar putea să nu vedeți având contrastul la monitor setat aiurea), vă rog. Și dacă tot suntem la capitolul acesta, ce e greșit la exprimarea mea? Sunt pompoase cuvintele pe care le folosesc? Chiar dacă ar fi, e ceva musai rău în asta?
O întrebare
by
Tags:
Comments
18 responses to “O întrebare”
-
Esti critic dar nu stii ce e aia critica constructiva? :))))
Cuvintele pompoase sunt degeaba, atunci cand de fapt nu spui nimic de valoare.
-
@Anon Jana, știi că pot vedea IPul celui care comentează, nu?
-
-
O fi doar de la mine, dar eu nu văd codul de confirmare pentru forum.
-
@Fular Ce confirmare? La sign-up?
-
Exact acolo. După ce completez toate câmpurile cu username, mail, parolă, limbă, îmi cere şi un cod de confirmare, dar din păcate eu nu-l pot vedea.
Uite aşa:
http://tinypic.com/r/23igdbt/7Acum nu ştiu dacă e o chestie generală sau doar la mine.
-
Ciudat, nici eu nu văd acum. Poate îmi scapă ceva(sau nu mai țin minte ce am făcut) și nu e un captcha…
-
S-a rezolvat.
-
-
Mi-e lene sa-ti raspund pe forum asa ca scriu aici, pentru ca nu e asa de mult precum ar parea.
Critica constructiva, abordeaza si partile bune si cele proaste ale lucrarii. Evident nu toti reusesc sa vada si partile bune si uneori ramanem doar cu cele proaste. Sau le mentionam pe cele proaste pentru ca vrem sa focalizam atentia pe acestea ca sa fie remediate. Ceea ce NU exclude existenta partilor bune, ci doar faptul ca criticul alege constient sau inconstient sa le ignore.
De asemenea critica constructiva ofera si variante de remediere a partilor proaste. Ceea ce din nou nu este intotdeauna posibil, pentru ca nu intotdeauna stii cauza partilor proaste si cum sa o elimini.
Critica constructiva trebuie sa serveasca drept baza pentru a imbunatatii o lucrare iar majoritatea autorilor/creatorilor nu stiu cum sa o ia. Este o problema mai generala si nu are chiar atat de mult de aface cu criticul cat cu cel criticat. Unii oameni nu stiu sa primeasca critica si sa aleaga ce e bun din ea. Adica sa faca dintr-o critica “o critica constructiva”
Pana acum articolele mi s-au parut ok. Exista o subiectivitate care te caracterizeaza dar nu poti pretinde unui om care pune pasiune in ceea ce scrie si ce citeste sa fie obiectiv 100%.
-
@raluca-z
În principiu ce ai spus aici e critică.(punct) Și îmi imaginam că despre asta-i vorba, dar nu-mi pare o utilizare chiar corectă a termenului(care-i mai mult ceva pedagogic și chiar mai intim și de obicei cerut de artist nu oferit auirea. Cel puțin așa o văd eu. Altfel e doar critică…mai bună sau mai proastă).”De asemenea critica constructiva ofera si variante de remediere a partilor proaste.”
Dar atunci n-aș mai comenta efectiv opera. Nu ar mai fi vorba despre meritele lucrării respective ci despre cum nu se mulează creația unui om nu numai pe așteptările mele (care tind să fie create pe parcurs de opera în sine), ci pe dorințele mele ca cititor. E o linie fină și nu e chiar valabilă pentru ce am vorbit până acum, însă dacă e să o luăm așa…după mine Star Wars IV ar fi fost un film mult mai bun dacă ar fi fost ca 2001, Rambo 2 dacă ar fi fost ca Apocalypse Now, etc. Însă asta nu înseamnă că nu îmi plac primele filme, nu înseamnă că nu realizează ceea ce-și propun să realizeze, iar după mine asta le face filme reușite. De asemenea, nu vreau să spun oamenilor ce să facă, sau cum să facă, în momentul în care n-am niciun fel de portofoliu. Rolul lor este să se exprime, iar al meu să consum. Mi-am luat libertatea să îmi fac publice opiniile cu privire la ce am citit, pentru a oferi autorilor(sau editorilor) un barometru al modului cum le-ar putea fi receptate publicațiile, dar poate și pentru a incita alți oameni, poate oameni mai serioși decât mine(nu c-ar fi greu să găsești așa ceva), să facă același lucru.
Nu pricep cum vine asta cu părți bune, părți rele. Doar în recenziile la jocuri video mai văd treaba asta (în lumea artelor, evident). Adică i-aș înțelege rostul în cazul în care aș avea un număr imens de lucrări de recenzat și un număr chiar mai mare de oameni care așteaptă opinia mea, iar pentru a face față ar trebui să scot în evidență anumite aspecte (scenariu, intrigă, decupaj, ilustrație) astfel încât fiecare individ să se găsească clar impresia mea despre aspectul care îl interesează în special. Dar în momentul în care scriu despre o bandă la trei luni și o fac mai mult pentru mine, nu văd rostul unor asemenea compromisuri. Orice operă de artă este o lucrare în sine și oricât ai încerca să o separi în componente, acea diviziune e artificială în momentul în care ea e publicată. Acest lucru e valabil chiar și în cazul benzilor din mainstremul american în care procesul de muncă este atât de modular. O bandă desenată e o bandă desenată și sunt prea multe lucruri în relație unele cu altele. Dacă mă deranjează o lucrare, o face în profunzime și în totalitatea ei, reacția pe care mi-o stârnește e una singură, oricât de complexă ar fi, iar acest lucru încerc să expun.
Nici chestia cu subiectivitatea nu o înțeleg. Nu suntem toți subiectivi? Modul cum percepem o operă este influențat de aspecte pur personale, de la cum te-ai sculat într-o zi, la ce ai mâncat în dimineața aia, la lumina și zgomotul din spațiul unde ai consumat-o, la valoarea subiectivă pe care o are suma plătită pentru ea (lucruri care în final fac ca fiecare copie în sine să fie subtil diferită și o operă unică). Nu știu niciun critic care să facă o critică obiectivă, pentru că nici nu îmi pot imagina cum ar arăta aceasta. Totul se reduce la preferințele și credințele individuale. Diferă gradul de asumare a acestei subiectivități, modul cum este mascată sub limbaj și scara la care lucrează respectivul eseu. În sensul că cineva poate spune că The American e un film slab că…așa i s-a sculat lui un păr în fund, iar altcineva că e un film bun, scoțând în evidență jocul actorilor, caracterizarea prin proces, comparând acesta fapt cu modul cum se prezintă lucrurile în Le Samouraï a lui Jean-Pierre Melville etc, însă în final zice lucrurile astea pentru că îi place(iar dacă le zice și totuși nu i-a plăcut, atunci fie nu-și studiază prea bine reacțiile, fie este o critică mincinoasă). Dar în final fiecare recenzie ar avea la bază impresia lăsată de film fiecărui spectator. Iar într-un fel, prima ar fi mai onestă și mai corectă pentru că prezintă lumii o realitatea(că primului privitor nu i-a plăcut filmul), în timp ce a doua(care bănuiesc că ar fi cea considerată obiectivă) încearcă să impună o narațiune, devenind în final ea în sine o operă de ficțiune.
Poate nu se vede în articole sistemul teoretic după care mă ghidez. Nu sunt scriitor bun și trebuie să recunosc că încă nu-i definitivat, astfel încât chiar dacă aș putea, tot n-aș avea ce să aplic coerent. Nu sunt foarte sigur despre unele lucruri. Uneori jubilez la libertatea oferită de completa lipsă de valoare a artei, alteori mă terifiază, însă în general tind să o ignor.
Oricum, toate balivernele astea nu-și au rostul în cazul discuțiilor pe care le-am purtat până acum pe seama benzilor românești, dintr-un(mă rog, multe) motiv destul de simplu: mulți dintre autorii noștri (evident, ăștia despre care am vorbit, nu vreau să-i pun pe toți în aceeași oală) nu știu ce vor să creeze, n-au experiență nici ca cititori nici ca artiști, nu există un sistem critic în interiorul căruia să creeze, nici măcar unul în care valoarea unei opere e dată de vânzările sale fiindcă acestea se produc din curiozitate sau dintr-un foarte ciudat snobism mai mult decât altceva(cum ar fi…aprecierea sinceră a publicului larg a acestei forme de artă).
-
Ok, comentariul ăsta poate fi ignorat? Obosit și supărat.
-
-
Da’ voi de ce va certati? Consumati energie acolo unde nu trebuie.
-
@Catalin Nu cred că ne certăm.
-
-
@Alin,
Atunci critica e diferit de recenzie si review. Recenzie e ceea ce ai postat pana acum si nu critica (desi critici lucrarile in cauza). Cateva aspecte care ma fac sa zic asta:
1. oferi parerea unui cititor si nu a unui autor
2. fiind un cititor chiar si avizat, desi vezi partile slabe nu poti sa vezi si cauza sau sa oferi solutii tehnice pentru remedierea ei.
3. Nu ai un sistem de evaluare a lucrarilor, cu un barem, cu punctaje, cum vezi ca mai apar pe la jocuri, cum ar fii de exemplu in cazul unui concurs, te adaptezi la ce lucrare vine
4. spui ce-ti place si ce nu (care e echivalentul parti bune, parti proaste dar nu intotdeauna)Deci tu scrii recenzii, si nu oferi critica, desi critici. Scrii pentru tine si pentru cititori nu pentru AUTORI, ceea ce ar trebui cumva sa pricepem toti, inclusiv cei care o iau mult prea personal.
Atunci problema cu critica CONSTRUCTIVA nu se pune. “Constructiva” trebuie sa fie pentru cineva, aka pentru AUTOR dar tu nu scrii pentru el/ea deci… where is the point?
Daca vrei sa luam un exemplu din literatura. Hai sa-l luam pe Titu Maiorescu. A scris critica literara. a avut un sistem, niste principii dupa care critica. A scris pentru…AUTORI? Eu zic ca da, altfel pentru cititorii epocii ar fi fost un pic cam complex zic eu. De fapt Maiorescu a scris critica din perspectiva unui EDITOR si nu a unui cititor sau autor. Pentru ca vroia sa trieze ce era pe piata in acel moment dpv literar.
Sper ca asa incepem sa ne clarificam niste lucruri.
-
@raluca-z
Credeam că am lăsat mesaj, dar nu-l văd, deci reiterez.
Da, recenzia nu e critică, nici măcar nu prea vizează aceleași aspecte ale operei, n-am zis că-s critic, nu văd de ce se așteaptă critică constructivă de la mine, cu atât mai mult încât părerea mea nu contează deloc pentru oamenii care o cer, bla bla bla…Era ceva de genul ăsta menit să încheie toată discuția.
-
Re: cuvinte pompoase: nu-s cuvintele problema (de aia le avem, ca să le folosim, doar publicul țintă nu are vocabular de copil de doi ani). Da’ mi se pare că uneori nu ai răbdare să explici unele idei. Sau poate nu e vorba de nerăbdare, ci ți se pare că toată lumea are același background ca tine? Anyway, cred că ți-ar prinde bine un „editor” care să se uite peste ce scrii înainte de publicare, să-ți indice care-s pasajele mai „obscure”, care-ar merita „explicitate”. Zic.
Ai observat că-mi plac „ghilimelele”?
-
@Victor
Tuturor ne plac ghilimele.Legat de obscurantism, nici nu prea sunt pus să dezvolt. În parte aș zice că e din cauză că-mi impun o limită de cuvinte, pentru că mi-e frică să nu o depășesc grăbesc unele explicații, iar apoi nu am răbdare sau timp să rescriu. Mă uit peste text, îl retușez, mă rog că am observat toate greșelile de exprimare (ceea ce nu se întâmplă niciodată) și-l imprim. Luciei nu-i place cum scriu, alții nu-s deloc interesați. N-are cine să mă editeze.
-
De ce-ți impui limită de cuvinte? Dacă ai de zis chestii pentru care trebuie folosite mai mult de x sute de cuvinte ca să explici ca lumea, folosește mai mult de x sute de cuvinte. Plicticoșenia e dată de conținut, nu de lungime.
-
@Victor Grigoriu
Mi-au zis oameni prin alte părți că sunt prea lungi.
Leave a Reply