Geoff Johns din nou. O critică care i se aduce foarte des lui Johns e că tinde să distrugă toate evoluțiile suferite de univers și personaje în ultimii treizeci de ani, pentru a-l readuce la starea în care se găsea în Era de Argint, să fie totul la fel ca atunci când era el mic. Omul nu are nici patruzeci de ani, deci nu prea se poate să aibă vreo nostalgie pentru era aceea. Punând cap la cap faptul că i-a fost asistent lui Richard Donner, că împarte un studio cu Jeph Loeb și Allan Heinberg, că nu toate seriile sale propun readucerea status-quoului din anii 60 și că este unul dintre cei mai de succes scenariști de la DC, cred că putem trage altă concluzie. Omul tinde să readucă (sau să aducă) personajele la starea a cărei recunoaștere este cât mai facilă prin prisma culturii populare în mare, deci să le facă cât mai vandabile, dar și stabile pe termen lung. Dacă acea stare se suprapune peste imaginea pe care o aveau personajele acum cincizeci de ani, atunci cred că este un testament al puterii conceptelor originale, nu rezultatul unei nostalgii imaginate.
Geoff Johns nu este asemeni lui James Robinson, Kurt Busiek sau Mark Waid un student al benzii desenate cu supereroi, ci un creator cu o mentalitate puternic influențată de Hollywood. Nimic din ce face el nu vine din pasiune sau lipsă de viziune, ci din nevoia de a produce benzi care să se vândă bine, constant. Poate este o laudă puțin ciudată, însă pentru a face treaba asta, reușește să găsească o interpretare personajelor, iar apoi să o transpună într-o poveste, care are la bază tocmai nevoia de a demonstra și împuternici acea idee. Motiv pentru care cred că va fi un scenarist bun pentru Justice League, care, după părerea mea, ar trebui să fie o bandă care oferă concepte clar cristalizate și elegante, atât de acțiune cât și de personaje. Nu are nevoie de relații melodramatice, iar de cele mai multe ori când a pășit pe calea asta, s-a distrus. Justice League ar trebui să ofere scheletul pe care este construit universul și personajele, împreună cu povești grandioase, nu neapărat subtile. Ceea ce e lucrul la care ambii creatori se pricep de minune. Știu că nu e prea ”cool” să-ți placă de arta lui Jim Lee, dar omul e destul de sus la capitolul acțiune, chiar dacă în alte locuri șchiopătează.
Justice League International #1
Justice League nu mai e numai a Americii, însă există și o versiune internațională a acesteia? Dan Jurgens cică ar fi un scenarist competent și este creatorul lui Booster Gold, personaj care s-a bucurat de oarece succes, ceea ce înseamnă că seria asta o să fie probabil destul de ok. Ceea ce mi se pare ciudat e că Jurgens nu o și desenează. Nu pentru că nu ar avea timp, căci desenează altă serie. Nu am nimic cu Aaron Lopresti, dar istoric, atunci când un artist își scrie singur scenariul, sau măcar contribuie la poveste, rezultatul este unul destul plăcut, iar DC pare să fi înțeles treaba asta în ceea ce privește relansarea.
Edit: Desigur, DC părea să fi înțeles lucrul acesta și în `86, iar după o vreme cred că din cauza naturii industriei puține titluri au ajuns să fie scrie și desenate de aceeași persoană. Oricum, la capitolul acesta cred că stau mai bine decât Marvel.
Leave a Reply