Relansarea DC – Green Lantern

Vreau să spun că toată treaba asta nu e doar un dat cu părerea în gol, cel puțin nu asta vreau să fie. Este și o încercare de a crea un sistem de  așteptări conform cărora să fie judecate benzile acestea de cei destul de curioși să le încerce prin diferitele mijloace de care dispun. E o încercare de a ușura un ”culture shock” inevitabil.

Green Lantern #1

Când a venit Geoff Johns la cârma titlului, acesta se afla în derivă de mai mult sau mai puțin zece ani. Știu că au fost câteva povești bune și înainte, dar nu asta ne interesează neapărat. E vorba despre lipsa unei direcții, a unei viziuni corente despre personaje, temele pe care să le abordeze și genul de povești în care să participe. Este vorba despre angrenarea protagonistului într-o mitologie, astfel încât acțiunile sale să se reflecte la diferite scale. Iar tocmai asta a făcut Johns, plus încă niște alte lucruri, dar pe care le voi discuta când vine vorba de Justice League. Johns l-a readus pe Hal Jordan drept Green Lantern, iar odată cu el întreaga structură narativă de oarece succes în care acesta naviga. A readus un număr imens de personaje între care a stabilit relații clare și pe care le-a plasat în decoruri semnificative. De asemenea a reușit să lege între ele povești mai mult sau mai puțin închise jonglând cu diferite intrigi care creșteau sau scădeau în importanță, oferind astfel lună de lună o serie care cere să fie continuată, oferind totuși pe parcurs momente satisfăcătoare. Nu a făcut lucrurile astea cu cea mai mare finețe, iar vorbind despre tipul acesta de benzi e un pic de speriat, însă până la urmă asta aștept cel mai mult de la un scenarist de benzi cu supereroi. Să fie capabil să pună structura unei povești, iar apoi să fie capabil să construiască ceva pe ea. Iar alături de artiști precum Acuna sau Doug Mahnke lucrul acesta este destul.

EDIT:Ce-mi pare aici interesant e că, pentru primele numere cel puțin, nu Hal Jordan e protagonistul, ci Sinestro, care a cam fost personajul negativ, oarecum simpatetic în anumite momente. Altă treabă pe care Johns mi s-a părut că a făcut-o bine, a fost faptul că nenea ăsta cu nume sardonic și mustăcioară stereotipă chiar a fost credibil în rolul unui personaj pozitiv, iar căderea sa a fost cu atât mai tragică. Ceea ce înseamnă că în ciuda prozei sale abominabile, e ceva în capul ăla al lui.

Green Lantern Corps #1


Peter J. Tomasi am văzut că scrie și Batman and Robin. Omul a fost editor, însă este și un scenarist care își face treaba, poate un pic tributar lui Johns, însă nu atât de pornit să esențializeze personajele, dar acele momente definitorii pentru personaje sunt acolo(și ceva mai derutant, aș zice). Cred că-i sună ceva mai bine scriitura, dar comparativ cu a lui Johns, nu-i mare laudă.

Green Lantern: New Guardians #1

Tony Bedard știu că a scris la R.E.B.E.L.S. altă serie mai mult sau mai puțin axată pe o echipă care mi-a plăcut. Reușea să îmbine destul de frumos elemente de SF cu rigorile benzilor cu supereroi, folosindu-se de puterea unei istorii publicistice vechi de aproape un secol și de un univers narativ deosebit de vast, fără a se pierde în el. Mi-e frică totuși să nu fie prea gimicky titlul pentru a putea fi susținut coerent. Sau să nu se transforme în Power Rangers ori Carebears.

Red Lantern #1


Era să scriu Peter Milligan #1, în primul rând pentru că el este atracția principală. Omul ăsta când scrie bine scrie la fel de bine ca un Moore sau Morrison sau Gaiman la putere maximă. Când scrie prost face ceva și mai abominabil decât incompetența, mai ales pentru cineva cu realizările sale. În momentele alea e mediocru, e plictisitor și redundant, fiind evident că face o poveste doar pentru a-și plăti facturile, neavând niciun fel de poveste în cap pentru personajele alea.  Iar în ultimul timp numai acel Peter Milligan a ieșit la iveală. Interviul pe care l-a acordat despre banda asta nu-mi dă mari speranțe, dar totuși, totuși…mai ales că e un concept de bandă destul de marginal, scriind personaje foarte puțin explorate, ceea ce poate i-ar oferi libertea necesară să facă ceva interesant. Nici măcar ceva cu adevărat interesant, nici măcar ceva la nivelul lui Enigma sau Human Target, dar pe lângă ce a făcut la Batman sau Detective Comics și tot aș fi mulțumit.


Posted

in

by

Comments

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.