Istoria Benzii Desenate Românești

Mă gândesc de ceva vreme dacă să scriu asta, dar de dragul Luciei care mi-a luat-o spontan dintr-o librărie cred că o să scriu câteva rânduri despre Istoria Benzii Desenate Românești.

Îmi place designul cărții. E simplu, elegant și paginile care separă capitolele arată bine. Se vede efortul depus în cercetare și documentare, studiul abundând în liste cu nume de autori și titlurile produse de aceștia, cu publicații între ale căror pagini s-au găsit benzi desenate și, evident, chiar exemple din benzile însele. Dar parcurgând cartea am fost lovit permanent de impresia că mă zorește prin istorie, scopul său nefiind să-mi explice ce s-a făcut, ci pur și simplu că s-a făcut ceva. Poate a fost ambiția autorilor prea mare pentru spațiul alocat, pentru că exceptând câteva amănunte presărate din când în când nu se oferă decât numele unei benzi și autorii ei. Iar în general acele amănunte se referă la modul cum a influențat situația politică structura și aspectul moral al benzilor, sau se reiterează conținutul lor. Nu cred să fi văzut decât foarte rar remarci cu privire la stilul utilizat, nu mai mult decât că ar fi sau nu realist, ori descrieri ale tehnicile utilizate de artiști.

De asemenea prezentarea materialului mi s-a părut a fi atipică, oricum nu foarte ușor de urmărit. În primul rând din cauză că nu abordează o structură cronologică ci studiază în parte fiecare publicație ce a tipărit benzi desenate, urmărindu-i parcursul acesteia în modul enunțat mai sus, motiv pentru care nu se formează, cel puțin mie mi-a fost greu să-mi formez, o imagine clară a evoluției acestei forme de artă în spațiul românesc. Se oferă o viziune de ansamblu prin cele trei ere, însă în cadrul lor, traseul unor artiști și a unor personaje se face destul de ilizibil. Iar apoi am observat că multe benzi despre care se discută au prostul obicei de a apărea înaintea discuției, ele nefiind încadrate de explicații. Aceste două decizii de redactare a Istoriei nu ajută la clarificarea situației.

Poate am avut așteptări în neconcordanță cu obiectivele autorilor, poate nu am citit eu destule studii științifice sau literare pentru a avea termeni de comparație și a înțelege rigorile unei asemenea lucrări. Și sper să o fi citit eu greșit, sau în cel mai nefericit caz să fi fost viciată realizarea(autorii nu  sunt istorici), căci altfel, ca urmare a imaginii create de acest text apare o problemă, iar problema e însăși ideea de Istorie a benzii desenate românești. Trecând peste faptul că a concepe o ISTORIE a unei arte mi se pare în cel mai bun caz un ideal naiv, iar în cel mai rău caz o ambiție grandomană, pentru a se putea scrie despre o asemenea temă trebuie în primul rând să existe o Bandă Desenată Românească. Ceea ce presupune mai mult decât existența unui stat care se numește România și practicarea pe teritoriul său a unui meșteșug care se numește bandă desenată. Presupune o continuitate artistică. Presupune dezvoltarea unor stiluri, stereotipii, tehnici și formate distincte de cele ale altor popoare care practică această formă de artă, deci mai mult sau mai puțin specifice acelor benzi realizate pe teritoriul României tocmai pentru că ele au izvorât din tumultul artistic al persoanelor care creau bandă desenată pentru români. Presupune edituri și publicații care au susținut istoric anumite direcții, anumite ideologii cu privire la modul de muncă și calitatea produsul final, direcții și ideologii care deseori se găsesc în competiție cu cele ale altor edituri, din aceeași țară sau din străinătate.

Ori în momentul în care foarte bună parte din istoria lor, în jur de cincizeci de ani, benzile noastre au fost de fapt în cea mai mare parte plagieri ale benzilor străine, după care fie benzi de propagandă, fie benzi publicate pentru că țineau de partidul comunist din Franța, iar după Revoluție cel puțin jumătate din tipăriturile de acest fel, în mod sigur partea mai răsărită, vin din afară, atunci nu cred că putem avea pretenția să zicem că avem o Bandă Desenată de aceeași vechime cu cea franco-belgiană sau nord americană. De asemenea, doar pentru că un autor este român, asta nu înseamnă că benzile produse de acesta fac parte din această, inexistentă, tradiție, în momentul în care ele sunt realizate în teritoriul altei țări, pentru cititorii din acea țară, în stilul specific benzii din acea țară, lucrând cu personaje înfiripate în conștiința publică a locuitorilor acelei țări.

Ceea ce nu înseamnă că sunt de părerea că n-ar exista o bandă desenată românească, dar nu cred că a luat naștere la 1891. Poate în 1945 când după o viață uscată s-a stins. Poate se chinuie acum să ia naștere după o lungă perioadă de gestație. Sunt totuși recunoscător pentru cartea aceasta, recunosc munca depusă de autorii ei, însă aș fi preferat ca domnii Dodo Niță și Alexandru Ciubotariu, care îmi place mult ca artist, să își fi consumat timpul pentru a crea istoria benzii desenate românești, nu a o fabrica.

Opiniile exprimate aici nu sunt neapărat împărtășite de proprietarii siteului.

Comments

43 responses to “Istoria Benzii Desenate Românești”

  1. Victor Grigoriu Avatar
    Victor Grigoriu

    Zici: „a concepe o ISTORIE a unei arte mi se pare în cel mai bun caz un ideal naiv, iar în cel mai rău caz o ambiție grandomană”. De ce?

  2. raluca-z Avatar
    raluca-z

    http://issuu.com/dilema-veche/docs/dilemateca35_low

    are un articol interesant despre epoca de glorie a fenomenului. M-a ajutat un pic sa inteleg in context istoria BD-ului la noi. Iar daca trecem un pic de continut se pot observa la lucru si mecanismele de popularizare a fenomenului, mecanisme care au format marea masa a fanilor BD de azi. Din pacate odata cu generatia Pif si instalarea discontinuitatii in publicatii, editori, autori, lucrurile s-au dus de rapa. Iar acum se redescopera “roata” sau “apa calda” dupa preferinte.

  3. Alin Avatar

    @ Victor Grigoriu
    În principiu pentru că arta este o chestie foarte complexă și pe care o consider a fi foarte subiectivă, deschisă interpretării, astfel încât a încerca să trasezi taxonomii coerente, reale și absolute mi se pare un obiectiv imposibil.

    Întrebarea mai bună e de ce nu petreceai(sau te pregăteai de petrecere) la momentul punerii acelei întrebări.

  4. Alin Avatar

    @raluca-z E drăguț articolul dar nu pot să zic că-mi spune multe lucruri noi, înafara câtorva nume.

    Din câte observ, roata se redescoperă periodic la noi, fără să fie purtata prea multe dialoguri între generații, fiecare fiind nevoită să învețe mai mult sau mai puțin de la zero cum se produce și cum se publică o bandă desenată. Mă gândesc totuși că acum fiind implicați diferiți veterani în anumite mișcări, ruptura să nu fie chiar completă. Problema mea mare e că oamenii încearcă să copieze ce făcea industria francofonă acum zece ani, în loc să încerce să prezică locul unde o să se ducă banda desenată în general.

  5. Victor Grigoriu Avatar
    Victor Grigoriu

    Petrecerile îs overrated 😛

    O fi arta complexă, subiectivă & interpretabilă, dar așa îs multe activități umane („viața este complexă și are multe aspecte”) și nu înseamnă că nu merită încercat să scrii despre ele. Apoi, una e istoria, alta e taxonomia. De ce e greu să faci o taxonomie coerentă? De ce ar vrea cineva una absolută?

    Mie mi-o plăcut de cartea asta că m-am nostalgizat, gen „a, mi-aduc aminte planșa asta” și „mamă ce mai citeam Cutezătorii” și „oare unde-o fi cartea cu Haplea pe care o avea bunica în dulap?”. Dacă o avea vreo altă valoare dincolo de asta (și de a face cunoscute benzile vechi tinerei generații (ha, sunt destul de bătrîn să pot folosi oficial expresia asta)), nu știu. (Deși oare cîți din tînăra generație (nu o dată, ci de două ori :P) au cumpărat-o?)

    Meta: (1) Aveți un rss pentru comentarii? (2) Opiniile astea sunt sau nu împărtășite de proprietari? Ce-i aia „nu neapărat”?

    1. Alin Avatar

      Nu știu argumentul cui susține, dar apropos de istorie http://forum.webcomics.ro/viewtopic.php?f=11&t=381&p=1142#p1142 .

  6. Alin Avatar

    Din câte știu, a face istorie a literaturii înseamnă a-i face o taxonomie. A împărți lucrările în genuri și specii, a analiza influențele autorilor și a găsi motive, mai istorice, mai metafizice, pentru care au fost create. Doar a enumera o listă de apariții publicistice fără să zici nimic despre importanța lor nu-i chiar istorie. Nici istoria socială nu se rezumă la a relata fapte. Însă unde în istoria socială e mai(dar nu imposibil) să oferi prea multe interpretări unui document, în critica literară prin care se realizează istoria literară (și artistică în general) e foarte ușor să zici despre Luceafărul lui Eminescu că e de fapt un poem creștin și chiar dacă ai găsi un document unde poetul renegă vehement acest mod de-ai citit opera, asta nu invalidează(în ochii unora) interpretarea; de exemplu. De aceea mi se pare un pic inutil de-a crea un asemenea document.

    Pot să înțeleg de ce ți-a plăcut cartea și sunt de acord referitor la chestia cu noua generație, deși sincer aș fi preferat retipărirea integrală a unor benzi prezentate acolo. Dar nu e o capodoperă sau lucrare de geniu cum o laudă oamenii pe SalonBD. Și cam ca reacția la impresiile acelea am scris articolele astea. Știi cum era stripul ăla de XKCD cu someone is wrong on the Internet.

    RSS la comentarii nu știu să avem. Și avertismentul ăla e că siteul nu-i al meu și nu i-am întrebat pe Zorna și Aurel ce cred despre ce-am zis eu acolo.

  7. raluca-z Avatar
    raluca-z

    Pentru a prezice cum vor evolua tendintele in BD pe piata internationala e nevoie de oameni care lucreaza acolo de ceva vreme si care sunt in pas cu tendintele. Presupun ca este similar cu ceea ce se petrece in cinematografie si moda.

    Dar la noi cei care fac BD se orienteaza spre 2 mari curente.
    1. cel francofil, dar cum ai si mentionat cu grafica si povestile de anii 90-2000

    2. manga cu… grafica si povestile tipice genurilor dar de actualitate.

    Primul are ca target clar fanii BD din generatia Pif si colaterali (copii, parintilor care au avut colectii Pif si le-au placut BD-urile), care colaterali au ramas cumva prinsi intr-o grafica si povesti limitate, nu au avut curiozitatea sa exploreze genul.

    Al doilea, e productiv dar haotic. Nu are un target clar, dar are avantajul varstei tinere. Se vinde teoretic generatiei Sandy Belle si Sailor Moon si Naruto si Bleach.

    Mai exista si un al 3-lea curent underground pe care eu nu-l inteleg prea bine dar care se apropie de indie, si de tendintele non-mainstream BD din afara. (aici ar intra pisicapatrata si inca cativa care apar in glorioasa fanzina.)

    Si uita asa pe scurt a produs o clasificare… si nu am pretentia ca voi scrie vreo istorie contemporana a BD-ului.

    1. Alin Avatar

      @Raluca-z
      Nu cred că sunt lipsiți de relații în domeniu oamenii ăștia. Și există bloguri, siteuri, festivale(la care au participat) unde se discută și lucruri cum ar fi noile tendințe artistice, dar și în mijloacele de publicare, finanțare etc. În niciun caz nu imită modelul franțuzesc din anii 2000 când euromanga a luat cu asalt piața, dacă noi facem tot benzi istorice cu același ton, formulă narativă etc. pe care le aveau cele dinainte de 89(ba spre sfârșit parcă erau mai experimentale și mai mature în subiect și teme).

      Am reținerile mele față de manga.

      Sincer să fiu undergroundul de la noi nu seamănă deloc cu cel de la nord-americani, și nici cu cel vest-european nu-mi aduce din puținele exemple pe care le-am văzut, că-mi e mai greu accesibil. E foarte mult outsider-art în el(dar na, la cât am văzut, mai bine nici nu discut). Foarte mult street-art sau design grafic mascat sub forma unei benzi desenate.

  8. Alin Avatar

    @ Victor Grigoriu
    http://www.webcomics.ro/comments/feed/ Nu știu dacă e chiar ceea ce vrei tu…

  9. Dodo Nita Avatar
    Dodo Nita

    Buna Alin,
    Ma bucur ca un comentator de BD ca tine a catadicsit sa rasfoiasca Istoria BD. Fara sa fiu intru-totul de acord cu opiniile tale, atat asupra Istoriei cat si a altor BD pe care le comentezi aici, iti respect aceste opinii. Pentru cititorii acestui site as dori sa aduc totusi cateva precizari:
    – eu, ca autor al acestui volum, nici nu am fabricat, nici nu am creat Istoria BD romanesti ci doar am consemnat-o. Au creat-o cei aproximativ 100 de autori romani care au publicat BD incepand cu 1893. Autori pe care tu ii blamezi in bloc, spunand ca au plagiat (furat, copiat). Ori, a suferi influente in cadrul unui curent artistic nu are nimic blamabil, dimpotriva, contribuie la vivacitatea acelui curent artistic. Daca ne vom intilni vreodata la Muzeul Benzii Desenate putem sta de vorba pe indelete despre jocul de ping-pong dintre Vechiul si Noul continent in ceea ce priveste influentele din domeniul BD,la inceputul secolului XX, atat la nivelul grafismului cat si al naratiunii.
    In nici o carte despre BD mondiala (si am citit cateva sute) nu am intilnit asemenea acuzatii de plagiat in contextul genului artistic numit “a noua arta” asa cum faci tu, fara macar sa dai un singur exemplu.
    Din pacate in tara noastra, blamarea in bloc si injuratura a ajuns un sport national, la care ne pretam toti, atat de usor si fara responsabilitate (iar pe internet si mai usor, sub protectia anonimatului).
    Exista banda desenata romaneasca? Tu sustii ca nu, aducand ca argument faptul ca, daca dupa 90 BD-ul strain predomina asupra BD-ului romanesc, inseamna ca BD romanesc nu exista de la 1893.
    Spui ca ti-a placut prezentarea artistica realizata de Ciubi, as vrea sa cred ca nu il acuzi de faptul ca a desenat el BD-urile de Jiquidi, Iorda, Pascal sau Neagu Radulescu.
    Ar fi interesant daca cititorii articolelor tale ne-ar raspunde daca- dupa ei – exista BD romanesc sau nu. Doar anul acesta au aparut cel putin 10-12 carti cu BD desenate de romani (mai bine sau mai slab, dar asta e alta discutie). Faptul ca o persoana nu vrea sa le procure, sa le citeasca si eventual sa le comenteze ulterior, in loc sa scrie ca BD-ul romanesc nu exista, asta nu inseamna ca el nu exista cu adevarat.
    In ceea ce priveste structura cartii. Nu e usor sa scrii si sa machetezi o astfel de carte, indiferent ca e istoria BD, a filateliei sau a literaturii. Asa cum am invatat si eu din Istoria lui Calinescu, si din cateva zeci de istorii ale BD-urilor din vreo 15-20 de tari, firul epic in volum respecta cronologia aparitiilor, acestea fiind comentate separat in functie de aparitia BD-urilor in reviste, carti si albume, fanzine.
    Bine inteles, Istoria lui Calinescu este structurata si pe curente literare, lucru care la noi nu a fost posibil, pentru ca nu exista curente grafice in BD-ul romanesc, doar cateva genuri. Si atunci Istoria BD se imparte in trei mari capitole, in functie de regimul politic, pentru ca asa cum au vazut cei ce vor fi citit cartea, politica – din pacate – a influentat foarte mult nu numai evolutia BD romanesti dar si a culturii si artelor in general.
    Ce-ar mai fi de spus? Scrii ca vreme de 50 de ani BD romaneasca a fost de propaganda deci in ochii tai ea este egala cu zero. Imi cer scuze, dar Captain America (pentru ca am vazut ca tu citesti doar comics-uri) nu a fost altceva decat un personaj de propaganda, la originile sale, conceput special pentru a incuraja soldatii americani in lupta contra nazistilor sau a “galbejitilor”. Si cred ca stii mai bine ca mine ca mai toti super-eroii au combatut la un moment dat “dusmanii” reali sau imaginari ai Americii. Sau propaganda capitalista e buna si cea comunista nu?
    In al doilea rand, imi cer scuze, se vede nu numai ca nu ai citit BD romanesti din epoca socialista dar nici macar pe cele reproduse in Istorie. Sa afirmi ca tot ce a aparut in timpul comunismului trebuie dispretuit doar pentru ca era propaganda arata inca o data cat de tare s-a imprimat pe cortexurile noastre (datorita influentei sublimale a televiziunii) renegarea in bloc a tuturor valorilor umane (ca sa nu spun romanesti, mi se pare ca nu-ti place acest cuvant).
    Cititorii acestui site trebuie insa sa stie ca BD-urile desenate de Livia Rusz, N. Nobilescu, Puiu Manu, Sandu Florea, Mircea Arapu, de exemplu, au fost apreciate nu numai de cititorii romani ci si de mii si mii de cititori din America si Europa Occidentala.
    Mai spui ca traseul unor autori sau personaje se face destul de ilizibil in carte. Nu este scopul unei istorii sa consemneze doar biografii de autori si personaje, acesta e menirea dictionarelor (Pentru aceasta, iti recomand Dictionarul Benzii Desenate din Romania, editura MJM, Craiova, 2005).
    Alte observatii ale tale (desenele nu sunt plasate in pagina cu comentariul scris) sunt judicioase dar din pacate volumul mare de informatii si imagini nu a permis ca ele sa pice exact in aceeasi pagina.
    In fine, dupa cum am invatat la scoala, comentariul unei lucrari (sa nu spun opere)de orice natura ar fi ea (pictura, sculptura, arhitectura, literatura) se face prin comparatie cu o alta similara. Doar Nicolae Ceausescu spunea ca ii place sau nu-i place (fara nici un fel de argument logic) ceva. Si a lasat in urma Bulevardul Victoriei impotriva Socialismului si sistematizarea satelor.
    Va invit dragi pasionati de BD la Muzeul Benzii Desenate, unde puteti sa comparati Istoria BD romanesti cu Histoire Mondiale de la Bande Dessinee (ed. Pierre Horay, Paris, 1989).
    Iar dupa aceea va invit sa analizam impreuna defectele si calitatile Istoriei BD romanesti.
    Va multumesc.

  10. Alin Avatar

    Aveam în plan un răspuns mai respectuos dar sincer, mă gândesc că s-ar putea să nu merite, ceea ce faceţi aici fiind o tentativă de intimidare plină cu atacuri la persoană, care nu-şi au locul.

    Să încercăm să corectăm, unele impresii greşite, nu neapărat într-o ordine coerentă:

    – am spus că fabricaţi o istorie nu pentru că prezentaţi fapte sau planşe false, ci pentru că încercaţi să le organizaţi astfel încât să reiasă o Istorie. Am explicat în interiorul articolului şi în unele comentarii ce înţeleg prin Istorie, prin Bandă Naţională şi nu mă voi repeta, ci mă mulţumesc să afirm că nu cădem de acord cu privire la utilizarea unor termeni.

    – modul cum am sintetizat eu perioadele a fost grosier, e drept, dar n-am afirmat că trebuie discreditată întreaga perioadă comunistă doar pentru că s-au publicat nişte benzi de propagandă. Problema legată de acea perioadă(din câte am înțeles cenzorul băgându-și coada în majoritatea producțiilor autohtone cu excepția unor SFuri) însăși prezenţa benzii de propagandă, a cenzurii, integrarea ideologiei politice puternic în procesul artistic, tinde să îl invalideze pe acesta într-o oarecare măsură. Vorbiţi despre acele benzi americane de parcă ar fi însemnat totalitatea publicaţiilor de acest fel din Statele Unite(de asemenea, Jack Kirby și Joe Simon nu au fost obligați să creeze personajul, propaganda nefiind ordonată de undeva din guvern, ceea ce cred că e o diferență crucială). Ignoraţi numărul semnificativ de stripuri sindicalizate, multe dintre care au atins un nivel al realizării tehnice pe care nu cred să-l fi văzut atins la noi.

    – Că tot le-am amintit, chiar în carte aţi recunoscut că multe dintre benzile “Erei de aur” sunt reproduceri după benzi străine. Care e diferenţa dintre ele şi un furt sau o plagiere? Influențată cultural ar fi Torpedo care deși realizată în Spania recreează atmosfera și tonul filmelor americane cu gangsteri

    – Dacă nu s-a dispus de timpul necesar sau nu au fost prezente mijloacele pentru dezvoltarea genurilor şi curentelor în banda desenată pe teritoriul României, atunci, după modul cum percep eu lucrurile, nu prea e Banda desenată românească, în niciun caz nu la amploarea oferită în Istorie.

    – Dacă nu am comparat lucrarea cu unele asemănătoare e că, întradevăr şi aşa cum specificat, nu am întâlnit lucrări contemporane asemănătoare, în parte poate pentru că majoritatea oamenilor au înţeles că a încerca (ca individ) să uneşti într-un singur tom asemenea volum de istorie, creaţie şi critică, este o ambiţie imposibilă.

    – Dacă în cea mai mare parte vorbesc despre benzi americane cu supereroi(vă reamintesc că traducerea lui comics este bandă desenată, dar am înţeles ce aţi vrut să spuneţi) e că nu se vorbeşte despre aşa ceva la noi. Cele europene nu îmi sunt la fel de accesibile, critica ce se ocupă de ele, iarăşi nu îmi este accesibilă în cantităţile în care aş prefera, astfel încât să fiu stăpân pe teoria şi istoria cu care lucrez când discut materialul.(totuşi, mi-am permis să aduc uneori în discuţie asemenea produse, inclusiv româneşti).

    – Însă mă simt onorat că ne consideraţi destul de influenţi încât să fiți de părere că fără intervenţia dumneavoastră, opinia publică ar converge brusc către cea exprimată în mica mea recenzie. Îmi pare rău că ați crezut că este un atac la adresa dumneavoastră sau îndreptat în direcția benzii românești. În articol am discutat ceea ce am înțeles după citiri repetate și atente ale lucrării, iar problema mea s-ar putea să fie prea formală și superficială pentru a merita atenția și reacția dumneavoastră.

  11. IronMAN Avatar

    @Victor Grigoriu: nu era necesar ca Alin să facă acea mențiune. se înțelegea că este părerea lui (și numai a lui) din moment ce s-a semnat ca autor al acestui articol. din păcate nu am apucat să citesc/răsfoiesc acest volum (și nu din cauza recenziei), așadar nu-mi pot exprima opiniile în legătură cu acest volum.

    @Dodo Niță: se vede că nu ați citit recenziile lui Alin. ați răsfoit (probabil) câteva dintre ele. ce-i drept predomină banda desenată americană, dar dacă o să bievoiți să citiți mai atent o să observați că există și recenzii pentru nuvele grafice indie, manga chiar și câteva bd-uri românești.

  12. Catalin Avatar
    Catalin

    Identific o incompatibilitate fundamentala de translatie, confuzia fiind, intrucatva, explicabila. Ne referim la existenta unei benzi desenate in conditiile in care aceasta se propaga intr-un spectru al valorii fiind usor identificabila , repertoriabila ca mijloc de expresie artistica, densa, autentica sau este suficient sa imbrace o forma tiparita, avand asadar un corp fizic, indiferent de continutul echivoc si expletiv tematic si/sau stilistic?

  13. scc Avatar

    eu cred ca trebuie sa luam lucrarea ca atare si sa ne bucuram ca in ea gasim mai tot ce ne intereseaza in legatura cu peisajul si evolutia benzilor desenate autohtone.

    trebuie apreciata munca si eforturile acestor oameni de a consemna istoria bd de la noi si a de a pune umarul la dezvoltarea acestui domeniu!

  14. Alin Avatar

    @scc Am spus că nu apreciez munca depusă? Cred că am menționat asta de cel puțin două ori.

    Însă eu personal n-am găsit tot ceea ce mă interesează. Mă interesează discuții amănunțite pe baza stilurilor, a temelor abordate, a tehnicilor utilizate, a influențelor explorate, iar dacă acestea nu există sau nu merită discutate, atunci să creezi așa ceva doar pentru a te simți mai puțin complexat când te uiți în bibliotecile specializate ale francezilor e un obiectiv care se pune în fața progresului benzii desenate la noi, nu care îl ajută.

  15. Vladul Avatar
    Vladul

    Eu cred ca acesta istorie(si cred ca am si citit undeva declaratia unui autor) nu isi doreste sa fie un instrument critic ci doar unul de inventariere.

    1. Alin Avatar

      Ceea ce și este, însă chiar acceptând că asta era intenția studiului și că este în momentul de față necesar un asemenea obiect, tot lasă deschise două probleme încă din titlu. Partea de Istorie și partea de Bandă desenată românească(care a început din 1891).

      Prin istorie înțelegem doar enunțarea unor fapte alături de câteva date sau încercarea stabilirii unei relații de cauzalitate între acele fapte, astfel încât să avem o înțelegere asupra funcționării societății. Iar când se introduce artisticul în istorie, sau mai degrabă ne concentrăm asupra istoriei unei arte apar câteva probleme în plus. Probleme pe care cred că le-am menționat sau sugerat deja?

      Iar prin bandă desenată înțelegem, așa cum a precizat și Cătălin, așa cum am precizat și eu, doar existența în spațiul românesc a unor foi, oricât de multe, care aduc a benzi desenate, sau faptul că între aceste foi se pot trasa dialoguri, ele luând naștere influențate reciproc sau ca reacție unele față de celelalte(ori chiar la cele dinafara spațiului românesc)? E de ajuns faptul că niște români fac bandă desenată sau trebuie ca publicul și criticul român să-și fi dezvoltat un set de așteptări de la această formă de arta, împlinirea sau subminarea acestora formând coloana vertebrală a majorității operelor existând astfel un mainstream și o alternativă coerente?

      Dacă răspunsul este afirmativ în primele situații atunci studiul este realizat aproape impecabil(aș spune că are câteva carențe, dar le atribui limitărilor mele), însă personal nu-i văd rostul. Dacă răspunsul este negativ, atunci ce am spus în recenzie rămâne valabil.

  16. Victor Grigoriu Avatar
    Victor Grigoriu

    @ Alin (am văzut io că așa faceți voi, tineretul, cu @): da, linkul ăla e bun. De ce nu-l puneți în footer lîngă ălălant?

  17. Alin Avatar

    @Victor(ca să fie mai clar cui mă adresez. Uneori e redundant, recunosc.)

    Habar n-am

  18. Jane Avatar
    Jane

    Ok, vezi? Aici ai facut exact la fel ce-ti spuneam si eu. Deci nu e doar impresia mea. Incearca atunci cand faci critica, sa dai mtoive, exemple, asemanari. Sa spui de ce ti se pare asa, sau asa. Daca nu ai gasit explicatii despre tehnica, puteai sa le scrii autorilor, revistei, noua, sa aflii. Cere si ti se va da. Nu inteleg de ce ti-am dat impresia ca nu suntem deschisi la educat popor in orice BD.

    Esti intr-atat de pasionat de BD americane incat mi se pare ca ai pus o stacheta undeva sus si astepti sa se apropie si artistii romani pana la ea, ca sa te multumeasca. Putini oameni vor ajunge vreodata la nivelul Marvel. Te-ai gandit ca poate artistii romani nu vor sa mearga in directia asta? Poate ca astepti degeaba.

    Am citit in repetate articole si comentarii, ca vrei sa inveti despre tehnica. De ce nu o faci? Pe blogul lui Octav si cel al revistei s-au publicat o gramada de tutoriale despre BD, chiar si despre tehnicile Marvel / DC. Chiar si eu le-am publlicat. De ce vrei totul pe tava? Munceste, cauta carti, citeste-le. Apuca-te de desen. Strofoaca-te sa pricepi si sa faci. Asa o sa intelegi cum sunt facute aproape orice benzi desenate. Pe langa asta, fiecare artist are regulile lui. Ti le poti face si tu singur. Asta e farmecul artei.

    Cerceteaza, nu astepta sa-ti mai pice din cer.

  19. Jane Avatar
    Jane

    Imi cer scuze pt greselile de tipar, am o mana mai “handicapata” – bandajata momentan.

  20. Alin Avatar

    @Jane Hai că îți răspund și aici să nu sari de cur în sus imitându-i pe cei dinaintea ta zicându-mi că nu am adus argumente. Articolul de sus are în jur de 1000 de cuvinte, ceea e lungimea unui text pe care am observat că am răbdare să îl citesc cu atenție pe Internet. Fiind un loc unde sunt permise comentariile, orice nelămuriri pot fi discutate în comentarii, ceea ce se și întâmplă. Spune-mi ideea care ți se pare că ar merita dezvoltată și cu plăcere ți-o discut.

    Vreți musai să o compar cu ceva?

    În momentul de față găsiți pe Amazon, în Cărturești și în Anthony Frost o carte intitulată The Comics: The Complete Collection (o antologie adnotată de Brian Walker), care are o grosime comparabilă cu Istoria[…], are de vreo două ori mai mult text (având fontul mai mic), un număr similar de benzi, dar grupate într-o formă coerentă, astfel încât să creeze o imagine despre un anumit aspect al benzii desenate americane și anume despre cele regăsite în ziare, grosul benzilor prezentate publicându-se între 1930 și 1970 (cu Yellow Kid, Little Nemo sau Krazy Kat realizate la începutul secolului). Acolo se prezintă autori cu bibliografia lor, cu stiluri lor. Deci, oferă mult mai multă informație despre o parte micuță din ceea ce înseamnă banda americană. Și tot nu epuizează subiectul pentru că nu are cum.

    Sau Men of Tomorrow: Geeks, Gangsters, and the Birth of the Comic Book de Gerard Jones care prezintă, cu un punct focal pe Siegel și Shuster, nașterea benzii americane pentru băieți, adică mainstreamul de acum. O face în cam 400 de pagini de text, fără pudism, fără puritanism, explicând toate subterfugiile industriei de atunci și de acum, dar nici nu se sfiește să atragă atenția asupra unor fapte poate uneori ignorate(cum ar fi faptul că majoritatea fondatorilor erau evrei). Făcând biografia autorilor importanți, analizează bibliografia formei de artă . Iarăși, o cantitatea imensă de informație pentru doar un aspect al ceea ce înseamnă banda desenată americană.

    Sau chiar Comics Comics, o simpatică biografie ca benzii americane (cu un număr dedicat celei europene) realizatea chiar sub forma benzii desenate, care explică și explicitează multe aspecte ale industriei prin diferite mijloace, de la a ”bdifica” fapte istorice, la a pastișa benzi. Chiar dacă uneori se inspiră puternic din cartea amintită mai devreme, poate foarte frumos să pune bazelă cunoașterii mediului, într-un mod deosebit de accesibil și interesant,

    Mulțumită acum că am menționat lucrările astea și am spus ce mi-a plăcut la ele comparativ cu cea din articolul de sus? Ai citit vreuna dintre ele să poți face comparație sau măcar să știi că am dreptate și nu fabulez pe acolo?
    Cu ce ar fi ajutat asemenea paragrafe înafara de a ocupa spațiu?

    Nu am cerut tehnici pentru a mă informa. Poate nu am citit mii de cărți ca domnul Niță, însă am o listă măricică de lecturi parcurse. E mereu loc de mai mult, de aceea am fost dezamăgit de prezentarea schematică din carte. Și să înțeleg că fiecare om care e curios cum și-a trasat Sandu Florea cerneala, sau cum își compunea Mircea Arapu scenele trebuie să îl sune sau să-i scrie un mail domnului Niță? Chestia asta aș fi înțeles-o dacă n-ar fi fost o carte tipărită ci o intrare în blog(aham), dar o carte cu asemenea pretenții ar trebui să fie cât de cât completă. Iar tutorialele piratate de Octav…trei sferturi sunt bunuțe, însă anacronice(cred că e evident de ce), restul sunt penibile (la unele am încercat să explic de ce) .

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.