Despre benzi desenate – Comics, Comix, Graphic Novels

Poate că structuralismul este răsuflat, însă pentru mine încă sunt importante ierarhizările și clasificările, iar în parte consider că numele și limbajul influențează  chiar dacă nu obiectul în sine, cel puțin modul cum ne raportăm la el. Lucru care nu este deloc lipsit de importanță. De aceea m-am hotărât să discut câțiva dintre termenii pe care îi folosim când vorbim despre forma asta artistică. Nu de alta, dar mi se pare că oamenii nu vorbesc aceași limbă când vine vorba de așa ceva. Este deschis modificărilor, rolul său nefiind de a-mi impune propriile mele opinii ci de a cimenta cât mai democratic o bază teoretică.

Pornind general avem termenii de comic(strip), manga, BD(bande-dessinée), și bandă desenată. Ajungem imediat la motivul separării ultimelor două. Toate denumesc în mare același lucru, cu toate că mulți din otaku refuză vehemet să recunoască că manga ar fi bandă desenată, din rațiuni pe care nu le înțeleg și nu s-au obosit să mi le explice. Cu toate acestea, primele trei sunt specifice marilor culturi ale benzii desenate: cea anglofonă, cea niponă și cea central-europeană. Iar în ciuda mediului comun peste care s-au dezvoltat, au apărut în cadrul lor și diferență care le despart. Pornind de la formatul în care sunt tipărite, la mijloacele de publicare, perioada serializării, ajungând la stiluri artistice și sedimentarea unor norme sau genuri complet diferite. Asta nu înseamnă că nu există benzi care să nu fie blocate în stereotipiile țării de origine, din contra. Iar cu cât ne apropiem de era curentă, cu atât găsim mai multe, până când o asemenea încadrare devine un non-sens. În principiu, dacă nu vorbim despre ceva în context istoric atunci termenul de bandă desenată este cel potrivit.*

Tema textului de față este constituită din denumirile care mă jenează și asupra cărora vreau să arunc ceva lumină.

• Comix este un termen cu care am mari probleme pentru că l-am întâlnit utilizat în oarece necunoștință de cauză. A pornit prin a descrie benzile din alternativa anglofonă a anilor 60, aproape în exclusivitate pornografice și violente ce au devenit deosebit de populare în cultura ”underground” a Statelor Unite ale Americii din acea perioadă. Robert Crumb nu a fost inițiatorul lor, dar în mod cert a fost cel mai de seama produs al acelei culturi. Denumirea este stâlcirea cuvântului ”comics”, dar i s-au atribuit numeroase origini, uneori tocmai pentru a-l îndepărta de asta(cum ar fi faptul că este o abreviere pentru ”comical mix”). Chiar dacă industria s-a schimbat pe la jumătatea anilor ’70, benzile acestea nemaifiind subterante, ci adevărate alternative la mainstreamul dominat de supereroi, a continuat să fie folosit în parte și pentru că este foarte util pentru a le diferenția de ”comics”, considerate pentru copii sau categorii sociale inadaptate și văzute drept benzi puerile, lipsite de virtuți artistice. Chiar și formal, cele două cuvinte sunt reprezentative. Comic este un cuvânt rotund, greoi, echilibrat, la o literă distanță de a fi un palindrom, pe când comix este tăios și iute. Acum mi se pare un termen al cărui sens s-a diluat până la risipire, dar în cazul în care se vrea a fi folosit, măcar să fie asociat unor benzi în alb și negru, cu linie narativă atrofiată, care face din plin uz de sexualitate și violență reprezentată caricatural. Preferabil provenite din Statele Unite. Preferabil publicate din buzunarul artistului. Preferabil…

  

• Alt termen anglofon cu care nu mă înțeleg bine e cel de ”graphic novel”. Rădăcinile lui sunt mai vechi, dar a început să fie folosit în accepțiunea modernă spre sfârșitul anilor 70 și începutul anilor 80 de către diferiți creatori care vroiau să se îndepărteze de benzile cu supereroi sau de ”the funnies”, stripurile din ziare. Spre deosebire de creatorii de comix, pionerii romanului grafic erau artiști consacrați în mainstream, unii dintre ei cu rădăcini în primele perioade ale benzii americane. De aceea nu e de mirare că Marvel, DC și nu numai, au capitalizat repede noua formă de bandă desenată(impropriu, pentru că nici nu a avut timp să-și găsească o formă distinctă). Acum aș dori să clarific și clasific benzile aruncate în categoria asta.

  

Deseori găsim la capitolul romane grafice colecțiile unor benzi continue, care deja se găsesc în reviste. Aceste colecții pot fi comparate cu sezoanele unui serial de televiziune, sau cu romanele individuale din cadrul unei serii(ca în Dark Tower, Discworld, Dune), evident fiecare media are particularitățile sale în ceea ce privește metodele de expunere a narațiunii și chiar cantitatea ei. În funcție de tipul colecției ele pot apărea la mai puțin de jumătate de an, sau la ani buni după tipărirea benzilor colectate, având rol arhivar. Rolul acestor albume variază, dar în principal facilitează colecționarea unor povești deja existente în altă formă. Deși vânzările acestor colecții devin din ce în ce mai substanțiale, ajungând în librării, sau putând fi comandate din regiuni care nu ar avea în mod normal acces la asemenea benzi(cum am fi noi, de exemplu), materialul colecționat poartă în general rigorile formei serializate.

Seriile limitate, fie ele mini sau maxi-serii, sunt iarăși considerate  graphic novels. Unele, cum ar fi Watchmen, All Star Superman, Ronin, și anumite Love And Rockets , pot înțelege de ce, pentru că arată multe dintre caracteristicele romanelor grafice ”autentice”, chiar dacă forma finală nu e obligatoriu cea colectată, multe putând fi citite la fel de bine episodic. Altele însă, reprezintă doar moduri de a compartimentaliza o poveste continuă, nefiind altceva decât ceea ce am descris mai sus. Dark Horse face treaba asta cu Hellboy și B.P.R.D(nu că nu ar fi serii foarte bune).

Romanele grafice care fac cinste numelui sunt benzi create de o singură persoană, sau în cazul unei colaborări în care viziunea unuia dintre colaboratori, în general a scenaristului, este dominantă(cum ar fi From Hell sau diferitele American Splendor). Chiar dacă sunt publicate inițial serializat ele sunt concepute mai mult sau mai puțin cu o eventuală unificare în minte, lucru nu foarte diferit de istoria romanelor literare. De asemenea au tendința să fie benzi pure, iar în momentul în care abordează un gen, o fac cu originalitate și intensitate astfel încât se disting puternic de alte lucrări care abordează teme similare.

Iar distribuitorii și librăriile tind să mai descrie drept graphic novels și colecțiile de manga sau albumele de BD, care nu prea s-ar supune descrierii de mai sus. E de înțeles, dat fiind faptul că până la urmă toate cele menționate sunt cărțulii cu benzi desenate în ele, dar nu trebuie confundată această măsură luată pentru evitare derutării cumpărătorului, cu o clasificare riguroasă. Volumul 5 din Y: The Last Man nu are absolut nicio legătură cu I Never Liked You.

Altă problemă pe care o am cu termenul ăsta este faptul că supune banda desenată altei arte. Cel puțin până când termenul de roman iese din conștiința critică și populară ca aparținând literaturii. De asemenea aș prefera evitarea termenului de nuvelă grafică, dacă nu se descrie banda drept graphic novella. Recunosc, poate sunt mizantrop, dar primul gând pe care îl am când cineva îmi spune de așa ceva e că nu știe să traducă corect. Iar criteriile după care facem diferența dintre un roman și o nuvelă nu se pot aplica  prea bine în cazul acesta.

Urmează și partea a doua.

*Aici nici eu nu sunt foarte convins de necesitatea divorțării celor două denumiri, însă simt că trebuie făcută distincția dintre o denumire generală a mediului și banda franco-belgiană. Iar în pe motiv de duble standarde, cred că bedeistis(bdistic?) ar fi un adjectiv/adverb bun.