Octopus Pie este un webcomic ce se trage din tradiția benzilor independente precum Lost at Sea sau anumite segmente din Love and Rockets, care prezintă viața unor tineri mai mult sau mai puțin pierduți în viață, cu diferite probleme finanaciare și emoționale, însă fără a fi direct autobiografice sau lipsite de fantastic. În cazul de față este povestea lui Eve Ning, o amară deținătoare de diplomă în Creative Wrinting care lucrează într-un mic magazing de produse bio. Nu este un artist fără de cauză, fiind suspect de înfiptă în pământ, dând dovadă de stoicism și are o relație de iubire-ură cu hipsterii. Iar într-un moment destul de clișeu pentru benzile(de fapt cam toate poveștile din genul ăsta, indiferent de mediu) în care se desparte de actualul ei iubit și se trezește cu un coleg(mă rog, colegă) de cameră ales de mama ei…se întâmplă niște lucruri pe care nu mă așteptam să le văd.
Este o linie fină între Octopus Pie și Girls With Slingshots, sau PvP atunci când se hotărăște să se arunce într-un storyline, iar nu totul stă în format și în numărul de panouri pentru că am văzut destule webcomics care în ciuda unui spațiu extins, poate chiar mai larg decât cel de față, nu reușesc să fie mai mult decât ButternutSquash decomprimat. Este vorba despre cum este folosit acest spațiu și de rolul umorului printre instrumentele povestirii. Desigur, îngrămădirea unui număr mai mare de planșe într-un episod ajută impresiei generale a unei povești cu mai multă carne pe oase, chiar dacă săptămânal nu e chiar atât de mare diferența.
Aproape fiecare episod din Octopus Pie urmează structura clasică de premiză – dezvoltarea ei – glumă, însă sunt două aspecte care fac umorul să fie ocupe de departe un loc secundar. În primul rând, rareori glumele sunt realizate prin exploatarea directă a defectelor de caracter ale protagoniștilor și ale celor din jurul lor, ci mai degrabă prin mici ironii, absurdități sau chiar bunul și vechiul umor fizic venit de nicăieri, făcut cu atât mai eficient prin stilul utilizat. Apoi, în paralel cu gagul, tot timpul se construiește principalul fir narativ, mult mai puternic, astfel încât umorul nu îl subminează sau deturnează, ci doar îi schimbă tonul.
Nu este lipsită de violență și uneori fluide corporale, abuz de droguri și alcool, sau chiar nuditate. Mai ales cea din urmă beneficiază de modul de prezentare pentru că nu poate fi acuzată de exploatarea formei feminine pentru a atrage un anumit public. Apare oarece fizicalitate în banda asta, dar care în mod surprinzător nu iese decât rareori din liniilor normalului. Oamenii care populează lumea lui Octopus Pie se tund, se spală, mănâncă, își cumpără haine, se machiază, beau, se droghează, cumpără droguri, fac curat prin casă, își pătează hainele, se lovesc, râd(pentru că, uneori, nu râdem de ei, ci râdem alături de ei), se taie când muncesc și toate rareori ca incipit pentru o glumă sau ca motiv pentru a forța expoție, ci doar pentru că ”trăiesc” iar astea sunt activități umane. Întradevăr, faptul că nutriția și excreția se întorc împotriva corpului sunt cu atât mai amuzant în momentul în care ni se reaminește de funcționarea lor firească.
Scenariul poartă personajele prin situații diverse, explorându-le trecutul și relația pe care o au cu acesta, cele două colege de cameră fiind până la urmă cunoștiințe din copilărie care s-au pierdut după nu foarte mult timp. E chiar o secvență care se petrece într-un ”renaissance fair” care mi s-a părut a fi un simbol drăguț pentru tema asta. Întâmplările prin care trec sunt diverse, fără a gravita în permanență spre căutarea afecțiunii sau banilor, iar dialogul este presărat cu umor mai evident sau mai subtil.
Ceea ce reușește prin toate lucrurile astea e să nu transforme majoritatea personajele în caricaturi, poate doar în tipuri umane, dar niciodată monotone, astfel încât să nu fie definite doar prin caracterele extreme de care dau dovadă, ieșind la iveală destul de repede și aspecte mai nuanțate făcând totul în final să se simtă că merită timpul acordat, datorită poate nu originalității, dar în mod sigur prospețimii pe care e expiră și a aerului mult mai puternic realist decât ar merita la o privire frugală.
Alt fapt, poate cel mai important, ce contribuie la impresia asta e orașul. Pentru că este o bandă și despre New York, lucru care se vede în alegerea unor panorame, în prezentarea localurilor și mijloacelor de transport prin care se plimbă personajele sau chiar prin unii antagoniști. Iar când lumea în care trăiesc personajele se simte vie și reală, nu se poate ca acestea să nu se contamineze, indiferent de cât de lipsite de veridicitate sunt unele dintre trăsăturile lor sau majoritatea întâmplărilor la care iau parte. Și că tot am adus vorba de oraș, nu cred că nu se poate să nu menționez designul siteului, cu panorama frumoasă ce ține loc de banner și face metropola să fie o prezență în întreaga experiență, chiar dacă stilul ales nu permite mereu detalierea sau chiar prezentarea sa.
Octopus Pie este un webcomic cu o formulă familiară, dar realizată cu destule variații astfel încât să înșele așteptările. Este desenat într-un stil expresiv dar bine stăpânit, iar artista face o treabă de minune în a-și presăra cu destul umor și jovialitatea povestea pentru a evita exagerarea unor situații care ar fi putut fi mult mai lugubre.
*Toate imaginile sunt proprietatea doamnei Meridith Gran
Leave a Reply