Plănuiam să încep să vorbesc despre cum s-a născut alternativa americană, vorbind un pic despre benzile pornografice din anii 30, dar în special despre EC Comics și Comics Code of Authority. Pentru că vreau să mai citesc câteva dintre benzile acelea, chiar dacă probabil nu voi aduce prea multe în discuție, amân un pic discuția și pierd trenul Halloweenului vorbind despre ceva complet lipsit de legătură: Conan.
Cu toții îl iubim pe Conan, nu? Ditamai barbarul cu părul de abanos și pielea de bronz, zdrobind bestii feroce cu pumnii goi, un brutal pângăritor de virgine și distrugător de cetăți. Este un personaj deosebit de iconic care până acum câțiva ani îmi repugna, însă de când am descoperit benzile lui Busiek despre el, am devenit mult mai interesat. Ca orice personaj cunoscut și influent, a suferit interpretări, readaptări, plagieri și chiar nesimțite imitări. Cele mai multe în benzile desenate, iar ce vreau eu să facem e următorul lucru: eu vă vorbesc despre un analog de Conan din benzile desenate tipărite, iar voi despre unul din webcomics.
Primul este chiar acel Conan despre am spus că mi-a stârnit interesul către personaj. După ce Marvel a pierdut drepturile pentru Conan în favoarea lui Dark Horse(sau le-a vândut, dracu știe)Dark Horse a început prin a a aduna și culege benzile publicate de Marvel în anii 70, despre care vorbim mai încolo pentru că personajul este tratat un pic diferit, iar apoi prin a tipări propria serie nou nouță. Primele 29 de numere au fost scrise de Kurt Busiek, ilustrate în principal de Cary Nord și sunt constant cele mai bune din tot ce a publicat Dark Horse legat de Conan, după părerea mea.
Nu numai din cauza poveștilor de bună calitate sau a coerenței în portretizarea lui Conan cât și în sincera încercare a celor doi de a cultiva și lega mythosul sădit de R. E. Howard, nu doar în a scrie fan-ficturi. Aproape toate cele treizeci de numere scrise de Busiek fac un scop din a arăta ce reprezintă Conan, fiind mai mult un tribut adus pasiunii lui Howard și a naturii poveștilor, temă importantă care apare din când în când, decât din a emula cuvânt cu cuvânt cele scrise de tânărul scrib. Aici, aspectul ferocității lui Conan este subjugat, înlocuit totuși de ceva asemănător nobilului sălbatic, ceea ce a stârnit neplăceri în rândurile unor fani. Totuși temele principale ale benzii nu văd cum nu ar putea fascina pentru că sunt vechi de când lumea și merită mereu explorate.
Conan are o moralitate primară, bazată pe onoare și forță, însă în primul rând pe ideea de libertate. O libertate instinctuală, contruită pe satisfacerea nevoilor directe. De aceea Conan se luptă cu tot ce este supranatural și mai presus de omenesc prin oțel rece și tărie de caracter, fie că inamicii lui sunt zei întunecați sau corupția adusă de oraș. Conan trece prin lume, cercetând oraș după oraș, jefuind sau protejând, mereu învățând câte ceva și demonstrând superioritatea modului său de viață, fără a fi perfect, ci prin capacitatea sa de a se prefecționa, de se putea ridica și lupta din nou, în final învinge și a se elibera din orice strânsoare în care ar fi prins. E ceva foarte apropiat de omul natural al lui Russeau și chiar dacă nu sunt în totatlitate de acord cu această filosofie, nu pot să neg că nu ar fi o foarte cunvingătoare și satisfăcătoare punere în practică a ei.
Numărul 28 este o analogie interesantă a vieții lui Robert Ervin Howard cu ocazia împlinirii a 100 de ani de la moartea acestuia. Adăugând la toate acestea stripul de la sfârșitul fiecărui număr care descrie întâmplări chipurile adevărate din viața autorului, nu se poate să nu ți se lase impresia că în banda asta este mai mult vorba despre Robert decât e despre Conan.
Data viitoare despre Conan la Marvel sub Roy Thomas sau despre Cerebus. Mă mai gândesc.
Leave a Reply