Elfii sunt în vogă de când au devenit sexy, iar la această percepţie cel mai mult a ajutat fraţia inelului transpusă pe marele ecran de Peter Jackson. Zici Legolas şi gata, s-au topit de dor 12 adolescente în călduri.
Nefiind fan al lucrurilor prea în vogă, atunci când am descoperit banda desenată ElfQuest, am strâmbat puţin din nas. Tipuri de personaje clar preluate din mitologia Stăpânul inelului (dar fără legătură propriu-zisă cu Tolkien), într-o lume fantastică (Lumea celor două luni), cu un desen manga. La prima vedere, nu este tocmai cea mai potrivită combinaţie.
Am aflat despre ElfQuest din link în link şi am avut motive puternice să trec peste repulsia faţă de mitologii deşarte. BD-ul a apărut pentru prima oară în 1978 de sub tuşul soţilor Wendy şi Richard Pini. De la primele câteva numere, serialul a devenit un hit incredibil, dacă ţinem cont că autorii nu aveau nicio editură în spate care să-i susţină, erau self-published (cu alte cuvinte, şi-au investit propriile economii în tipărirea primelor numere).
Au trecut peste 3 decenii de la acel prim număr, iar lumea ElfQuest a tot crescut în volum, până la 6.500 de pagini. Absolut toate aceste pagini le puteţi citi online, perfect ordonate în ordinea apariţiei.
Primul număr l-am citit cu mare interes şi nu a durat mult să mă îndrăgostesc de personajele principale. Eroii sunt un mic trib de elfi. Strămoşii lui Cutter au eşuat cu nava lor extraterestră în Lumea celor două luni. Au intrat în conflict cu oamenii primitivi – băştinaşii planetei, adică, după care au fost măcelăriţi. Puţinii supravieţuitori au ales să trăiască retraşi, în pădure, ca fiinţe nocturne. Conflictul lor cu oamenii continuă, iar aceasta este tema centrală a primului număr.
La volumul 2, eram deja total captivat de povestea micuţului trib de elfi (care, apropo, pot comunica telepatic între ei!). Pădurea în care locuiau fusese incendiată de către inamicii lor, oamenii, aşa că Wolfriders (numele tribului de elfi) sunt obligaţi să-şi caute un alt cămin. Din peripeţie în peripeţie, ajung la un alt trib de elfi, ceva mai bruneţei, care nu pot comunica telepatic, dar au alte calităţi supranaturale, pe care vă las pe voi să le descoperiţi.
În concluzie, recomandarea noastră pentru săptămâna asta ar putea lejer să vă ţină tot restul anului. Pe mine cu siguranţă mă va ţine măcar până la sfârşitul primei poveşti (21 de volume a câte aprox. 30 de pagini).
Leave a Reply