Pentru că starea mea emoțională este asemănătoare cu cea a unei adolescente în floarea pubertății mi-s iar într-o pasă când totul mi se pare oribil. Nu știu sigur de ce, dar săptămânile când apare Saga cam par să se sincronizeze cu atitudinea asta. Și oare ce altceva pot face în astfel de momente în afară...