Advertising Agency: Grey, Bucharest, Romania
Creative Director: Claudiu Dobrita
Head of Art: Bob Toma
Art Director: Vlad Macarie
Copywriter: Eugen Suman
Illustrator: Roman Tolici
Pe cele de mai sus le-am văzut mai demult, pe la Motoare, sub formă de postere şi mi-au plăcut enorm. De-abia acum am dat de ele şi în format electronic (via Feeder).
Alte câteva ilustraţii publicitare care mi-au plăcut enorm, ale prietenului nostru socheso:
Dupa cum ne-am si asteptat, vineri, seara deschiderii a umplut sala si deja s-a scurs o zi cu proiectii interesante.
Azi, duminica, nu e de ratat Din culisele The Simpsons, ca presupun ca filmul l-ati vazut deja…
Personal, maine nu as rata Imigrantii, iar celor care nu au prins proiectia din deschidere le reamintesc ca pot revedea Mary and Max luni la Patria, de la 8.30 (pe pagina filmului e o eroare). Desigur, recomand tot Animestul maniacilor, din pacate, eu nu mai sunt student, asa ca iata lista mea de “nu cred ca ratez”:
Bravul soldat Svejk – marti, de la 7, la Elvira, sau miercuri, la Union. Soldatul Svejk este unul dintre personajele mele preferate din literatura, nu am voie sa ratez acest film!
Castelul umblator al lui Howl – marti la Patria, de la 10.30 seara (sau daca sunt prea obosit, o las pe sambata, tot la Patria, de la 4.30)
Baietii de cartier – Pare interesant, il mai pot prinde doar miercuri de la 9, la Elvira
Pianul din padure – o alta animatie japoneza, de data aceasta inspirata dupa o manga, pe care chiar nu vad unde altundeva as mai putea-o prinde; miercuri la Patria, de la 8.30, sau urmatoarea seara la Elvira Popescu, de la 7
Povestea caprei – legende din Praga de altadata – nu neaparat pentru ca ma astept la o mare revelatie, ci pentru ca e vorba totusi de niste cehi si CGI (pentru prima oara intr-o animatie de lung metraj), plus un gram de patriotism est-european; joi, la Patria, de la 8.30, sau, daca nu, la Elvira, sambata, de la 7
Brendan si secretul din Kells – din cate am putut (pre)vedea, favoritul competitiei, deci, orice ar fi, vineri la 6.30 o sa incerc sa ajung la Patria, sau daca nu, la Elvira, sambata de la 9. cred ca n-o sa fie aglomeratie (atat de mare)
Film Noir - ca si la Povestea caprei, nu cred ca filmul ma va da pe spate, dar sunt curios sa vad aceasta coproductie americano-sarbeasca, nu stiu daca o prind in seara inchiderii, sambata de la 8.30, dar sigur gasesc locuri duminica la Union.
Ponyo – sambata de la 7 la Elvira, sau duminica, ceva mai devreme, tot acolo.
Spirited away l-am vazut deja, dar cine nu l-a vazut, sa nu rateze.
Mai sunt cateva titluri care mi-au atras atentia, dar deja am exagerat cu aceasta lista, tinand cont cat timp liber am la dispozitie. Vreo recomandare legata de ce sa scot sau sa adaug? Ce e pe lista voastra de nu rata?
Din singurele două webcomicuri traduse în română de care ştiam (în afară de cele de aici), a mai rămas, se pare, unul singur.
Primul este Wulffmorgenthaler, pe siteul Umor negru – una dintre cele mai bune idei posibile, din păcate, nu prea bine implementată – are deseori greşeli de ortografie, fontul nu are nicio legătură cu originalul, dar, per total, bine că există… Are mulţi cititori, dacă e să ne luăm după numărul de ratinguri, şi asta e suficient pentru a ne bucura.
Iar despre cel de-al doilea, Dilbert, pe BizCity, nu are rost să explicăm ce şi cum, este super-cunoscut pe plan internaţional şi se potrivea de minune în revista Biz.
Am descoperit abia azi că nu mai e actualizat. Şi nici la arhivă văd că nu mai există acces. Mi-ar plăcea să cred că are legătură cu problemele cu care se confruntă trustul din care face parte siteul, şi nu cu lipsa de interes a publicului…
Aflăm de la Asociaţia Jumătatea Plină:
Foarte mişto şi clar voi încerca să ajung şi eu. Mă bucur enorm să descopăr asemenea iniţiative.
Nu mă prind însă care e treaba cu banda desenată alternativă. Alternativa la ce? Avem noi o mişcare atât de puternică de BD mainstream încât să avem nevoie de alternative?
Eu zic să mergem să-l vedem pe domnul belgian şi să descoperim.
Pentru astăzi, vă recomand un webcomic românesc plătit de Microsoft pentru a-şi promova sistemul de operare – e vorba de ofertele acelea de calculatoare noi în care Vista e preinstalat.
Mă încântă ideea de campanie, abordarea relaxată şi pe target, faptul că au ales un autor cunoscut în blogosferă (îl avem şi aici la noi, cu creaţiile sale neplătite, pentru care îi mulţumim din nou) şi, mai ales, faptul că webcomicsurile încep să fie luate foarte în serios la noi, ca o formă de comunicare viabilă cu publicul internetizat.
Nu mă încântă că eu de-abia acum dau ştirea – voi încerca să fiu mai pe fază de-acum 
Altfel, enjoy benzile de pe siteul nostru… Şi nu uitaţi să ne recomandaţi prietenilor!
Aflăm via Salon BD că la ediţia de anul acesta a Salonului Internaţional al Benzii Desenate din Belgrad, marii câştigători sunt românii Marian Mirescu şi Cristian Ioan Păcurariu, cu BD-ul intitulat “Dracula”.
Această ştire va propulsa nuvela grafică “Dracula” a autorilor sus-menţionaţi direct în topul Diverta al vânzărilor. Cam asta am visat eu azi-noapte. După care m-am trezit şi am început să mă gândesc cum aş putea să pun mâna pe poveste. Preferabil în română. Ştie cineva? Că-s foarte curios s-o citesc.
Update: Tot eu am aflat, via comentariile de la articolul mai sus menţionat 
)
Versiunea originara romaneasca, “TEAPA”, va fi in AH, BD! #18. Ca de obicei, la Salonul BD din octombrie, va fi prezent “magazinul evazionist de subcultura pentru toate elitele” – comentariul lui Maxim.
Am tot auzit vorbindu-se că viitorul benzilor desenate stă în distribuţia lor prin telefoane mobile. Am descoperit azi o editură foarte ambiţioasă care face asta – Ave! Comics.
Sistemul e simplu, dacă ai un smartphone şi legătură la internet. Alegi titlul (are şi o previzualizare ca să te prinzi despre ce e vorba), cumperi, plătind prin mai multe metode, după care primeşti acces la BD. Dacă vă interesează, aici este un exemplu al felului în care arată un BD pe mobil.
M-am uitat prin titluri şi am găsit o grămadă de conţinut interesant.
Cel mai simpatic mi s-a părut Bludzee, al destul de faimosului autor şi pe la noi, Lewis Trondheim. Aventurile ei zilnice, tipice pentru o pisicuţă de casă, sunt geniale, iar felul în care siteul se actualizează e ingenios (în fiecare zi, câte o creangă nouă pe copacul lunar). Puteţi citi toată luna august pe site. Iar cu mai puţin de 8 euro pe zi an (mersi, Vasilică!), puteţi primi zilnic aventurile ei pentru tot anul, adaptate, ca format, pentru telefonul mobil (iphone sau blackberry).
Smoking Cool Cat (adică, mai prozaic, Octav Ungureanu) este cel de-al doilea român pe care îl includem printre autorii Webcomics.ro.
Entuziasmul lui cu efect contagios i-a adus de la un blog pornit mai mult în joacă, pentru prieteni şi apropiaţi, un adevărat brand în blogosfera românească, iar asta se datorează în primul rând caricaturilor şi benzilor sale desenate. Acelaşi blog i-a adus colaborări şi expunere la un public mult mai larg, prin publicaţii de mare tiraj precum Compact (cu Iepuraşul Urban) sau Şapte seri, ceea ce nu e deloc puţin lucru la cei 26 de ani ai săi. Iar dacă în continuare, deşi e prima oară că auzi de el, dar nu poţi identifica motivul pentru care desenele sale îţi par atât de familiare, atunci e posibil să-l fi cunoscut prin intermediul evenimentelor pe care a început să le organizeze. Tare, nu?
Spuneam că entuziasmul lui este contagios. De cum l-am anunţat de proiectul Webcomics, s-a implicat instant, fără nici măcar să i-o cerem expres – a scris pe blogul său despre noi, a tweetuit, a dat sfoară-n ţară. Iar apoi, nu trecea săptămână să nu vină cu idei şi propuneri legate de site. Iar asta, într-o ţară de cârcotaşi, dovedeşte, fără tăgadă, că iubeşte ceea ce face mai mult decât orice şi înţelege cât de important este să le împărtăşeşti şi celor din jur entuziasmul tău.
Pentru a afla mai multe despre el, poţi citi acest interviu cu el, sau, cel mai bine, vizitează blogul său, unde, în afară de desene, vei găsi o colecţie impresionantă de recomandări şi linkuri mişto despre benzi, desene animate, grafică etc.
Ca de obicei, dacă vrei să te bucuri de toată selecţia de benzi şi caricaturi semnate Cool Smoking Cat, nu uita să te abonezi prin RSS. Nu de alta, dar altfel există pericolul să uiţi să ne mai vizitezi la câte ai pe cap. Şi-ar fi păcat să-ţi petreci restul zilelor trist(ă) şi supărat(ă), într-o lume fără bedeuri 
La cererea telepatică a publicului de pretutindeni, de astăzi, începem să adăugăm printre webcomicsurile de pe site şi producţii româneşti.
Primii pe listă, Aristocraţii webcomicsurilor româneşti – doamnelor şi domnilor, CEVA MARUNT!
Sunt primii noştri români nu pentru că am fi făcut noi vreun clasament al comics-artiştilor autohtoni, ci pentru că s-a întâmplat să fie printre primii care au acceptat să-i reedităm şi aici.
Probabil că vă întrebaţi deja de ce i-aţi citi pe Webcomics şi nu direct pe siteul lor. Sincer, mă bazez pe lenea voastră de a parcurge arhiva lor stufoasă. Ştiu că e mult mai uşor să vă abonaţi aici la RSS şi să râdeţi la glumele lor de câteva ori pe săptămână prin intermediul selecţiei noastre. Asta o dată.
În al doilea rând, pentru că aici veţi găsi doar benzile lor, nu şi restul publicităţii deşănţate pe care o fac pentru spectacolele lor de stand-up comedy. Pe care, totuşi, vi le recomand din inimă, mai ales dacă apreciaţi umorul „un pic mai deştept”, defect pe care şi-l recunosc chiar ei. Dacă nu i-aţi văzut niciodată în desfăşurare, vă puteţi prinde despre ce e gen de umor e vorba aici.
Comicsurile ceva marunt sunt o extensie a acestui umor un pic mai deştept, iar dovada este că dacă eşti un pic mai… încet, probabil că nici nu o să înţelegi majoritatea poantelor (important de clarificat e că dacă înţelegi poantele lor şi tot nu ţi se par amuzante, nu înseamnă că eşti încet, ci doar prea finuţ).
Mie, personal, îmi place nu doar cinismul cu care îşi tratează subiectele, ci şi stilul de desen.
În concluzie, abonaţi-vă cu încredere. Dacă încă nu aţi învăţat să folosiţi RSS readerul (de ex., cel oferit gratuit de Google), nu uitaţi să reveniţi pe aici. În săptămânile ce urmează sperăm să ajungem la un număr cât mai mare de comicsuri româneşti. Începând chiar de mâine, când îl vom introduce pe Octav. Care Octav?
Dacă încă nu v-aţi prins (*hint* alege dreapta sus *hint*), teamă mi-e că veţi afla abia mâine.
În ultimul post, am încercat să explic fenomenul BD românesc, aşa cum îl văd eu. Wanna reamintea de revista Quadrat în comentarii, apărută pentru prima oară în 1996, care, din păcate, nu a supravieţuit decât două numere. Recunosc că eu în timp ce scriam articolul de data trecută, mi-am amintit doar de revista Carusel, un alt proiect sublim, dar (acum) inexistent. Nu l-am pomenit pentru că, de fapt, aceste două reviste nu au reuşit niciodată să se apropie măcar de statutul pe care îl aveau Pif sau Rahan în conştiinţa culturală a României. Poate că am fost nedrept, aşa că mai bine vă mai bat puţin la cap. Promit să nu o fac prea des şi să păstrez aceste discuţii pentru forum.
Trecând din nou prin paginile revistei a cărei copertă o găsiţi mai jos, recunosc că m-a apucat tristeţea. Atât de mult efort creator şi logistic din care rămâne doar nostalgia unui topic de forum (click pe imagine pentru forumul în cauză, unde puteţi citi numărul 1 complet al revistei Quadrat (1996), scanat şi postat de un fan cu acordul deţinătorilor de drepturi de autor):
Şi iarăşi încep să filosofez, aşa că păzea.
După revoluţie, fanii şi creatorii de BD românesc au sperat că se poate. Regulile economice pre-internet le-au dovedit că e greu să impui un proiect editorial fără o piaţă bine formată pe nişa ta. Chiar şi dacă reuşeşti să tipăreşti, să distribui (iar costurile sunt surprinzător de mari pentru a face asta), cel mai probabil nu-ţi vor rămâne fonduri pentru promovare. Ca dovadă, editurile româneşti cu bani care tipăresc benzi desenate străine reuşesc să scoată număr după număr. Nu atât prin dedicare, cât prin calcule bine puse la punct, în care pierderile iniţiale fac parte dintr-un plan de marketing pe termen lung, în care pierderile sunt recuperate dintr-o piaţă formată.
Cel mai trist a fost însă când mi-am dat seama că o revistă precum Quadrat ar fi un super-proiect pe online. Citeam undeva că noi suntem generaţia C, adică generaţia Conţinut (eng. content). Webcomics.ro este un exemplu foarte bun. Cu fonduri minime (vorbim de câteva sute de euro pe an) şi multă muncă, poţi crea o platformă de comunicare cu şi pentru ceilalţi fani, care nu se adresează doar lor, precum un forum de pe un site oarecare.
De ce nu avem sute de siteuri cu benzi desenate din care să le alegem pe cele mai bune? Sau măcar unul, dar de care să nu te mai poţi dezlipi?
Ce există acum (cred că o listă de explorat de început poate fi considerat acest forum) nu cred că este suficient. BD-ul sau comicsurile trebuie să coboare în stradă, via internet. Altfel, va muri împreună cu tiparul. Cu alte cuvinte, curând.
P.S. Nu sunt nebun, ştiu că tiparul nu va muri niciodată complet. Dar probabil că va deveni un fel de caleaşcă a transportului – apanajul unei clase restrânse, pentru ocazii speciale şi pentru a hrăni anumite orgolii. Altă discuţie.