Alin: Ne apropiem de final și de un pic de pauză între volume cât timp se reorganizează intern editura.

Ioana: Da, se pare că numărul 7 va apărea pe 9 martie, pauză numai bună să putem populariza publicația cât de mult posibil. Ar fi păcat ca din cauza distribuției să-i fie tăiate aripile acestui proiect, mai ales că nu mă pot gândi la altă bandă actuală care să se ridice la nivelul popularității acesteia. În centrul Bucureștiului avem Rabit Comics, avem mediul online, dar foarte mulți oameni au ratat numerele sau o parte din ele pentru că nu au fost de găsit la Inmedio sau Cărturești și încă mă chinui să aflu de ce. Inițial n-am crezut că asta ar fi problema, dar am fost de curiozitate în vrea două puncte Inmedio, am întrebat de revistă și nu am primit răspunsuri clare. Vânzătorii ori spuneau că nu o au, ori că nici n-au auzit de ea. În același timp, ținând cont că de la numărul 7 încolo povestea se va distanța masiv de serial, sper să crească și curiozitatea cititorilor și fanilor cât să apeleze la mediul online dacă nu există o metodă mai la îndemână pentru a pune mâna pe revistă.

Alin: Eu o tot iau de la Mangashop că-i în drum spre casă. Acum, nu știu dacă-i problema musai în București, că aici puncte de desfacere-s destule, ci în provincie unde-s multe orașe care n-au decât un Inmedio într-un Kaufland la mama naibii. Sau deloc. Comicshop lansaseră un abonament care mai scutea din transport și ar fi fost o soluție. O metodă ușoară pentru toate astea ar fi fost, din punctul meu de vedere, să calce pe urmele lui Image cu distribuția digitală. Fiindcă spre deosebire de HAC(care până și ei se distribuie digital prin SuperErou) materialul e deja online, deci doar s-ar oferi piraților de nevoie un mijloc să-l achiziționeze sprijinind editorul.

Al cincilea număr se deschide cu un avertisment grotesc care nu prea lasă distracția tipic sudistă să relaxeze. Îs atât de americane și în același timp de provinciale acele prime pagini. Toată lumea trage cu arma și se antrenează să împuște în cap lighioane nemoarte. TOATĂ lumea, inclusiv Carl, fiul de șapte ani al lui Rick. Babe acre bârfesc moșnegi pe la spate. Bărbații se sprijină reciproc împotriva femeilor.

Ioana: Adevărat, dar dacă stăm să ne gândim puțin, atitudinea lor este exact cea pe care ar adopta-o americanii. Sunt sigură că în timp ce noi ne gândim că nu am proceda așa, am găsi o strategie care să lase loc de întors copiilor într-o societate normală când va fi cazul, o grămadă de oameni se gândesc că ar proceda la fel. Pentru mulți, paginile astea pot reprezenta un moment de respiro, de liniște și pace. Iaaa uite ce fericiți sunt toți cu arma în mână. Cu siguranță Kirkman transmite ceva ce poate fi înțeles ori ca o lecție proastă, ori ca o satiră adusă comportamentului tipic american. Ținând cont de popularitatea benzii, mă îndoiesc totuși că ar vedea mulți părțile de genul ăsta ca fiind satiră.

Alin: Shane pare o bombă pe cale să explodeze, însă nu știm cât de lung îi este fitilul.

Ioana: Fiind un număr care se axează foarte mult pe dezvoltarea personajelor, era destul de normal să vedem tot mai în detaliu trăirile lui Shane, care încă nu s-a adaptat ideii că Rick e în viață. Își menține punctul de vedere că el a ajutat familia lui Rick să trăiască și vorba ta, nu se știe cât mai poate ține asta în el. Mă bucur totuși că fitilul pare să-i fie destul de scurt, un triunghi amoros prea complex n-ar fi fost o bilă albă pentru o bandă cu suflări descompuse, chiar dacă este centrată pe reacțiile oamenilor nas în nas cu acestea.

Alin: Hm, eu cred că tu știi ceva ce n-ar trebui spui. 🙂

Ioana: Știu doar că-s doi bărbați în toată firea, prieteni si foști colegi de serviciu, iar amândoi sunt puși în fața reîntâlnirii neașteptate. N-ar trebui sa îngroape rapid securea și să învețe oamenii să se apere în continuare, fiind cei mai pregătiți? Mie asta îmi pare cea mai strategică soluție.

Alin: Apoi toată lumea face un foc de tabără și-și împărtășesc poveștile de viață, ceea ce era și cazul, fiindcă am petrecut patru numere alături de oamenii ăștia și de abia le știm numele. Nici măcar nu știu dacă le știam numele tuturor. Și-i bine ales momentul fiindcă inevitabilul se produce și apar zombii. Însă fiindcă toți au avut arme și s-au antrenat s-au apărat. Inclusiv copilul a făcut victime. Nu-i un pic de fantezie libertariană aici?

Ioana: Deși liniștea de înaintea furtunii este introdusă într-un moment clișeic, era nevoie de ea. În afară de numărul în care a ajuns Rick la tabără, n-am avut momente în care să putem afla prea multe despre personaje, dar era totuși nevoie de set-up-ul inițial al situației pentru a ajunge la dezvoltarea lor. Abia de acum încolo simțim că putem judeca tot grupul sau consona cu el. Până acum aveam un protagonist, personaje întâlnite fugitiv, dar banda nu putea sta în picioare pe atât, mai ales având ambiția ca focusul principal să fie pe oameni. Atacul zombilor asupra grupului din jurul focului de tabără nu este lipsit de victime, dar într-adevăr cadrul cel mai puternic este cel în care Carl își apără mama. În primul rând pentru că lucrurile ar fi trebuit să fie invers, iar în al doilea rând Tony Moore reușește să ilustreze chipul copilului de așa manieră încât te întrebi dacă va fi vreodată Carl integrabil într-o societate normală. Din păcate, Rick cel sudist care își învață copilul să tragă cu arma există și în lumea reală, actuală, în care nu suntem atacați de nimic. Din păcate, “pe ei, pe mama lor” este prima reacție a americanilor la deja prea multe evenimente care nu-i atacă nici pe zecime cât în banda asta. Este un moment al benzii care reflectă realitatea crudă, dar important ar fi să conștientizeze cât mai multă lume asta și să se întrebe cum ar acționa în locul personajelor. Ceea ce poate fi văzut de mulți, repet, din păcate, ca fantezie libertariană, sper să fie văzut de măcar la fel de mulți ca pe o satiră sau un semnal de alarmă. Până la urmă, libertariarismul ăsta tipic american are de cele mai multe ori consecințe ireparabile. Să vedem, totuși, cum și dacă va reuși să se dezvolte Carl ca un copil măcar cât de cât normal.


Lista distribuitorilor revistei.

Pe Ioana o puteți găsi scriind și pe GeekZone.