comics-sovereign

Fantasyul în general este foarte eurocentric. Ori derivându-se timid din Tolkien cu elfi, orci și regate umane care se bat într-un Ev Mediu pseudo-european ori tolkienizând mituri, legende sau chiar evenimente istorice europene ajungând până la urmă la aceeași drăcie. Dar atunci când subgenul își propune expres să se inspire din istorie și să o lase un pic mai moale cu fantasticul parcă această orbitare în jurul Vechiului Continent devine obositoare și cumva plictisitoare. După o vreme A Song of Ice and Fire, Witcher, Black Company, Berserk sau The First Law (ok, asta iese un pic de Evul Mediu) ajung să-și păstreze ceva specificitate doar prin calitate. Probabil e nevoie de mult mai multă muncă de cercetare pentru a ieși cu succes din zona asta. De aceea mă bucur că s-a găsit Chris Roberson să o depună construind Sovereign.

Reducând premisa la structură și curățând-o de detaliu nu pare nimic original, ba chiar suspect de derivativ. Într-o lume care parcă reiterează istoria unui continent schimbând ceva nume și date pentru a-și permite introducerea unui fior de magie, se perindă câteva grupuri de personaje din diferite categorii sociale, fiecare cu propriul țel. Însă faptul că își trage inspirația nu din Europa de Vest, ci din India face ca totul să se simtă proaspăt și oferă fantasticului din nou o șansă să farmece.

Prințul Janramir se războiește cu frații săi pentru tronului unui marelui regat Khendish, Neerani învață să mânuiască focul lui Kali (sau al unui zeu care-i seamănă) folosindu-l pentru a se elibera din sclavie și o trupă de iluminari(parte mistici, parte trupe de elită, parte gropari) încearcă să aducă vestea unei amenințări fantastice unor urechi prea preocupate de treburi lumești și imediate.

Mistica Indiei, sistemul ei de caste, opulența și diversitatea nu sunt exploatate orientalist, ci cu un aer sincer al descoperirii și înregistrării prezentând nu doar extraordinarul, spectaculosul și scandalosul, ci și banalul, normalul, asemănătorul. Asta se realizează prin prisma unor exploratori dintr-o țară mult mai elisabetană care nu a cunoscut magia ce vor să ajungă la curtea lui Sanram Rhan.

Narațiunea-i economică și se folosește de numeroase trucuri pentru a-și mișca povestea cât mai bine fără a împiedica cititorul în detalii. Grafica lui Paul Maybury umple golurile care rămân fără a gâtui nici el receptarea printr-o prea puternică specificitate. Are o informalitate primitoare în desen lăsând tușele de cerneală și hașurile din peniță să definească, dar și să rămână doar pete grafice. E un efect estetic foarte plăcut.

Mi se pare că Sovereign s-a pierdut printre toate benzile fantasy și SF lansate în ultimii ani la Image. Chris Roberson a început să producă cele mai bune benzi din carieră de abia după ce a tăiat toate legăturile cu Marvel și DC, ceea ce l-a lipsit de o bază de fani, de o platformă să o promoveze, deci și de un interes din partea publicațiilor profesioniste să o facă ele însele. Și e păcat, fiindcă este ceva frumos aici, iar asta nu doar pentru o bandă desenată.

Banda poate fi comandată de aici.