La final de an vreau să fac un top mai narcisist listând textele mele preferate comise în 2014. E o postare foarte low-effort, dar e un cadou de Crăciun pe care-s dispus să mi-l fac.

Pornind în ordine cronologică începem cu:

Nu mă impresionează cum arată Saga

E plăcută. Are figuri realiste, trasate în linii energice și chipuri care conferă credibil emoție. Își face treaba, dar cam atât. Nu este ceva ce vreau eu de la o bandă desenată și nu mă surprinde făcându-mă să cer ceva al ei de la alte benzi.

Frozen: Watchmen al filmelor Disney

În care tratez Frozen ca o deconstrucție a formulei filmelor cu prințese de la studiourile de animație Disney.

Calitate obiectivă

Ăsta-i textul care a scos dopul mai multor texte cu tendințe SJW.

Dar nici măcar nu vorbim despre ”artă”, ci despre divertisment (orice divertisment, nu doar bandă desenată). Divertisment care se eschivează cu succes criteriilor estetice împământenite mizând tocmai pe satisfacerea unora specifice, interioare și în continuă fluctuație. Nu există gusturi în divertisment. Nu există calități în divertisment. Există mode și opere care își înțeleg poziția într-un anumit timp și loc. Mode care se decid și se negociază de către oamenii care participă la creație și consum.

Drumul către Watchmen

Îmbinarea, rafinarea și extinderea a trei texte despre influențele peste care s-a clădit Watchmen. Întâi au fost cele trei texte, apoi o prezentare și în final articolul de pe Lapunk.

Mult mai gravă îmi pare însă sugestia că majoritatea calităților stilistice și tematice găsite în Watchmen nu ar veni din banda desenată, ci din afara ei. Din film și din literatură sau inventate din neant de Alan Moore. Și acesta ar fi scopul prezentării de față. Să arate cum toate elementele necesare operei lui Moore și Gibbons se găseau deja în banda desenată nord-americană de gen.

Do you even 2014?

Un articol despre locul graficii pixelate ca o stilistică utilă și validă în jocurile video contemporane.

Afterlife with Archie Vol. 1 Escape from Riverdale

Una dintre multele recenzii scrise pentru Mangashop. Nu știu sigur dacă îmi place ea în sine sau pur și simplu reușește să-mi aducă aminte de o bandă care mi-a plăcut neașteptat de mult.

Molleindustria

Aparent scriu rar despre jocuri video, dar când o fac scriu mult și, ținând cont de reacții, nu foarte interesant. Mie tot îmi plac textele alea. Nici estetic, nici analitic, nu cred că este unul dintre cele mai reușite articole. Dar sunt foarte mulțumit de descoperirea făcută și sper că pot să o transmit mai departe.

Pe cât de didactic este Oiligarchy și maximalist în felul cum își prezintă informația, pe atât de abstract și minimalist este To Build a Better Mousetrap, lansat pe 1 mai 2014(*wink* *wink*). Tot un joc de management, însă mult mai simplu, mai elegant, mai plăcut nu doar viziual, cât și cinestetic. Interacțiunea se face trăgând efectiv personajele, fluturându-le și scăpându-le ca pe impii din primul Dungeon Keeper. Fără butoane și liste și meniuri. Nu are tutorial, nu are niciun fel de text explicativ, a abandonat caricaturile drăgălașe din jocurile anterioare în favoarea unor personaje stilizate și siluetice cu cap de șoareci, respectiv de pisici, amintind un pic de Maus. O parte importantă din joc constă în a învăța să îl joci.

Miracleman – Neil Gaiman și Mark Buckingham

Text din seria Canon Nou despre Miracleman scris de Neil Gaiman și ilustrat de Mark Buckingham.

Atât Miracleman, cât și Sandman împart focalizarea pe personaje periferice poveștii de ansamblu și efortul de a caracteriza actorii principali drept zei. Intangibili, neinteligibili, implacabili și reci sau cuprinși de o voluptate inumană. Atât zeii din Sandman, cât și familia Miracle sunt ființe stranii în a căror psihologie textul nu face eforturi să pătrundă. Pentru că nu poate.

Interview with Mawil

Nu-i ceva propriu-zis scris de mine, în niciun nu ce am scris eu este interesant, dar tot este una dintre cele mai faine și utile chestii apărute pe site tot anul. Sunt destule observații aici care cred că ar trebui să pună pe gânduri, cu atât mai mult cu cât vin dintr-un loc cu ceva autoritate.

This is also the problem for Germany with the comics scene, when you are selling a book, when you find a new customer, if you aren’t taking this customer from another comic publisher, then for each customer you have to make a new reader for comics in general. Because very few people are reading comics in Germany so you don’t have to only advertise your own book, you have to advertise comics in general.

Blackwell

Despre o serie de jocuri adventure independente. Mi-a plăcut să-l scriu.

Mickey pe Dunăre

O să o zic sincer acum, ăsta-i singurul text despre cele patru romane grafice în colaborare cu cehii pe care aș fi vrut să-l scriu, pe care m-am simțit inspirat să-l scriu și în care mi se pare că am avut ceva interesant de spus.