Partea I

3. Brass Sun

BRASS-SUN-2

Revenind în sfera Young Adultului găsim Brass Sun de Ian Edington și I. N. J. Culbard. Despre Culbard am vorbit când a fost vorba despre adaptări în bandă desenată și în discuția aia lungă cu Mihai despre New Deadwardians. Îmi place mult de omul ăsta. În fine. Brass Sun este publicată în foileton în 2000AD și e puțin opusul a tot ceea ce iese în acea revistă, însă în același timp este și unul dintre cele mai bune stripuri recente de acolo. De aceea cred că Rebellion l-a și ales pentru a fi reeditat în propria revistă pentru publicul nord-american.

Începe într-o lume cuprinsă de gheață, urmărind-o pre Wren trimisă de acasă de către bunicul său excentric, amândoi urmăriți de o biserică ce neagă iarnă nesfărșită care se abate peste întreaga lume. În scurt timp, Wren descoperă că planeta sa stă înfiptă într-un sistem solar de tinichea, cu un soare de alamă în centru. Un model educațional la scară 1:1, precum harta Imperiului din scurta povestirea a lui Borges.

Brass Sun condensează în universul său imposibil istoria lumii occidentale prin prisma unor teme care revin aproape obsesiv. Religie și persecuție religioasă, glaciațiuni, lideri egocentrici cu fler de manipulatori, revoluții științifice reprimate de interesele celor în putere, diviziuni în clase sociale, revoluții și perioade întunecate de recesiune. Motive se acumulează încărcând fibra narativă până la limită ca în cazul Inchiziției ce se opunea modelului heliocentric al universului peste care se suprapune mișcarea de negare a schimbării climaterice.

Totul este așezat sistematic, simplificat ca într-un catalog, privind experiența umană abstract, ca pe o colecție de vicii și pasiuni, conflicte care se reiterează. Însă asta nu înseamnă că nu are suflect. Din contra, funcționează deosebit de bine o bandă de aventură, cu personaje interesante și decoruri curioase, cu diferite intrigi țesute pe lângă principalul fir epic și personaje ale căror țeluri tind să le testează caracterul.

2. Finder

3753644-01

Finder e un pic ciudată. Carla Speed McNeil a început să-l publice prin ‘96 când primul val de benzi de gen independente stârnit de titluri ca Cerebus, A Distant Soil sau Bone înceta să mai aducă la mal altceva în afară de lucrări amatoricești și autoparodice, pierzându-se nu doar printre ele, dar și printr-o industrie falimentară. În schimb a fost una dintre primele benzi de gen serioase, lucrate profesionist care să profite de formatul webcomicului, celebrată și premiată pentru asta, însă într-o perioadă în care tehnologia îi limita atât potențialul artistic cât și răspândirea. Acum și-a găsit o casă stabilă la Dark Horse, care scoate colecții frumoase, adnotate atât ale volumelor precedente, cât și curente.

Finder e un pic ciudată și ca subiect. Îmi amintește de ciclul Hanish al lui Ursula K. Le Guin, și un pic de Dune dar fără a le fi deosebit de tributar. Are protagonistul outsider care se plimbă printr-o lume fantastică mereu la granița cu ”uncanny valley”, plină de lucruri care amintesc de realitate, însă ruptă de ea prin elemente fantastice luate ca atare. Fără a fi direct polemică, prin felul în care își construiește lumea, forțează cititorul să examineze ce este în jurul său. E interesată în special de interfațarea culturilor aflate la diferite nivele tehnologice, dar și de rolul etniei în definirea culturii, impactul războiului, funcționarea unei societăți anarhocapitaliste și suprasaturate mediatic.

Cu excepția ultimului volum Finder este alb-negru, complet realizat de mâna lui Carla Speed McNeil și are acea puritate grafică ce tinde să dispară chiar și din benzile alternative, iar cu atât mai mult din cele de gen, fiind de apreciat tocmai nedorind să impresioneze stilistic.

1. Multiple Warheads

01

Multiple Warheads a început ca o povestire scurtă într-o antologie de benzi pornografice, a continuat într-o antologie a colectivului Meathaus, a trecut pe la Oni cu un număr lung de 80 de pagini și în final a aterizat la Image cu o miniserie de patru numere, căreia i se anunță continuări. Și este originala bandă SF despre niște fugari hipstări care traversează o lume foarte dubioasă populată cu creaturi himerice, făcând sex, citind, distrându-se în timp ce lucruri mai degrabă li se întâmplă, decât sunt amorsate prin acțiunile lor.

Ce cucerește la Multiple Warheads, și opera lui Brandon Graham în general, este realizarea grafică într-o neîncetată evoluție, perfect exemplificată în evoluția acestei serii. Producând atât panorame învăluitoare, cât și momente de o dulce intimitate, controlând atent timpul lecturii prin elaborarea secțiunilor diagramatice, refuzând să trateze convențional instrumentele mediului, descoperind culoarea nu doar pentru a amplifica atmosfera și a afecta estetic, dar pentru a permite acumularea de informație, Graham a ajuns să își stăpânească influențele, devenind una la rândul său.