După succesul câștigat de HAC, campania încheiată de finanțare a lui Prâslea cel Voinic și într-o mai mică măsură rejuvenarea carierei lui Puiu Manu publicul cosmopolit român a început să ceară altceva. Ceva care să nu fie inspirat de folclor sau istorie sau România tradițională. Ceva proaspăt, îndrăzneț și original care să vorbească, chiar dacă prin prisma genului, despre realitatea contemporană cu ale ei încâlceli și anxietăți.

20140618_233223

Iar Robert Matei (zis Robert Orbert sau Lautrec) a oferit prin romanul său grafic Profeția Urbană un posibil răspuns la aceste cereri. În subiect măcar. Banda se anunță ca o aventură disperată într-o postapocalisă ecologică, dar ajunge să meargă mai departe de nevoia tânărului Urs și a bătrânului Schijă de a smulge din brațele subpământenei Lume Noi ceva din existența ce le-a fost furată, oferind viziunea unei societăți totalitare conduse prin religie și droguri, punându-și personajele să înfrunte roboți ucigași și să treacă prin experiențe spirituale. Iar apoi lucrurile devin ciudate.

Autorul a binevoit să-mi răspundă la câteva întrebări:

Așa de încălzire, spune vreo două vorbe despre tine. Cine-i Robert Obert, ce-i place să facă în afară de grafică?

Robert Obert e un tip care se plimba mult, asculta muzica, merge la festivaluri, ii place sa manance si sa guste chestii exotice (plante, carnuri, femei)

De ce Robert Obert? Nu-i ciudat ca pseudonimul internautic să devină unul fizic și să fie numele pe care ajung să ți-l atribuie cei mai mulți oameni?

Nu-i ciudat, e firesc. Ajungem sa ne identificam cu cine spunem ca suntem pe net, asta daca ti-o asumi, evident, la mine n-a fost chiar la oha, am vrut sa para ca te balbai cand imi zici numele asta. Plus ca ii da asa o romantica redundanta toata treaba asta. Repetitia e mama invataturii si a cirozei, cum zicea un prieten.

p1_1

Robert, care-i istoria ta ca cititor de bandă?

Evident ca mi-au picat in mana Pifurile si Rahanurile cand eram mic, Asterix, Bamse, tot ce era prin revista Cutezatorii prin anii 90’ (za early years), dupa care am pus ghearele pe niste Marvel si DC traduse -soc si groaza- in italiana, de unde am invatat in prima faza si italiana de balta pe care o stiu si acu’. Toate astea se intamplau pana prin 96-97 cam asa. Dup-aia au venit o gramada de chestii de pe la Egmont, a tot aparut lume cu reviste luate din afara, am vazut lucruri. Tarziu de tot cand am inceput a folosi internetu’ mi s-au mai luminat si mie altele afara de universul american si bedeaua frantuza. Tin minte ca prima chestie care mi s-a parut interesanta a fost o carte care ma speria initial prin coperta , era un pirat care urla. De fapt era un album de la Dargaud cu o aventura de-a lui Barbe Rouge, care era cu un vas fantoma. Eh, ce sa-mi ceri la 4 ani ? Dupa aia am dat de Spawn, care m-a dat pe spate cu obscuritatea aia a lui.p2_1

Cam ce citești acum?

Acu citesc ce prind de pe la noi, n-am mai cautat strainezuri. Ultima a fost de la Tamba, Cei de dincolo, niste fanzine care mi-au ajuns in gheare si evident, Unicul Prozin.

Cum ai ajuns să faci bandă desenată? Ai vrut dintotdeauna să faci bandă desenată? Cam care au fost proiectele de până la Profeția Urbană?

Bai, banda desenata mi-a intrat in sange de cand eram mic, iar acum mi se pare foarte ofertanta.

Daca tot aveam ceva albume incropite de pe ici colo, m-am apucat sa le copiez, mic fiind. Desenam personajele ca nebunii, in fiecare zi copiam pose uri, mai ales din astea cu super eroi, ma fascinau lumile lor fantastice. M-a obsedat Spider Man muulta vreme.

Mi-amintesc ca eram destul de mic si aveam un omulet gasit intr-un ou Kinder (care by the way, acum are niste mizerii ordinare la surprize) cu o masca de scrima sau ceva in genul asta. Si mi s-a parut tare asa ca i-am facut o banda desenata de actiune, cu foi A4 capsate sau legate cu sarmulita subtire, desenate cu pix. Apoi a venit seria cu aventurile mele gandite pentru Spider Man, dupa care Batman.Tot cu pixu’, ca deh, Romania saraca. Si apoi varianta mea la familia Addams, era o chestie dubioasa si funny, ceva McHorror’s parca. Apoi copiam personaje din desene animate, aveam eu idei pentru povesti noi , nu stii daca iti mai amintesti de pilda de Freakazoid, eh, am facut o brosurica d-asta  capsata si cu el. Apoi am mai crescut, mai tarziu s-a editat iara revista Cutezatorii pe la Ploiesti si m-am dus peste cucoana de la redactie ca vreau sa fac bedeu si daca n-o coafeaza. A zis da, ne-am imprietenit si cred ca astea au fost primele care au si aparut tiparite undeva, cred vreun an. Dupa care am tot facut diverse proiecte proiectele idei, glume de autobaza, psihedelice,  toate in banda. Si uite-ma aici, cu barba.

p4_1

Vezi banda desenată diferită în mod fundamental de alte medii artistice de ai ales să spui povești prin el?

Fundamental n-as zice, ca pana la urma se bazeaza tot pe instrumentele celorlalte medii, doar ca e forma de prezentare mai interesanta, felu’ in care spui povestea asta in imagini diferit fata de incadrarile celelalte.

Știu că în numărul 13 (2012) din Revista Comics ai publicat un demo pentru Profeția Urbană, iar pe Schijă, personajul principal, l-am mai văzut prin diferite locuri. Ai avut în tine de mult timp povestea din bandă? A trecut prin multe permutări până să prindă formă?

Povestea asta zace de niste ani. Initial a fost gandita ca o serializare a unui personaj care isi cauta esenta undeva in cosmos, era ceva amorf atunci, dupa care s-a impletit cu o tona de intamplari, lucruri care m-au influentat in mod direct, care mi-au dat damage psihologic sau care pur si simplu ma macinau cumva, si incet s-au sedimentat primele chestii. Mi-am scris niste drafturi, am schitat ceva cadre, prin 2012 au prins o forma care mi se parea misto, le-am trimis la Comics. Prin iarna am facut tot felul de plimbari, una prin Paris pe unde vedeam cu ochii. Mi-am dat seama dupa cate mai vazusem ca nu-s chiar multumit nici de forma aia la care ajunsesem, desi bagasem 30 de pagini cu tot cu text. Dar nu te pui cu nebunu’, asa ca am luat-o de la zero, am pastrat 2 sau 3 paneluri , cred. Dar acum e in forma pe care o vedeam si in mintea mea, matuita, apasatoare, cu gama asta de culori plate, cu textu’ scris de mana, tot ce vezi pe acolo.

Da, letrajul de mână e o chestie care mi-a plăcut mult la volum. Ai ales decorul și subiectul post-apocaliptic strict pentru estetică sau e ceva mai personal? Ești și tu un profet urban?

Si estetica are rolul ei, evident. Dar e ceva mai personal, hai sa zicem ca as fi un profet urban, da.

Cu riscul de a suna băgăcios m-ai făcut curios. Ce a inspirat Profețiia Urbană? Direct sau prin osmoză. Indiferent că-i bandă desenată, film, literatură, muzică, experiențe personale?

Profetia Urbana a fost inspirata de multe lucruri, in primul rand de rezonanta pe care mi-o da lumea asta in care ne invartim, societatea, planeta. Apoi putem sa vorbim despre un cocktail de resurse care inevitabil mi-au ramas in subconstient, am citit si literatura obscura, sf, evident ca Huxley si Orwell, impletiri din spiritualitate si filozofie, chestii care ma bantuie, vise dubioase pe care le am, Ashley Wood si Automatic Kafka, morti, vii, de toate. Jegul politic, manipularea din jur, cam tot ce-i rau si apasator s-a configurat in expresia asta numita Profetia Urbana.

20140618_232305

Vorbind de influențe, care este autorul tău preferat de bandă desenată?

Habar n-am. Imi plac multi, incepand cu Kirby pana la mutantu’ ala de Kim Jung Gi. Imi mai place McFarlane, m-a atins cu Spawnu’ ala. Capullo iarasi mi-a placut, dar e cam cocalar, noroc ca deseneaza foarte bine,  John Romita Jr avea niste chestii tari in Spiderman, nu stiu sa-ti zic, sunt o tona.

Dar, este vreun autor român de bandă desenată pe care îl admiri? Și de ce?

Sunt mai multi pe care-i admir, incepand cu Sandu Florea care si-a implinit visul. Sunt cativa pe care-i admir si cu care sunt si prieten si imi place la nebunie sa schimbam idei si sa stam strans legati, pana la urma suntem o comunitate in crestere si e important sa fim asa. N-o sa-ti dau alte nume pentru ca sunt un nesuferit.

În ce măsură te simți legat artistic de alte instanțieri ale benzii desenate în România? Te simți afectat sau influențat de înaintașii tăi sau de cei din alte regiuni ale țării (Cluj, de exemplu?)? Dacă nu crezi că există neapărat o continuitate, cel puțin din partea ta, este o distanțare conștientă căutând unicitate și originalitate?

Sa stii ca sunt legat de banda desenata romaneasca pentru ca aici traiesc momentan. De asta am ales in cele din urma sa scriu povestea asta in limba romana, avem nevoie de titlurile noastre, de produsul romanesc aici, sa creasca si mai mult fenomenul, sunt o gramada de oameni buni, talentati, cum vrei sa le zici. Cluj, Craiova, Iasi, Timisoara, poate sa vina si dintr-un sat al carui nume nu-l poti pronunta, important e ca face bedeu si ca e pasionat. N-as zice ca sunt afectat sau influentat de inaintasii mei sau alte regiuni, sau daca sunt, nu capata o conotatie peiorativa. Exista diferente de stil si abordare, evident, dar fiecare isi face treaba asa cum o simte.

Ce proiecte ai pe viitor?

Am sa ma apuc sa scriu scenariile pentru urmatoarele 2 capitole din Profetie, mai am 2 proiecte cu scenariile unor prieteni care au ramas de mult in pending, niste serii fun cu umor din popor inspirat din familie si prieteni, tot felul de dracii care-mi bantuie mintea bolnavioara. O sa le vedeti cand vor scoate capul afara.

Persoanele care nu au contribuit la finanțare prin We are here suficient încât să primească un volum (ori deloc) și nu au trecut pe la Street Delivery cum ar putea să achiziționeze Profeția Urbană?

Cel mai probabil la Carturesti, inca n-am stabilit toate detaliile, inca ne revenim toti dupa Street Delivery (care pe cat de misto, pe atat de obositor e). Dar o sa anunt oficial curand.

Mulțumesc mult pentru timpul acordat și pentru răspunsuri.