ErouPeBandă încheie un text în care ne avertizează despre posibilitatea creării unei noi bule speculative a benzii desenate, asemenea celei care a devastat industria în anii ‘90, cu așa ceva

”Mai presus de toate, savurati aventurile personajelor preferate, indiferent de editura, ani sau, mai nou, etnie si religie1 : ) ”

 

Care-i o afirmație din care se pot despacheta multe lucruri, dar acum aș vrea să mă leg de ideea obiectivității aprecierii unei lucrări de artă sau divertisment, făcând abstracție de încărcătura ei politică sau etică, ci doar pe criterii estetice. Este genul de lucru care se spune des, și nu numai în ceea ce privește banda desenată, când este vorba despre un pic de acțiune afirmativă.

52e6c3c8df654

 

Poate părea o chestie de bun simț și frumoasă, așa, că până la urmă suntem cu toții egali, nu? Și fiind egali, de ce expunerea, discuția, chiar premierea să nu se facă în concordanță cu prestația și nu pentru a împlini o cotă de reprezentare demografică. De ce să sacrifici competitivitatea unui mediu în numele unei agende sociale?

Pentru că evident, absolut toți bărbații etnic majoritari 2, cis și heterosexuali care scriu sau desenează benzi desenate(și nu numai) o fac pentru că sunt absolut cei mai competenți din domeniu, iar toate premiile câștigate de ei sunt în deplină conformitate cu reușitele lor efective. Niciodată nu se face asta fiindcă omul are anumiți prieteni sau rude, că lucrează și se înțelege bine cu anumiți oameni, că este un bun profesionist în relațiile sale de muncă3, că inexplicabil este iubit de public sau că are o anumită reputație într-un alt domeniu de care editorii vor să profite. Nope! Mereu, cine este acolo este fiindcă a fost găsit drept cel mai bun om posibil pentru a împlinirea estetică a acelui proiect.

MsMarvel_Screen2

Până la un punct înțeleg astfel de plângeri împotriva unor premieri chipurile politice cum a fost lanțul de trofee de la Cannes primite de reprezentanții Noului Val Românesc, chipurile doar pentru export de suferință sau distingerea Hertei Müller cu premiul Nobel pentru Literatură 4. Pentru că, na, premiile alea se oferă ca încununare a calității operei și nu prea pentru a răscumpăra anumite condiții în care a fost produsă. Pe de altă parte criteriile estetice după care această calitate se judecă au derivat în principiu tot din unele etice (sau în opoziție cu acestea) ori ca expresie a unor ideologii politice sau pentru a diferenția culturi. Iar cultura occidental-europeană care stă la baza întregilor noastre sensibilități este ceea ce i-a permis unui Schopenhauer să zică:

”women are inferior to men in matters of justice, honesty, and conscientiousness. Again, because their reasoning faculty is weak, things clearly visible and real, and belonging to the present, exercise a power over them which is rarely counteracted by abstract thoughts, fixed maxims, or firm resolutions, in general, by regard for the past and future or by consideration for what is absent and remote.”

așa că tratarea actualelor criterii drept absolute, criterii croite sistematic de către cei în autoritate pentru a-și menține autoritatea(conștient sau inconștient), este un punct destul slab de pornire realizarea echității de gen, etnie, orientare sexuală, clasă socială sau credință. Oricât de mult am crede în mâna invizibilă a pieței and stuff. În astfel de condiții ”obiectivitatea” nu înseamnă decât acceptarea unor valori antice și nedrepte de parcă ar fi orice altceva.

Ms.-Marvel-2014-001-015

Dar nici măcar nu vorbim despre ”artă”, ci despre divertisment (orice divertisment, nu doar bandă desenată). Divertisment care se eschivează cu succes criteriilor estetice împământenite mizând tocmai pe satisfacerea unora specifice, interioare și în continuă fluctuație. Nu există gusturi în divertisment. Nu există calități în divertisment. Există mode și opere care își înțeleg poziția într-un anumit timp și loc. Mode care se decid și se negociază de către oamenii care participă la creație și consum. Iar principalii negociatori în astfel de condiții sunt … știți cine sunt. În mod natural, lăsați liber, fără vreun soi de presiune ei (noi) decid ceea ce este bun. Iar ceea ce este bun este ceea ce îi reprezintă pe ei(noi( cel mai bine în detrimentul altor categorii de oameni. Nu conștient, dar cunoscând în mare parte doar cultură făcută de asemenea oameni și având doar experiența unui asemenea om, ar fi nevoie de niște rezervoare destul de mari de empatie, imaginație și putere de observație pentru a putea reproduce cu autenticitate experiența altei categorii.

În astfel de condiții, într-un divertisment care încontinuu ne vinde produse și servicii prin reclame mascate (sau nu) și împinge atitudini nocive de raportare către sine și către alții. Care perpetuează rezolvarea conflictelor prin violență. Care oferă o viziune disfunțională asupra sexualității și relațiilor dintre oameni. Divertisment care nu-i nici pe departe apolitic, doar că pozițiile pe care le ia sunt atât de monolitice și monotone încât nu mai dăm seama că în ficțiunea de consum lucrurile pot fi realizate și în alt fel. Divertisment care este în definitiv împlinirea narcisită a unor fantezii de putere a bărbațillor albi, cis, heterosexuali… o mână de titluri care să nu fie scrise de bărbați albi, cis, heterosexuali și care să nu aibă doar astfel de personaje, o mână de titluri care să spună că poți fi și altfel și că nu-i cu mai puțin normal, este o asemenea mână de titluri un compromis de nepermis? Este bunăvoința de a privi cu îngăduire și deschidere această mână de titluri care nu îți oferă neapărat exact lucrul cu care ești obișnuit, ci șansa de a-ți deschide puțin orizonturile5, atât de greu de acordat?


  1. Făcând, bănuiesc, referință  și la noua Ms. Marvel, despre care am vorbit puțin aici.

  2. În principiu albi, că vorbim despre SUA în genere

  3. Vine la timp, respectă deadlineurile, nu înjură colegii, face ce i se spune etc.

  4. Și a altora, dar exemplul ăsta-i mai de acasă

  5. Titluri evident nu deosebit de alt fel și nici orizonturi nu prea larg deschise, că vorbim totuși tot de lucrări de gen.