quantum-and-woody-vol-1-the-world-s-worst-superhero-team

Noua încarnare a lui Valiant Comics a pus acum și de un remake al seriei Quantum and Woody începută în 1997 și încheiată în principiu în 98, dar  trezită din când în când. Ca toate publicațiile astfel modernizate începe asemănător cu serialul original, lăsând un acut sentiment de deja-vu cititorului care a parcurs și prima versiune, însă croindu-și destul de repede propria cale.

În cazul acesta Eric și Woody sunt doi frați adoptivi înstrăinați aduși împreună de moartea în condiții suspecte a tatălui, un om de știință. Deși Woody, fratele adoptat, a fugit de acasă în liceu cei doi reușesc cumva să treacă peste tensiunile create de trecerea timpului și pătrund prin efracție în laboratorul unde lucra părintele lor. Activează o mașinărie care devastează clădirea, îi procopsește cu puteri telekinetice, dar și cu niște brățări care dacă nu sunt izbite cam o dată pe zi riscă să-i dezintegreze. De asemenea, explozia este văzută ca un act terorist ceea ce pune Poliția pe urmele lor. Pentru a-și putea continua investigația, profită de valul de personaje cu superputeri care apar în universul Valiant și-și crează două alteregouri. Niciunul dintre ei nu recunoaște că deghizarea îi transformă în supereroi. Woody nu-și ia destul de în serios rolul pentru a se masca altfel decât printr-o pereche de ochelari de soare, însă tacit și subconștient Eric și-ar dori ca atunci când poartă masca lui Quantum să fie văzut drept un salvator și apărător. Dar modul cum cei doi se descurcă în misiuni este departe de a fi unul profesionist.

Grafica lui Tom Fowler este mult mai curată decât cea oferită de M. D. Bright în anii 90, cu figuri mult mai realist proporționate și tonifiate în concordanță cu caracterizarea personajelor. Vine cu o narațiune secvențială destul de clasică, însă care exploatează suficient mediul încât să fie satisfăcătoare. Atât prin expresiile și limbajul corporal al personajelor, cât și prin încadrarea neutră, lipsită de exagerări, reușește să scoată în evidență și să augmenteze umorul situațiilor.

Umor un pic derivat din cel al colegei sale de editură, Archer and Armstrong cu multe situații care exploatează tensiunile sociale și culturale prezente în Statele Unite. Iar aici ar fi una dintre problemele benzii. Versiunea originală, scrisă de Christopher Priest, lucra foarte mult cu aspecte care țin de rasă și identitate și legătura dintre rasă și clasă socială, exemplificate prin cei doi protagoniști. Eric fiind african-american, iar Woody un alb, blond, cât se poate de arian. Lucru care a făcut-o să fie importantă pentru numeroși cititori, dar Asmus, nefiind persoană de culoare, fie nu-și permite, fie nu este interesat să se folosească de acest aspect mai mult decât pentru câteva poante, ceea ce o poate face puțin problematică considerând versiunea originală.

În afară de faptul că este o bandă al cărei aspect comercial ar putea deranja mai mult decât în alte cazuri prin moștenirea avută și nu risipită, dar nici investită cu deosebit interes, Quantum and Woody este o bandă desenată distractivă, cu secvențe de acțiune bine executate și destul umor, însă puțin cam lipsită de colți în ceea ce privește atât satira benzii cu supereroi, cât și a societății nord-americane.

Banda poate fi comandată de aici.