So, am mai scris niște recenzii pentru MangaShop. De exemplu una pentru The Strange Talent of Luther Strode.

lutherstrode

Începe ca o clonă de Kick-Ass care nu-și urăște cititorii, virează un pic spre mister și horror optzecist, dar se termină prin a deveni una dintre cele mai faine benzi de acțiune și arte marțiale de pe piața nord-americană.

Luther Strode este eternul tocilar nepopular, binecuvântat cu un singur prieten la fel de ratat. Două evenimente îi schimbă viața. Prima este apariția Petrei o roșcată zvăpăiată și dezinhibată, care pare a fi singura persoană din școală care nu-l consideră ridicol, ba chiar se înțeleg foarte bine și cei doi ajung să se cupleze. Al doilea eveniment este achiziția ghidului de culturism The Hercules Method. Este o referința clară la anunțurile pentru The Atlas Method din benzile mai vechi, în care un slăbănog este alungat de pe plajă de un tip mai mare, își pierde și prietena din cauza asta, comandă sus-numitul ghid și în câteva săptămâni se întoarce parcă renăscut pentru a se răzbuna. Cam același lucru se întâmplă și cu Luther, căpătând într-un foarte scurt timp puteri superomenști.

Scăpăm repede decorul liceal și adolescentin, Luther transformându-se într-un vigilante musculos și mascat, mai degrabă Jason Voorhees sau Michael Myers decât Batman, care face ravagii ultraviolente prin lumea interlopă. După care lucrurile se îngroașă puțin prin apariția Bibliotecarului, o figură enigmatică ce vrea să-i facă lui Luther viața un chin.

Să zic că ar fi o explorare a fanteziilor adolescentine de putere și a trivializării violenței ar fi foarte mult spus, dar Justin Jordan mimează puțină ambiguitate morală, prezintă ceva consecințe psihologice și nu numai astfel încât lucrurile să nu fie complet gratuite. Abordează un ton destul de grav încât lucrurile să aibă un pic de greutate narativă, dar nu atât serios încât să nu ne putem bucura de spectacolul stacojiu, deosebit de visceral oferit de Tradd Moore și Felipe Sobreiro. Membre se rup, pereți se crapă, geamuri se împrăștie, fragmente de oase zboară, sângele țâșnește, însă totul într-o formă destul de stilizată încât să nu dea în grotesc.

Momentele când zvâcnirile de dramă adolescentină sau mister ies la suprafață deraiază puțin bandă, nefiind deosebit de potrivite tonal nici între ele, nici cu scenele de luptă, însă merită citită o bandă în care acestea din urmă sunt făcute ca la carte.