the-flash-the-new-52-vol-1-move-forward

Cu toate că nu se bucură tot timpul de popularitatea colegilor săi The Flash a fost mereu un personaj important pentru fibra Universului DC modern. Într-o poveste de-a sa, Flash of Two Worlds de Gardner Fox și Carmine Infantino, a fost introdus multiversul. A avut un rol important în Crisis on Infinite Earths. Versiunea post-Crisis de Mike Baron și Jackson Guice a fost una dintre cele mai de succes titluri din perioada de reformare a supereroilor prin atribuirea de caracteristici mai apropiate de realitate. Cu acest personaj și-au făcut ucenicia autori precum Mark Waid și Geoff Johns producând povești care și acum sunt prețuite de fani. Noua încarnare a universului DC a reieșit tocmai dintr-o miniserie ce l-a avut drept protagonist: Flashpoint. Și chiar dacă nu avea cum să fie ușor, Francis Manapul și Brian Buccellato se ridică la înălțimea pedigriului titlului.

Cel mai bun lucru este că nu contează dacă toate numele și titlurile menționate în paragraful anterior sunt necunoscute. Cei doi autori profită de istoria vastă a personajului, însă aduc propriile contribuții, iar totul este introdus și reintrodus astfel încât să nu piardă cititorii noi și nici să-i plictisească pe cei trecuți prin catalogul DC.

Povestea pornește în trombă cu Barry Allen și Patty Spivot asistând la o expoziție științifică ce între timp este asaltată de o grupare paramilitară. Evident, Barry dispare și răsare The Flash alungând atacatorii, împiedicându-i să obțină dispozitivul pe care îl căutau și chiar capturând unul dintre ei care nu doar că se dovedește a fi un fost prieten de-al lui Barry, dar mai și moare brusc, lăsând un mister în urma sa, pe lângă suspiciunea că The Flash ar fi avut de-a face cu decesul. Iar de acolo lucrurile nu prea fac altceva decât să se complice, Manapul și Buccellato introducând constant noi fire narative într-un fel care este de admirat ținând cont de pasul glacial și structura clar segregată a poveștilor din restul lui New 52. Iar dacă ar fi făcut lucrurile cu ceva mai multă atenție și premeditare The Flash ar fi putut fi clar cea mai bună bandă din noua linie DC și poate chiar una dintre cele mai bune benzi mainstream.

Deoarece grafica este fantastică. Nu doar arătoasă, dar constant inventivă și mereu în folosul poveștii, al tonului, al atmosferei. Nicio secvență de acțiune nu este realizată la fel și niciuna nu este neclară sau bruschează din poveste, cum se întâmplă în Batwoman, alt titlu inventiv grafic din New 52. Furând trucuri din We3, de la J. H. Williams și de la Marcos Martin, adaptându-le propriului stil și venind cu câteva idei proprii Manapul creează unele dintre cele mai interesante decupaje ce-au apărut prin benzile nord-americane în ultimii ani. Iar acuarela digitală a lui Buccellato produce cel mai satisfăcător colorit de la DC, texturând ușor ilustrațiile lui Manapul, oferind pagini mereu armonioase, fără a se feri de culori puternice și de contraste atunci este cazul.

Chiar dacă scârțâie puțin narativ, părând improvizată cu unele conflicte introduse cam din neant și rezolvat la fel de brusc sau invers, mult prea intens anunțate într-un spațiu care ar fi fost mai bine folosit în alte părți, niciodată nu pare că bate pasul pe loc, își mișcă povestea și personajele înainte, relațiile dintre acestea evoluând, tensionându-se și stratificându-se în timp ce lumea se schimbă în jurul lor ca o consecință a acțiunilor protagonistului supereroic. Nu știu dacă pot recomanda o introducere mai bună pentru personaj. Este de asemenea o introducere bună în banda cu supereroi, fiind atrăgătoare grafic și făcând un tur printr-o regiune a universului DC. Este destul de ușurică, foarte clasică în ton și mijloace narative și cred că s-ar putea dovedi a fi cam ”drăguță” pentru unele gusturi. Iar faptul că-și trage atât de multă bucurie din faptul că este o bandă cu supereroi îmi face greu să o recomand oamenilor care nu-i prea gustă.

Scrisă pentru Mangashop.ro