Toate sfaturile sunt pentru a fi încălcate. Atunci când știi care sunt regulile și înțelegi de ce sunt acolo, ce se obține prin respectarea lor, poți foarte bine să nu te iei după ele, căutând un anume efect. Dar în principiu doar atunci.

1.

liefeld1

AȘA NU!!! X-Force de Rob Liefeld. Nu știu ce număr. Click pe poză pentru o demontare a paginii.

Claritatea este cel mai important lucru într-o luptă. Dacă secvența prezentată coerent nu este incitantă ”intensificând-o” nu o vei face decât mai greu de interpretat. Iar odată ce forțezi cititorul să se gândească la ceea ce citește, să intervină activ, conștient asupra actului lecturii atunci l-ai pierdut. Secvența respectivă nu mai are cum să fie antrenantă pentru că nu asistă la ea, ci o descifrează. În consecință, stilistica exagerată, panouri de forme mai ciudate, angulație și racursiuri extreme, linii de forță, de mișcare, de viteză, bule de impact, efectele sonore și ce altceva decizi să mai folosește nu vor mai avea rolul inițial de a reproduce grafic elemente dinamice sau chiar non-vizuale, ci doar vor aminti de acesta și vor fi niște scurtături ieftine, care vor stârni confuzie în cititorul novice(acum, ai avantajul că cititorul novice poate confunda dezorientarea cu alte stări, dar nu-i bine să-ți educi astfel cititorii) și vor irita pe cel veteran.

2.

JodorowskyMoebius-TheIncal004

The Incal. Moebius și Jodorovski.

Stabilește spațiul în care are loc acțiunea și relațiile spațiale dintre participanți. Pentru a putea procesa o scenă de acțiune, cititorul trebuie să aibă suficientă informație necesară salturilor ce se cer în narațiunea secvențială. De asemenea păstrează acest spațiu și aceste relații coerente. Dacă personajele își modifică poziția aleator, fără senzația de continuitate, sau ajung dintr-un panou în altul în locuri în care n-ar fi avut timp să ajungă, atunci scena este prost planificată și decurge confuz. Cititorul nu poate rula în minte ”filmul” secvenței și este forțat să interpreteze mai mult ceea ce ai vrut tu să spui, dar n-ai reușit.

3.

img011

Batman: Year One. De Frank Miller, David Mazzucchelli, Richmond Lewis și Todd Klein.

Odată stabilit locul în care se desfășoară acțiunea, folosește-l. Nu este de ajuns să desenezi o cameră sau o curte sau un câmp de bătălie, ci trebuie să arăți că participanții la luptă chiar se bat în locul acela. Pagubele colaterale sunt și un bun mijloc de a sugera impactul loviturilor sau puterea de penetrare a armelor, ori durata sau intensitatea unei astfel de secvențe. De asemenea, oamenii se pot folosi de obiecte pe post de arme improvizate, se pot arunca în mobilier sau în pereți. În lupa la distanță se pot folosi de împrejurimi pentru adăpost. Modul cum reacționează în diferite situații și medii este un bun mijloc de caracterizare.

4.

TheLegendofLutherStrode

The Legend of Lither Strode #4 de Tradd Moore, Felipe Sobreiro și Justin Jordan

Dacă utilizezi un stil grafic mai detaliat sau realist încearcă să realizezi diegetic ceea ce ai realiza prin artifici, precum liniile de mișcare, bulele de impact, emanata. Traiectoriile unor lovituri sau tăieturi pot fi reprezentate și prin dungi de sânge în aer (sau alte fluide), nori de praf. Viteza cu care se mișcă personajele poate să fie sugerată prin păr, vestimentația lor, în special articole precum eșarfe sau pelerine. Artificiile grafice sunt până la urmă abstracții ale acestor lucruri și sunt, ei bine, artificiale. Astfel scena o să aibă o mai mare coerență grafică și o să fie mai ușor de interpretat.

5.

1338080046265

Berserk. De Kentaro Miura. Nu știu ce volum, cred că-i după ce m-am lăsat de bandă.

Alternează momente active cu cele pasive. Dacă totul este doar împușcat și aruncat de pumni lucrurile devin repede plictisitoare. Este nevoie de puțină pauză, timp de recuperară, apreciere a următoarelor mișcări, tras suflul, atât pentru personaje cât și pentru cititori. Restabilire a spațiului. Poate au fost distruse lucruri, poate au ieșit din luptă participanți. Poate au apărut alții. Relațiile dintre ei trebuie actualizate. Nu doar atât, însă în general doar cu momentele mici putem empatiza. Acestea sunt personale și ne pun în pielea personajelor, în timp ce cadrele cu acțiuni mari sunt ale întregii secvențe. De aceea contrastul de pe pagină dintre acestea sugerează și amploarea luptei. Astfel, într-o banală bătaie de stradă, momentele mici și cele mari vor avea cam aceeași dimensiune, însă într-o adevărată bătălie spațiul va fi, în cea mai mare măsură, dedicat luptei, doar presărate cadre pasive pentru a oferi un ritm scenei și a introduce cititorul în ea.

6.

Infinite Kungfu-03-036

Infinite KungFu. Kagan Mcleod.

Ai grijă la coregrafie. Stilul de luptă al personajelor poate să fie un important mijloc de caracterizare. Iar efectuarea de manevre și nu contorsionarea trupurilor în moduri grotești oferă un impact mai puternic, oferă caracter fiecărei lupte, o face să fie o confruntare între două concepte, atitudini. O luptă atent gândită și structurată este un eveniment narativ la fel de valid ca oricare altul. Una în care personajele își ard aiurea palme și flegme colorate n-are niciun zvâc și-i pierdere de timp.

7.

Blazing Combat #01 (12)

Blazing Combat #01. Angelo Torres

Ai grijă la arme. La fel ca mai sus. Ce arme preferă, cum le țin. Încearcă să nu faci oameni care chipurile ar trebuie să știe mai bine să tragă cu pușca de la șold, doar dacă sunt foarte nervoși sau foarte aproape de țintă sau ceva. Armele mai trebuie reîncărcate, se mai înfundă, blochează, au recul. Au o anumită bătaie, acuratețe, împrăștiere, putere de penetrare și sunt utile în anumite situ/ații.

8.

Thor 129-07

The Mighty Thor #129 de Jack Kirby, Vince Colletta și Stan Lee

Când vine vorba despre designul paginii poți merge în principiu pe două direcții. Poți merge către autenticitate sau către spectacol. Senzația de natural reiese prin folosirea de chenare de aceeași formă și dimensiune. Merge lucrat pe grile și rânduri neîntrerupte, simetrice și rare, cu puține panouri pe ele. Nu doar atât, dar și menținerea timpului diegetic ca o funcție a timpului lecturii. Adică, într-o scenă, timpul care să se scurgă dintr-un panou în altul să fie oarecum constant. Această abordare permite o prezentare obiectivă a lucrurilor și conferă un ton ceva mai sobru. Tinde să pună accentul pe forță, pe impact.

YNGAVN2013001004scol

Young Avengers #1. De Jamie McKelvie și Kieron Gillen.

Pentru a obține spectacol, punerea în pagină ar trebui să complementeze acțiunea. Dimensiunea, forma panoului, plasarea centrului de greutate în imagine trebuie gândite pentru a contribui la ceea ce vrea fiecare imagine să sugereze. Se dorește controlul atent al percepției timpului. Merge și aici lucrat pe grile, însă mai dese, care nu oferă paginii un centru puternic. Ceva ca 2/4 sau 4/4. De asemenea, grila aici ar fi folosită nu pentru a putea ține ritmul, cât pentru a oferi paginii o compoziție plăcută, în ciuda chenarelor inegale. Abordarea tinde să pună accentul pe stil, pe ”cool”.

9.

Ai grijă cum arăți violența și asupra cui îți pui personajele să comită acte de violență. Ai un pic de responsabilitate din punctul ăsta de vedere. Oricât de bine ai realiza grafic cafteala, dacă cititorul o simte complet gratuită sau chiar ofensivă din cauza subiectului, atunci nu va putea extrage niciun fel de plăcere din ea. Personal consider că nu ai suficientă responsabilitate încât să simți neapărat nevoia să te cenzurezi, dar destulă încât să-ți primești și accepți critici atunci când ți se aduc.