Anul trecut am compus o listă satirică destul de vitriolică și miștocară cu sfaturi pentru artiștii și scenariștii de bandă desenată. Nu știu dacă a fost cea mai bună decizie din viața mea. Unele persoane au fost amuzate de ea, ceea ce era și scopul, dar altele au fost enervate. În fine, dacă tot am tupeul să încep un seminar, cred că aș putea compila o listă pe bune.

1.

Acceptă că ceea ce faci aici este să construiești narațiuni. Chiar dacă atunci când citești benzi te interesează mult mai mult partea grafică decât cea ”literară”, gândește-te că totuși ăsta este un mediu narativ, iar că ceea ce pui pe pagină trebuie să vină în sprijinul poveștii spuse.

2.

Grila și chenarele regulate sunt prietenii tăi. Orice impact ar avea un panou neregulat sau o punere în pagină mai neortodoxă se pierde prin repetiție și prin lipsa contrastului. Iar grila îți oferă un control mult mai bun asupra ritmurilor poveștii.
[Din cauza modului în care ne-am antrenat să receptăm informație, creierul caută simetrii și forme simple, care pot fi împărțite și segmentate. De aceea casetele neregulate tind să nu fie interpretate ca o secțiune a unui întreg, pagina, ci întâi ca un simbol. Efectul astfel obținut nu este tensionarea, dinamizarea scenei, ci transmiterea chiar grosolană a faptului că scena -ar trebui- să fie dinamică. Este un ”tell” și nu un ”show”.]

3.

Tehnica vine înaintea stilului. Lucrează simplu. Pornește de la forme și relațiile dintre ele. Dacă în stadiul ăsta nu arată bine, înseamnă că e ceva fundamental greșit în construcția aleasă. Mai mult detaliu nu o va repara. Poate va ascunde niște defecte, dar tu ar trebui să știi că sunt acolo.

4.

Nu-i vorba despre anatomie. Îmi stă pe creier anatomia. O văd invocată des ca aspect la care artiștii începători trebuie să lucreze. ”Cunoașterea„ ei și ”lipsa” ei sunt printre cele mai des întâlnite laude, respectiv plângeri pe care le poți întâlni. Ca artist de bandă desenată trebuie să cunoști niște principii de anatomie, dar nu trebuie să ȘTII anatomie. Nu trebuie să fii un Burne Hogarth. Cu atât mai puțin să te afișezi constant ca unul. Și același lucru se poate spune despre perspectivă, design și tot așa. Ai nevoie de fundamente în multe discipline grafice și ai nevoie de toate pentru a fi în stare să iei decizii în ceea ce privește ce pui pe pagină și modul în care asta afectează povestea. Dar chestia este că anatomia mi se pare cel mai ușor de suplinit și furat și de ignorat din punctul de vedere al cititorului.

Fă-ți un dosar cu referințe, dar nu plagia, nu copia direct de pe ele, nu imita. Poze, panouri din benzi desenate, dar preferabil propriile tale desene și schițe reușite. Prefer mult mai mult un grafician care se pricepe să construiască un spațiu, care știe să-mi poarte ochiul pe pagină, care știe cum să plaseze personajele unele în relație cu altele păstrându-le corența, dar care mai are scăpări în construcția personajelor, unuia care-și desenează perfect toate personajele, însă face un terci din pagină și secvență.

5.

Mai degrabă fă numeroase crochiuri. Să-ți dezvolți capacitatea de a prinde repede și simplu un gest, o expresie, o nuanță a poziției unui personaj este deosebit de util. Acum, este adevărat că niște cunoștințe strașnice de anatomie pot ajuta aici, dar na, viața-i complicată.

6.

Efortul pe care îl depui pentru a crea ceva este irelevant când vine vorba despre calitatea produsului final.

7.

Analizează și deconstruiește secvențe care te impresionează, atât în mod plăcut, cât și neplăcut. Refă pagini care ți-au plăcut, gândește-te cum ai fi realizat tu scena respectivă. Evită să studiezi desene individuale. Repet, spui povești. Contează secvența.

8.

Spionează artiști realizați. Urmărește-le procesul. Nu numai pe cei care-ți plac ție, dar și pe cei care sunt considerați maeștri.

9.

E boring, e banal, dar e adevărat. Muncește. Exersează. Învață să desenezi lucruri noi. Nu te perima.