Cumătrului Marin Apostol i s-a pus boala pe Internet* și pe cum a distrus el jurnalismul. Nu doar jurnalismul pe hârtie, cât toată ideea de jurnalism, că ușurința cu care cineva se poate publica acum știrbește din practica jurnalistului, iar companiile media nu sunt dispuse să plătească, angajând pe biscuiți. Tot articolul îl puteți găsi aici. Acum, mie mi se pare că ignoră niște aspecte și niște factori. Nu o să le detaliez pe toate, că-i blog de benzi desenate aici, doar voi enumera câteva.

  • Jurnalism prost există de când se potcovea puricele.
  • La fel și probleme cu întârzierea plăților și subaprecierea muncii diferiților oameni din domeniu.
  • Există și oameni care fac jurnalism investigativ de calitate pe blogurile personale din pasiune. Or fi excepții, dar demonstrează că nu este imposibil.
  • Cred că oricum jurnalismul a primit niște lovituri de când cu expansiunea televiziunilor.
  • Pe lângă ridicarea multimedia a Webului și mai ales evoluția vertiginoas a lui Google paralelă cu scăderea numărului de slujbe în domeniu cred că mai există o corelație mult mai bine suprapusă și mai direct cauzatoare: Recesiunea!

*

În fine. Astea-s chestii din trecut și din prezent. Sunt cauze pe care ne gândim să așezăm măgăreața. Eu vreau să vorbesc mai mult despre viitor. Vreau să fac un mic studiu de caz folosind banda desenată. Na, nu-s ziare*, dar până la urmă au destule lucruri în comun (mai mult sau mai puțin că ziarele sunt un mediu care le-a servit bine pe amândouă, că se confruntă cu probleme similare în acestă perioadă, dar oricum, comparația asta ar fi o analiză pentru un cu totul alt articol). Acele benzi desenate pe care le poți găsi pe Internet, mai ales. Vă veți aminti că le-am separat în două categorii, poate nefericit denumite, webcomics și benzi digitale. Putem compara webcomicul cu niște bloguri gratuite, iar benzile digitale cu acele publicații online care au decis să-și mute activitate pe Web sub un paywall. Iar comparația este, zic eu, destul de aptă și justă.

Ce veți observa? Cu toate că webcomicul a luat naștere aproape o dată cu Webul, despre benzi digitale de abia acum putem vorbi. O să las puțin la o parte lucruri de nuanță care nu știu cât contează în discuția de față și vom considera grosolan webcomicul făcut de amatori și banda desenată de profesioniști. Cu toată că, la fel ca și în blogging, sunt destui autori de webcomics care câștigă bine mersi de pe urma muncii lor și autori de benzi digitale care mor de foame că le amână plata tăticul corporatist.

Și avem două mari obiecții împotriva Internetului și Webului. E prea democratic, că toată lumea poa’ să înșire două cuvinte sau să tragă niște linii, dar asta nu înseamnă că toată lumea poate să scrie. Iar apoi nu-i rentabil financiar pentru creatorul de conținut.

Prima problemă cred că poate fi anulată foarte ușor. În primul rând pentru că este ceva de o aroganță incredibilă care mie îmi pare că se apropie de a fi o formă de clasism. Doar pentru că cineva nu a făcut o facultate de domeniu asta nu înseamnă că nu are dreptul să se exprime, să-și facă punctul de vedere văzut; punct de vedere care în unele situații n-ar avea cum să vină din partea unui literat. De asemenea este insultător și pentru cititor.

Apoi, în ceea ce privește banda desenată tocmai această democrație mie mi se pare că o salvează ca formă de artă. Până la ivirea Internetului cel puțin banda nord-americană cu toate că a reușit să producă niște lucrări incredibil, spectrul în care acestea se puteau găsi era extrem de limitat. Practic, benzi cu supereroi cu diferite arome (pentru că până și benzile din alte genuri sunt mai mult sau mai puțin tot benzi cu supereroi la ei), memorii traumatice sau benzi subterane de mică circulație, subversive, cu o retorică agresivă. Iar odată cu apariția webcomicului nu numai că a sporit diversitatea genurilor, dar și cea a tehnicilor, a idiomurilor. Și nu doar diversitatea sporește, dar calitatea lucrărilor produse crește exponențial de la an la an. Ceea dă în bot celor care afirmă că fără ei să țină cititorii de mânuță, aceștia se vor duce brusc către cel mai jos numitor comun ca niște oi needucate ce sunt.

Ideea cealaltă trebuie atacată ceva mai pe larg. De abia acum putem considera că mediul digital a câștigat destul capital social încât un segment important de piață să considere că ar merita investit în el și capital financiar. Cum s-a întâmplat asta? Păi poate caracterul de nișă al unor publicații consacrate le-a forțat odată cu venirea crizei să-și mute activitatea aici ridicând ștacheta întregului mediu. Poate autori populari în căutare de independență au decis că asta-i cea mai bună mișcare pentru cariera lor. Poate acel segment de populație care a crescut cu Internetul și a crezut din start în el a ajuns în sfârșit la independență financiară permițându-și să plătească doar pentru informație, ceea ce pentru generațiile anterioare ar fi de neimaginat. Poate tocmai acea blamată democratizare a cuvântului a facilitat crearea unor colective de oameni care au atras atenția unor jucători mai puternici dispuși să investească în ei.

Poate, iar asta merită un paragraf propriu, popularitatea crescândă atât a dispozitivelor mobile cu sisteme de operare cât și a aplicațiilor dedicate are multiple efecte benefice asupra benzii desenate. În primul rând aplicațiile de la Comixology, Dark Horse, Marvel și DC* sunt considerate aplicații Hot la categoria Cărți și sunt similar împinse în față pe deviceuri Android, iar asta înseamnă automat reclamă și nițcă validare. Apoi, multe dintre aplicațiile alea costă, iar utilizatorul, de Apple în special, este obișnuit să plătească. Dacă sparge bani într-o veselie pe Angry Birds și Cut The Rope și pe cine știe ce alte aplicații, poate va sta mai puțin pe gânduri să plătească accesul la aplicația unei publicații. Sau să cumpere o bandă desenată digitală. Pentru că deja este obișnuit să cumpere. Pentru că i se pare normal să o facă.

Și nici măcar Webul nu știu cât de gratuit va rămâne din punctul ăsta de vedere. Sau mai degrabă neprofitabil. Nu voi repeta modelul economic al webcomicului și autorii din print care au trecut la el pentru că nu știu în ce măsură poate fi aplicat jurnalismului. Dar există nume din ce în ce mai mari care au decis nu numai să ia lucrurile în propriile mâini și să-și urce munca direct pe Web, ba chiar să ceară direct bani pentru asta. Efectiv cât de bine le merge nu prea aș ști să spun, însă faptul că inițiative apar persistent este o dovadă că lucrurile evoluează..

Așadar, Internetul nu a devastat nimic. Pur și simplu lumea se schimbă și adaptarea nu are cum să se facă imediat. Perioada de tranziție este dureroasă, cu atât mai mult cu cât se face prin înlocuirea unei tehnologii(a se vedea conceptul de distrugere creativă), însă este necesară pentru a nu stagna, pentru a face informația cât mai accesibilă, ușor de diseminat și democratică. Banda desenată înflorește pe Internet cum nu a făcut-o niciodată când era legată de tipar. De ce să credem că ceea ce o ajută să facă asta, va împiedica alte medii măcar să se mențină?