Unele recenzii curg atât de greu. Asta este una dintre ele. Pentru că de obicei încerc să surprind ceva din tonul lucrării recenzate în corpul textului. Altfel primul meu instinct, și cel pe care îl urmez de mult prea multe ori, este să țin o scurtă lecție de istorie, ceva expoziție eliptică și să subliniez câteva aspecte critice care mi s-au părut interesante și care fac din banda respectivă mai mult decât o înșiruire de fapte pus în linii și cuvinte. Și nu vreau deloc să fac asta acum pentru că Black is the Color merită mai mult.

01

Merită mai mult de atât imaginea aceea parcă gravată cu oceanul și cerul aproape contopindu-se zdrobind o corabie prin masivitatea lor, timp în care cinci sirene privesc detașate moartea marinarilor glumind pe seama posibilei lor inexperiențe sexuale, apoi bârfindu-se una pe alta. Secvență care pare a fi cheia întregii benzi. Spargerea imaginii, sexualitatea șovăitoare,  aplicarea limbajului colocvial unor creaturi mitologice, realismul magic, senzația permanentă de neintegrare, imposibilitatea de a relaționa și senzația de a fi scos din moment, de parcă brusc totul, inclusiv propriul trup este un teritoriu neexplorat.

30

Momentul este disecat, spart în bucăți și analizat. Iar banda este despre unul singur, chiar dacă ar cuprinde mai multe. Ar cuprinde chiar și secvențe de timp. Însă cel mai important este momentul morții unui marinar lăsat pe o barcă în mijlocul apei pentru a salva rațiile limitate ale întregului echipaj. Și toată cascada de emoții și tânjiri ce învăluie și inundă acel moment, decupate pe o grilă de șase cadre trasate în tuș negru.

33

Negru ca laptele sirenei ce prelungește viața săracului marinar. Ce decomprimă și eviscerează clipa în încercarea de a avea o conexiune sinceră cu altă ființă. Însă, în ciuda ispitelor și încurajărilor și înghiontirilor,  întrebărilor și afecțiunilor ei, rareori reușește să abată privirea marinarului de la orizont, de la mare, de la neantul în care se va scufunda inevitabil. Iar la venirea dimineții trebuie să-l abandoneze în soare și chin.

41

La fel cum a abandonat și el orice speranță de a-și mai strânge soția în brațe sau de a-și vedea fiii cum cresc, de a mai pune piciorul pe corabie sau pământ și de a mai înghiți altceva în afară de alge lipite de calota bărcii și secreția neagră ce-l macină pe interior. Singurul lucru care îi mai rămâne de făcut este să privească tiparele formate de nori pe cer și să-și verse în mare ce i-a mai rămas din viață.

44

Așa că mergeți. Mergeți pe Study Group Comics și citiți Black Is The Color de Julia Gfrörer. Cu avertizarea că include nuditate.