2008-10-31-biteme-coverBite Me! este o farsă(cum se și descrie, de altfel), mai mult decât comedie, cu vampiri în perioada Revoluției Franceze(aia cu ghilotinele) începută prin liceu de o tipă cu nume de băiat și terminată după câțiva ani prin facultate, adică pe undeva prin intervalul 2000-2004, am impresia cu niște pauze. Vreau să aveți asta în minte pentru că ceea ce o să zic mai încolo nu o să flateze foarte tare. Dar nu toată lumea se lansează prodigios pe scenă.

2008-11-01-biteme-001

Tipa zice că vroia să parodieze simultan ”Povestea despre două orașe” și ”Interviu cu un Vampir”, ceea ce nu mi se pare că i-a ieșit deosebit de bine. Poate vreo două poante legate de stereotipiile lui Rice, dar cam sunt de calibrul ”glumelor” din filmele lui Wayans.
2008-11-23-biteme-023
Povestea urmărește o ospătăriță dintr-un han franțuzec de pe undeva din afara Parisului. Duduia are tendințe revoluționare și cam este un soi de ”Manic Pixie Dream Girl” care nu prea face altceva în afară de a se holba la un oaspete chipeș și întunecat cu apucături excentrice. Mă rog, mai curăță cartofi, servește băuturi cu sila și se ceartă cu clienții libidinoși, moment în care oaspetele respectiv îi vine în apărare. Bla bla bla, mai apare o vampiroaică, Claire a noastră devine ea însăși o astfel de creatură și până la urmă toți trei pornesc la Paris să salveze un grup de vampiri de pe mâna revoluționarilor.
2009-01-03-biteme-064
Banda a fost concepută foarte improvizațional și se vede, pentru că anticipează momente care nu prea se încheie satisfăcător, situații apar din senin și per total cam recurge la momente stoc. Umorul ar salva așa ceva, dar este și el foarte slăbuț. Vreo două tentative la umor absurd, câteva glume în genul lui Kate Beaton, însă singurul lor merit ar fi că te-ar putea face să o apreciezi mai mult pe Beaton arătându-ți că nu-i atât de ușor cum pare ceea ce face ea și în rest multă comedie de situație care are un damf stătut, cu atât mai mult cu cât este una generică, banală, care, cu excepția câtorva scene, nu aduce cu nimic aminte de perioada în care se petrece.
2009-01-25-biteme-086
Se redresează ușurel, ușurel pe parcurs, mai mult pe partea estetică, dar prin asta ridică și personajele sau umorul, făcându-le să rezoneze mai bine, chiar dacă doar pentru că sunt mai atractive. N-aș ști sigur să zic ce face mai bine, doar că desenează mai frumos cu trecerea timpului. Începe să-și moduleze linia, nu mai are totul același contur, hainele stau mai bine pe oameni, anatomia mai bună îi permite gestică și limbaj corporal mai expresiv, începe să folosească o umbrire pe fețe care le oferă dimensiune, definiție și le accentuează mimica. Poate? N-am idee. Știu doar că îmi place mai mult.
2009-02-14-biteme-106
Oricum, de la un anumit punct devine cât de cât distractivă și măcar plăcută estetic. Puteți să aruncați un ochi.